Raport SAR: Sistemul juridic din România, afectat de politicile publice prost gândite şi implementate

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Împovărat cu mii de procese rezultate din politici publice prost gândite şi implementate, agresat de către politicieni şi suferind de pe urma investiţiilor slabe în logistică, sistemul juridic românesc nu este o poveste de succes, relevă Raportul anual al Societăţii Academice din România (SAR) pe anul 2018, care va fi lansat oficial luni.

În 2018, România va trece pentru prima dată în istoria sa pragul de 10.000 de dolari venit pe cap de locuitor, promovând astfel în categoria ţărilor cu venituri medii. Astfel, fiecare român are în termeni reali de două ori mai mult venit faţă de anul 2000, anul în care România a fost invitată să adere la Uniunea Europeană (UE). Cu toate acestea, aderarea şi schimbările instituţionale, economice şi sociale pe care acest proces le-a presupus nu au adus românilor mult aşteptata prosperitate, arată raportul SAR. Asta din cauza proastei guvernări, care afectează toate domeniile, inclusiv justiţia.

Fraudele din achiziţiile publice

SAR a monitorizat trei indicatori pentru măsurarea fraudelor din achiziţiile publice: licitaţie cu un singur ofertant (doar o singură ofertă se depune pe o piaţă concurenţială), conexiune politică (contractul a fost atribuit unei firme cu conexiuni în lumea politică) şi captura agenţiilor (o autoritate contractantă este capturată dacă, din totalul contractelor de peste 1 milion euro, proporţia atribuită pe an către un singur ofertant depăşeşte 50%).

Raportul arată că alocările vădit preferenţiale erau în 2007 la 52% din valoarea totală a contractelor mari (sub 1 milion de euro, alocarea s-ar putea să fie şi mai puţin competitivă, deci particularismul este, probabil, la un nivel mai ridicat), iar în 2013, după 6 ani de politică anticorupţie, a ajuns la 39%. Cu alte cuvinte, s-a înregistrat o reducere cu 25%.

Vestea bună este că formele evidente de corupţie, cum ar fi licitaţiile cu ofertant unic şi conexiunile politice, au scăzut, însă captura agenţiilor (de exemplu, Consiliul Judeţean Teleorman care acordă mereu contracte firmei Teldrum) a rămas aceeaşi şi e greu de ştiut dacă nu se trece la forme mai ascunse (firme ale verişorilor, etc), arată experţii.

Anticorupţia a scăzut resursele justiţiei în loc să le crească

Specialiştii SAR arată că răspunderea administrativă lipseşte în România, toate încălcările, inclusiv chestiuni pur administrative, fiind contestate în instanţă. Aici sunt incluse atât banalele amenzi de circulaţie, cât şi decizii mai importante, precum cele ale Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), care, conform legislaţiei, trebuie să prezinte chiar şi cea mai simplă abatere de integritate în faţa instanţei, în loc să emită o sancţiune administrativă. Prin urmare, fiecare caz investigat, plătit din bani publici, este costisitor, uneori poate mai costisitor decât costul direct al abaterii identificate, arată SAR.

„Împovărat cu mii de procese rezultate din politici publice prost gândite şi implementate, agresat de către politicieni şi suferind de pe urma investiţiilor slabe în logistică, sistemul juridic românesc poate fi catalogat drept o poveste de succes doar în ceea ce priveşte combaterea culturii impunităţii politicienilor. Mai degrabă pare să urmeze calea sistemului judiciar italian care, blocat fiind de multe procese restante şi probleme administrative, a fost împins de o luptă anticorupţie la fel de spectaculoasă într-un conflict deschis cu Parlamentul“, potrivit raportului.

Experţii au analizat şi activitatea Curţii de Conturi, concluzionând că aceasta se confruntă cu probleme de calitate, nu de cantitate.

„Slaba capacitate a Curţii se arată nu în absenţa unei activităţi semnificative, ci a calităţii activităţii în sine. Într-un caz notoriu instrumentat de DNA la sesizarea Curţii şi retrimis de tribunal la investigatori prejudiciul a fost supraestimat în mod grotesc (baza sportivă „Cutezătorii”). Este aproape imposibil de discernut ce este semnificativ şi ce nu în rapoartele Curţii, care ar avea nevoie de un program amplu de asistenţă tehnică, cu evaluarea personalului şi a procedurilor, finanţabil din fonduri europene“, relevă raportul.

Dovada că Justiţia nu merge

Potrivit SAR, o dovadă că sistemul judiciar are probleme este numărul foarte mare de condamări ale României la CEDO. Astfel, Cu cele 1.352 de condamnări în perioada 1959-2017, România se situează în top trei ţări, pe lângă Rusia (2.253) şi Turcia (3.386). Din totalul sentinţelor împotriva României, mai mult de jumătate (619) s-au bazat pe Articolul 6 al Convenţiei Drepturilor Omului, care se referă la dreptul la un proces corect, durata procedurilor şi lipsa implementării sentinţelor finale. Întrucât încrederea în instanţele din România a rămas foarte scăzută, românii sunt pe locul doi, după unguri, în ceea ce priveşte numărul de procese noi depuse la CEDO, chiar dacă multe sunt respinse pe diverse motive. Peste zece mii de cazuri din România, reprezentând 15,6% din numărul total de cazuri în curs, se află în prezent în aşteptare.

Prin urmare, „progresul fragil” înregistrat de sistemul judiciar românesc, arată SAR, este datorat mai degrabă câştigurilor de imagine ale DNA şi a instanţelor care au condamnat funcţionari şi politicieni importanţi.

Dar reformele reale pentru întărirea sistemului s-au lăsat mult aşteptate. România se află la coada clasamentului la nivelul UE în ceea ce priveşte accesul la justiţie şi integritatea acesteia, în timp ce datele oficiale privind eficienţa şi resursele sistemului judiciar indică profunde disfuncţionalităţi şi provocări instituţionale.

Subminarea instituţiilor de prevenţie a corupţiei

Raportul SAR relevă şi tendinţa politicienilor de la Putere de a submina instituţiile de prevenţie a corupţiei, în climatul conflictual dintre Parlament şi instituţiile de control.

Documentul subliniază că, la sfârşitul anului 2017, social democraţii au adus în discuţie un amendament la legea de modificare a funcţionării Agenţiei Naţionale Anticorupţie (ANI) - Legea 176/2010, conform căreia aleşii găsiţi în conflict de interese sau stare de incompatibilitate între 2007-2013 scapă de interdicţiile de a mai ocupa o funcţie publică.

În februarie 2018, CCR a dat undă verde acestei schimbări, un bilanţ recent identificând 675 de beneficiari cu funcţii precum parlamentari, primari, (vice)preşedinţi de Consilii Judeţene şi consilieri (foşti sau actuali) ale căror dosare erau nedefinitivate, dar şi împotriva cărora nu fuseseră aplicate încă sancţiuni disciplinare.   Mai mult decât atât, în acest moment, în Parlament se află nu mai puţin de 10 iniţiative legislative în diverse stadii ale procedurii de adoptare care vizează modificarea cadrului legal al ANI, mai arată raportul.

Ce opţiuni avem?

Recomandarea centrală a acestui raport – şi avertismentul său – este că în absenţa unei deplasări a accentului pe prevenirea corupţiei în loc de reprimarea ei, campania anticorupţie din România va eşua. Acţiunile DNA sunt instrumentalizate politic şi de către media, după ce au avut interacţiuni necuvenite cu serviciile de informaţii, exagerate în mass media de diferite interese şi erau oricum insuficiente faţă de amploarea problemei. Regulile jocului poti fi schimbate doar prin politici agreate bipartizan unde eliminarea corupţiei este un obiectiv secundar, dar indispensabil, de exemplu o creştere a calităţii serviciilor publice, a eficienţei achiziiţiilor publice sau a predictibilităţii investiţiilor pe termen lung. Desigur, aceste obiective nu se pot realiza fără o implicare guvernamentală, care a fost slabă şi inconstantă până în prezent. 

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite