Oraşul calamitat

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„În zilele de caniculă, călătorii RATB au sauna asigurată cu toate miasmele emanate de transpiraţia abundentă şi lipsa evidentă de igienă a multor semeni”  FOTO Paul Stan
„În zilele de caniculă, călătorii RATB au sauna asigurată cu toate miasmele emanate de transpiraţia abundentă şi lipsa evidentă de igienă a multor semeni”  FOTO Paul Stan

Sfârşit de iulie. Piaţa Sf. Gheorghe, Bucureşti, capitală europeană. România 2015. Puţin trecut de orele 12.00. Aerul este sufocant, irespirabil, încins la temperaturi înalte nu doar de dogoarea soarelui, ci şi a noxelor zecilor de mii de maşini care se târăsc cu viteză mică, foarte mică şi merg la bară prin centrul Capitalei.

Praful şi mizeria de pe trotuarele şi străzile celui mai mare oraş românesc completează atmosfera caniculară specifică acestei perioade de timp.

Cu toate acestea, aerul este mai curat decât anii trecuţi, când umblau peste tot câinii liberi fără stăpân, maidanezii urbani, care-şi făceau mendrele şi nevoile nestingheriţi, sub ochii autorităţilor, ai cetăţenilor şi ai turiştilor speriaţi de pericolul canin românesc. Nevoi care ridicau gradul de mizerie bucureşteană şi riscul de îmbolnăvire al oamenilor, indiferent din ce colţ al ţării sau al lumii erau.

Acum nu mai călcăm în mizeriile maidanezilor bucureşteni, relocaţi sau eutanasiaţi între timp, nu mai respirăm aerul infect al dejecţiilor acestora, ci inhalăm aerul bolnav al rahaturilor câineşti cu stăpâni. Iubitori de animale care, în marea lor dragoste faţă de câini şi semeni, uită, nu vor sau nu sunt educaţi să adune şi cureţe rahaturile lăsate pe străzile oraşului de propriile animale de companie. Zi şi noapte, mai ales pe canicula din această vară când până şi animalele suportă extraordinar de greu temperaturile ridicate la care suntem expuşi cu toţii, întâlnim peste tot în Bucureşti şi nu numai, cetăţeni plimbându-şi câinii pe străzi, prin parcuri sau în alte locuri publice.

Câini care îşi lasă dejecţiile pe unde îi apucă, chiar şi pe roţile maşinilor din parcări, însoţiţi de stăpânii care-i privesc cu dragoste, cum îşi lasă rahaturile să ”împrospăteze” aerul şi „îmbogăţească” atmosfera şi peisajul european al Capitalei. Foarte puţini iubitori de animale am văzut aplecându-se şi curăţind locul public unde s-au răhăţit câinii proprii. Şi mai puţin am auzit, ba chiar n-am auzit şi citit deloc de amenzi date de autorităţi iubitorilor de câini, care „uită” să ridice şi cureţe rahatul public lăsat la voia întâmplării de patrupedele cu  stăpâni.

Aceasta este doar una dintre problemele Capitalei care nu ţine doar de autorităţi, ţine în special de educaţia şi bunul-simţ al iubitorilor de animale, problemă care din păcate pare perpetuă şi ne afectează pe toţi oamenii, locuitori, turişti sau persoane aflate în tranzit prin oraş. Suntem români. Suntem obişnuiţi. Cu toţii, slalomăm zilnic, printre rahaturi, indiferent de natura lor şi câteodată, călcăm în ele, zicând cu haz de necaz că o astfel de întâmplare ne poartă noroc.

