Gigi Căciuleanu: „Mozart este primul meu amor care durează până azi“

Marele dansator şi coregraf de origine română Gigi Căciuleanu sărbătoreşte, sâmbătă şi duminică, pe scena Teatrului Mic, în cadrul Festivalului „George Enescu“, jumătate de veac de dans.

UN ARTICOL DE GABRIELA HORIA

Acum exact 50 de ani, Gigi Căciuleanu a debutat ca dansator pe scena Teatrului Mic în coregrafia lui Miriam Răducanu. Marele coregraf sărbătoreşte acest lucru revenind pe aceeaşi scenă ca interpret şi coregraf în noua sa creaţie „Un minut de dans sau Uf!!!“ pe care o dedică profesoarei sale, unica şi irepetabila Miriam Răducanu. Premiera va avea loc pe 5 şi 6 septembrie, orele 20.00, în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu“.

Vă mai amintiţi ce aţi dansat acum 50 de ani la Teatrul Mic?
Gigi Căciuleanu: Mai multe secvenţe. Momentul cel mai important pentru mine a fost „Mingea“. Un dans creat de doamna Miriam Răducanu („Papa“ pentru apropiaţi) pentru mine, pe când eu eram încă elev. Amintirea cea mai puternică rămâne însă până în ziua de azi aceea de a fi apărut pe aceeaşi scenă, pe lângă alţi dansatori consacraţi, în primul rând alături de idolul meu: Doamna Papa.

Cum vi se pare revenirea pe aceeaşi scenă acum?
Este ca întoarcerea în biserica unde ai fost botezat. Sigur că la botez tu nu realizezi, prea mic fiind, importanţa momentului, dar peste ani locul unde ai fost creştinat capătă noi dimensiuni spirituale. La fel se întâmplă şi cu mine revenind la Teatrul Mic. Mă întorc după 50 de ani cu un nou spectacol. Pentru mine un nou spectacol este ca bucuria pe care o ai atunci când cumperi o carte nouă şi eşti nerăbdător să te apuci de citit.

Montarea va avea premiera în cadrul festivalului Enescu. Ce părere aveţi de asta?
Nu pot decât să fiu fericit că mi s-a dat posibilitatea să fac din nou parte din acest festival care poartă numele foarte clasicului nostru Enescu deşi întotdeauna m-am simţit şi m-am considerat ca fiind un ne-clasic. De clasici mă apropii mereu cu o drăgăstoasă ireverenţă. Aşa fac în acest spectacol cu Mozart, un compozitor de supermarket, cum îi spun eu, pentru că asculţi „Mica serenadă“ de exemplu, când stai la coadă la magazin, când aştepţi să-ţi răspundă un funcţionar de la telefoane sau de la gaze, în aeroport, peste tot. Mozart face parte din viaţa noastră de zi cu zi.

„În dragoste este coregrafia cea mai complicată“

De ce apare în titlul spectacolului cuvântul „Uf“? Creaţia e un proces anevoios?
La sfârşitul fiecărui lucru făcut cu trudă scoţi din străfundul fiinţei tale acel „Uf!!!“ eliberator. Ăsta nu este un lucru rău. Chiar şi după ce faci dragoste oftezi în semn de „Uf! Ce bine-a fost!“. Iar în dragoste este, cred eu, coregrafia cea mai complicată şi mai epuizantă.

Apăreţi şi ca dansator în acest nou proiect. Cum de reveniţi pe scenă?
E un spectacol în care sunt foarte sincer. Am simţit nevoia ca publicul să mă perceapă nu doar ca pe omul din spatele scenei, coregraful, cum se numeşte oficial, denumire care mie nu îmi place, ci ca factotum, ca un „făcător“ al spectacolului. Sunt adeptul teatrului viu, nu în sensul că cei de pe scenă sunt vii fiindcă respiră, ci viu în sensul că se face atunci, pe loc. De altfel va exista un moment, cel mai important dintre toate, care se va naşte pe loc. Va fi improvizaţie sută la sută. Nu vom repeta nimic. Datorită acestei improvizaţii de fiecare seară, pentru a crea un minut de dans, spectacolele vor deveni cât se poate de diferite. Astfel, fiecare spectacol va fi unic. O re-creaţie de fiecare seară, pentru spectator care va vedea ce înseamnă chinurile creaţiei pentru artişti.

„O clovnerie savantă“

Ce semnificaţie are acest minut atât de special?
Aş vrea ca publicul să înţeleagă cât de mult ne costă un minut de dans, un minut de teatru, un minut de artă în general. În spatele unui singur vers scris de un mare poet pot fi nopţi întregi de insomnii. Este un moment făcut din burtă în sensul de creaţie pe loc. E un număr de echilibristică fără plasă de protecţie.

Care sunt personajele spectacolului?
Avem un cuplu de dansatori şi un coregraf trăznit. O altă „trăznaie“ a spectacolului este „omul-orchestră“ Paul Ilea, un fel de Mozart modern, care se poate juca uşor şi cu notele şi cu conceptele. Mai am un personaj care nu este în scenă şi pe care-l cheamă Mozart, de la care am pornit. Şi peste toate „bântuie“ spiritul doamnei Miriam Răducanu.

Sunteţi foarte legat de Mozart. Aşa e?
Este primul meu amor care durează până azi. M-a atras nu doar compozitorul Mozart, ci şi personajul în sine. El este nemuritor şi-l auzi peste tot, după cum am mai spus. Pe el şi pe Vivaldi. Dar în acest spectacol l-am dat pe săracul de Mozart la o parte şi-l folosesc doar ca bobârnac. Un alt titlu al spectacolului ar putea fi „Mozart, bobârnac“. Vreau să fie ca un declanşator al întregii creaţii.

Dumneavoastră sunteţi creatorul trăznit din montare?
Da. Doresc ca spectacolul nostru să fie o clovnerie savantă. Eu îmi lucrez coregrafiile cu dalta. Aşa cum spunea Rodin când era întrebat cum sculptează dintr-un bloc de marmură un elefant: „Foarte simplu“, zicea el. „Dau cu dalta până scot tot ce nu e elefant.“ Eu lucrez la fel cu dansatorii mei.

Ce este până la urmă dansul pentru Gigi Căciuleanu?
O artă exactă şi o ştiinţă nebună.

A dansat cu Miriam Răducanu şi cu Maia Pliseţkaia

Maestrul Gigi Căciuleanu a susţinut ieri la Teatrul Mic o conferinţă de presă în care a vorbit despre noul său spectacol „Un minut de dans sau Uf!!!“. El a explicat jurnaliştilor că la fiecare reprezentaţie coregraful va produce de fiecare dată, în prezenţa publicului, un moment complet nou, ce va fi diferit de la spectacol la spectacol. Muzica montării îi aparţine lui Paul Ilea, căruia coregraful i-a cerut să plece de la temele cele mai cunoscute ale „colegului“ său „întru muzică şi trăznăi“, Wolfgang Amadeus Mozart.

Gigi Căciuleanu a mai vorbit şi despre profesoara sa, Miriam Răducanu, pe care a asemănat-o cu Maia Pliseţkaia. „De câte ori dansam cu doamna Miriam sau cu Maia Pliseţkaia eu mă anulam, deveneam ele. Ele erau covrigul, iar eu umpleam găurile din covrig“, s-a exprimat el plastic.
Alături de Gigi Căciuleanu, la conferinţă au fost prezenţi Mihai Dinvale, directorul Teatrului Mic, şi Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs JTI România, sponsor al Gigi Căciuleanu Romania Dance Company.