Hanul lui Manuc şi spionajul. Una dintre clădirile-simbol ale Bucureştiului este locul în care s-a pus punct războiului ruso-turc în anul 1812

Hanul lui Manuc din Bucureşti este o construcţie simbol din Capitală, având în spate o poveste impresionantă. Superbul han a găzduit evenimente importante din isoria României, aici semnându-se şi Tratatul de pace din 1812.

Emanuel Mârzaian, cunoscut sub numele de Manuc Bei, a fost fiul unui negustor de grâne. 

„La început, Manuc Bei a fost negustor şi apoi a început să se ocupe şi cu cămătăria. Dădea bani cu împrumut şi lua înapoi mai mult“, povesteşte istoricul Dan Falcan.

A reuşit să facă o avere impresionantă, ajungând să deţină o mulţime de terenuri şi proprietăţi. Deşi avea multe opţiuni, a decis să îşi stabilească cartierul general chiar la Bucureşti. 

Manuc Bei FOTO hanulluimanuc.ro

Hanul lui Manuc, locul încărcat de istorie

În anul 1806, Manuc Bei ajungea în capitala Ţării Româneşti, fiind obligat să se stabilească aici din pricina războiul ruso-turc. În a doua jumătate a aceluiaşi an, începe să construiască hanul care astăzi este un simbol al Bucureştiului. Nu de puţine ori se vorbea despre faptul că Manuc Bei ar fi fost un spion, poveste care a căpătat o şi mai mare greutate după finalizarea războiului ruso-turc în anul 1812. 

Istoricul Dan Falcan spune că încheierea războiului ruso-turc a avut loc în Hanul lui Manuc, prin semnarea Tratatului de pace de la Bucureşti din 1812. „Manuc a avut un rol importan în semnarea Păcii de la Bucureşti. El ducea informaţiile de la ruşi la turci şi invers, încerca să armonizeze situaţia, să se pună bine cu toată lumea cum s-ar spune“, precizează istoricul. Din acest motiv, începuseră să circule tot mai multe zvonuri despre faptul că Manuc Bei ar fi spion.

A murit la călărie

„După terminarea războiului ruso-turc, Manuc se mută cu familia sa la moşia Hînceşti. Distanţa mare îl impiedica acum să mai tragă toate foloasele de pe urma hanului, astfel că hotărăşte să îl vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârşitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător. Deoarece toţi copii săi erau minori la acea vreme, averea este administrată de o epitropie. Cea mai mare parte a averii se afla în Ţara Românească şi era greu de administrat, aşa că epitropii moştenitorilor decid să arendeze toate proprietăţile“, se arată pe site-ul hanulluimanuc.ro.