Din păcate, problemele bucureştenilor pe timp de caniculă şi nu ţin doar de educaţia iubitorilor de animale. Problemele sunt destule şi aparent, de nerezolvat, că dacă erau rezolvabile sigur le rezolvau autorităţile, edilii, specialiştii până acum. Spre exemplu, într-un oraş calamitat, încins de arşiţă, cu betoane şi asfalturi mizere care dublează temperatura aerului, nu există cişmele publice. Nici pe străzi, nici în parcuri nu mai există cişmele publice. Nici măcar celebrele ţâşnitori vechi, relicve ale ”epocii de aur”, care mai potoleau setea trecătorilor nu mai există.

În dreapta, „relicva” din Parcul Tineretului

bucuresti foto paul stan

FOTO Paul Stan

Grija edililor faţă de sănătatea oamenilor, cetăţenilor oraşului se declamă din plin, dar lipseşte cu desăvârşire. Bucureştiul este însetat, calamitat, nu are cu ce să potolească setea oamenilor de pe străzi, din locurile publice. În aceste zile de foc, sute de apeluri de urgenţă au chemat ambulanţele să ridice oameni căzuţi pe străzi, deshidrataţi. Poate că pe mulţi dintre cetăţenii afectaţi de căldură, de aerul sufocant, irespirabil, i-ar ajuta să găsească din loc în loc în oraş, în parcuri sau alte locuri publice câte o cişmea, o ţâşnitoare, o sursă de apă potabilă.

Dar nu găsesc apă decât la magazine. În loc de surse de apă stradale, publice, în Capitala europeană a României cetăţenii pot admira operele edilitare ale aleşilor metropolei, amplasate sub diverse forme: statui, lucrări de „artă” din fier forjat, din beton şi pietre, arteziene nefuncţionale, scuaruri artizanale, „monumente” inedite şi alte idei urbanistic-utilitare. Multe dintre ele poartă inscripţii cu numele edilului/primăriei care le-au generat/creat în „beneficiul” cetăţenilor.

O altă mare problemă a Bucureştiului, acutizată în această vară, este cea a celebrei R.A.T.B., instituţie aflată în subordinea Primăriei Capitalei. R.A.T.B. care a avut grijă prin  şefii, şoferii şi alţi angajaţi de aici, să-i bage la saună pe călătorii care sunt nevoiţi să meargă zilnic, cu mijloacele de transport în comun. Unele autobuze nu sunt dotate cu instalaţie de aer condiţionat, altele cu dotarea în cauză nu sunt scoase pe trasee sau şoferii opresc intenţionat aerul condiţionat, utilizând combustibilul „economisit” în folos propriu. Astfel, călătorii au sauna asigurată cu toate miasmele emanate de transpiraţia abundentă şi lipsa evidentă de igienă a multor semeni.

Mai mult, pe lângă condiţiile unui transport public „civilizat”, „european” călătorilor R.A.T.B. li se mai pregăteşte ceva de către aleşii din Primăria Capitalei-scumpirea biletelor, de la 1,3 lei cât costă acum biletul la 2 lei, pe considerentul că preţul actual este prea mic şi nu acoperă costurile de transport care oricum, sunt suportate din banii publici. Costuri de transport care nu mai pot acoperi hoţiile şi furăciunea de la R.A.T.B., care, ca şi la alte instituţii mamut sunt păstorite şi mulse de băieţii „deştepţi”.

Nu mai vorbesc aici de „bomba” R.A.D.E.T. care stă să explodeze în plasa jocurilor şi intereselor mafiote şi mai ales, în facturile bucureştenilor. Deflagraţia acestui mamut nu este departe dacă ne gândim că se apropie cu paşi repezi toamna, iarna, iar oamenii vor resimţi şocul şi influenţa atotputernicului agent termic.

Dar problemele Capitalei sunt multe şi complexe, perpetue, nemuritoare, „rezolvate” mereu, oral, la fiecare alegeri, de mulţimea candidaţilor interesaţi de fotoliile edilitare. Şi cum anul 2016 este un an electoral, „sigur” marile probleme ale oraşului vor fi „rezolvate”. După alegeri o luăm de la capăt. Dumnezeu cu mila!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite