Instanţa Supremă: judecătoarea David învăţase din alte cazuri de mare corupţie să se ferească de sistem

Judecătoarea Maria David a fost condamnată la patru ani de închisoare cu executare FOTO Adevărul

Judecătoarea ICCJ Maria David, condamnată la închisoare cu executare pentru fapte de corupţie, învăţase să se ferească de sistemul judiciar şi îi dădea ca exemple denunţătorului ei cazurile mari de magistraţi presupuşi corupţi şi cercetaţi de DNA, cum ar fi Florin Costiniu sau Gabriela Bîrsan.

Instanţa supremă a dat publicităţii, marţi, motivarea deciziei prin care judecătoarea ICCJ Maria David, deferită justiţiei pentru fapte de corupţie, a fost condamnată la patru ani de închisoare cu executare.

În document, magistraţii instanţei supreme arată că Maria David nu a urmărit să îl ajute pe omul de afaceri Petru Blanda, denunţător în acest caz, în virtutea unei relaţii ce amiciţie ce ar fi existat între ei, ci din interes personal, etalându-şi totodată influenţa şi cunoştinţele pentru a-l sprijini pe acesta în problemele judiciare pe care le avea.

"Edificatoare este succesiunea chestiunilor discutate, înregistrarea audio şi video ambientală evidenţiind faptul că inculpata a adus în atenţia denunţătorului, la momentul prezentării etapelor pentru rezolvarea problemei sale judiciare, cauze penale notorii privind magistraţi, inclusiv de la cel mai înalt for judiciar din România, care, în concepţia sa, nu au fost suficienţi de viligenţi pentru a evita să fie prinşi, iar din experienţa cărora a înţeles că nu trebuie să vorbească la telefon sau să ţină anumite bunuri acasă, întrucât există riscul interceptării, respectiv depistării la percheziţia domiciliară", mai notează instanţa supremă, în documentul citat.

Instanţa redă şi fragmentul de discuţie în care Maria David face aceste aprecieri faţă de denunţătorul său, omul de afaceri Blanda Petre.

"B.P.: Dar cum 1-a prins, prins pe FLORIN (fostul preşedinte al Secţiei Civile a ICCJ, Florin Costiniu - n.r.)?

D.M.: Prin, prin convorbiri telefonice.

B.P.: Prin convorbiri tele...? Atât, convorbire telefonică?

D.M.: Atât, nimic altceva, nimic. Numai prin convorbiri telefonice.

(...)

D.M.: Vă amintiţi cu BÂRSAN?

B.P.: În cine ai tu încredere!

D.M.: Cu... cu cazu' BÂRSAN, cum a trimis? Într-o seară a venit percheziţie în casă.

B.P.: Hmm!

D.M.: Deci, de fiecare lucru. Şi mărgelele de la gât.

B.P.: Păi şi înseamnă că tu nu-i mai ţii în casă".

Judecătorii ICCJ au mai observat, "din contextul derulării evenimentelor, că interesul inculpatei David Maria a fost să intre în posesia sumei pretinse fără să ajungă să aibă probleme de natură penală, aspect ce rezidă din întregul său comportament, care dovedeşte o precauţie excesivă, materializată, aşa cum s-a arătat anterior, inclusiv prin reţinerea manifestată în a indica verbal suma ce trebuia să-i fie remisă, susţinerea acesteia că suma de 110.000 euro notată pe fila de vărsământ emisă de Raiffeisen Bank reprezenta valoarea debitelor bancare avute împreună cu cei doi copii ai săi, apare ca fiind neverosimilă, cu atât mai mult cu cât din modul în care îşi prezentase situaţia sa materială rezulta că avea nevoie de suplimentarea veniturilor, iar calea cea mai la îndemână era obţinerea ilicită de la denunţător".

Instanţa notează totodată că "atitudinea inculpatei nu se circumscrie unor simple încălcări ale deontologiei profesionale, aşa cum a arătat aceasta, reducând activitatea sa la simple asigurări date denunţătorului, în scopul de a-l linişti, fară relevanţă penală, întrucât în realitate, prin acţiunile sale, aceasta a încercat să-i întărească convingerea că a reuşit să-i influenţeze pe judecători, demersuri care însă au fost anevoioase, date fiind vârsta tânără şi modul acestora de lucru, respectiv fiecare pe cont propriu, mimând chiar indiferenţa în momentul în care 1-a sfătuit să apeleze şi la alte persoane pentru a-şi asigura succesul".

Ca atare, se mai arată în motivare, "conduita Mariei David nu poate fi interpretată ca fiind rezultat al interesului personal pe care îl avea faţă de denunţător în virtutea relaţiei de amiciţie, întrucât este evident faptul că urmărea să-i creeze impresia că era singura în măsură să influenţeze judecătorii, întrucât funcţionase anterior promovării la instanţele din raza Curţii de Apel Ploieşti, unde îşi păstrase o serie de relaţii, cunoscând totodată cum «lucrau» aceşti magistraţi".

Tot în motivare, judecătorii consideră de necontestat faptul că, potrivit dovezilor existente la dosar, judecătoarea David a pretins şi primit, în lunile noiembrie - decembrie 2009, suma de 200.000 euro pentru a-i determina pe judecătorii învestiţi cu soluţionarea contestaţiei în anulare să pronunţe o soluţie în favoarea denunţătorului Blanda Petru, pentru ca apoi să pretindă în lunile ianuarie - februarie 2012, de la acelaşi denunţător, 110.000 de euro, în schimbul intervenţiei pe lângă membrii completului care judecau, în recurs, cererea de revizuire formulată de acesta, fapte care întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de trafic de inflenţă.

La 9 octombrie 2012, judecătoarea ICCJ Maria David a fost condamnată de instanţa supremă la patru ani de închisoare cu executare, în dosarul în care este acuzată de trafic de influenţă, după ce ar fi primit de la un om de afaceri peste 200.000 de euro pentru a interveni la colegi magistraţi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a condamnat-o pe Maria David la câte patru ani de închisoare pentru ambele fapte de corupţie imputate de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), respectiv pentru cea din noiembrie 2009 şi pentru cea din februarie 2012, când a fost organizat şi flagrantul.

Decizia în acest caz nu este definitivă, recursul făcut de Maria David având termen, la un complet de cinci judecători de la aceeaşi instanţă, în 14 ianuarie.

Potrivit procurorilor anticorupţie, în perioada noiembrie-decembrie 2009, judecătoarea Maria David ar fi pretins şi primit de la omul de afaceri Petru Blanda 200.000 de euro, promiţându-i, în schimb, că va interveni pe lângă magistraţi din cadrul Curţii de Apel Ploieşti învestiţi cu soluţionarea unei acţiuni de contestaţie în anulare şi îi va determina să adopte o soluţie favorabilă.

Prin această contestaţie, Blanda dorea anularea unei decizii penale a Curţii de Apel Ploieşti prin care fusese condamnat la o pedeapsă de trei ani de închisoare în regim de detenţie pentru evaziune fiscală. În 10 decembrie 2009, această acţiune a fost admisă în principiu, iar în 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondată contestaţia în anulare.

Ulterior, împotriva aceleiaşi decizii de condamnare, Petru Blanda a formulat şi o cerere de revizuire, care în 15 noiembrie 2011 a fost respinsă de Judecătoria Târgovişte.

În acest context, în perioada ianuarie - februarie 2012, judecătoarea David a primit de la Blanda, în mai multe tranşe, suma totală de 4.000 de euro şi 3.800 de lei, şi a mai pretins încă 110.000 de euro, promiţându-i, în schimb, că va interveni pe lângă judecători din cadrul Curţii de Apel Ploieşti învestiţi cu soluţionarea recursului împotriva sentinţei Judecătoriei Târgovişte, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă acestuia. În 27 februarie, Curtea de Apel Ploieşti a respins şi acest recurs.