Coloana Infinitului din Bucureşti, ascunsă în grădina unui mecanic: „Am zis să facem ceva frumos la tinereţe“
0
În grădina unui bloc din zona Vitan stă expusă, de aproximativ 30 de ani, o replică înaltă de câţiva metri a Coloanei Infinitului, celebra sculptură semnată de Constantin Brâncuşi. Artistul bucureştean care a copiat Coloana Infinitului are 63 de ani şi spune că anul viitor începe să lucreze la Masa Tăcerii, o altă operă de artă în miniatură pe care o va instala în grădina blocului.
Nu sunt mulţi cei care ştiu că lângă staţia de metrou Dristor, în grădina din faţa unui bloc comunist, se găseşte singura copie din Capitală a Coloanei Infinitului. Gheorghe Olteanu are 63 de ani şi în urmă cu aproape 30 a deschis televizorul să se uite la emisiunea preferată. Atunci, povesteşte bărbatul, s-a îndrăgostit iremdiabil de Brâncuşi.
„Acum nu mai am televizor că mi-a interzis medicul să mă uit, dar atunci când eram tânăr şi sănătos mă uitam mereu. Eram cu soţia într-o seară când am văzut că era prezentată o emisiune despre operele lui Constantin Brâncuşi. Era 1985. M-am îndrăgostit imediat de operele lui“, îşi aminteşte acum nea Gheorghe, aşa cum îi spun cunoscuţii.
Un an de muncă
Imediat după ce s-a încheiat emisiunea, bărbatul s-a apucat de treabă. La câţiva paşi de grădina blocului erau deschise pe atunci o mulţime de şantiere. Zi de zi, după ce venea de la muncă, se oprea pe lângă muncitorii care lucrau, lua câte puţin din materialele de care avea nevoie şi le depozita.
„Am lucrat un an la Coloana Infinitului. Eu am muncit foarte mult timp ca mecanic în agricultură, dar după am fost angajat şi pe şantiere. Zideam, lucram cum puteam. Din 85 de când am văzut emisiunea şi până în 86 m-am plimbat pe şantiere, luam nisip, ciment care se folosea la construcţii mari“, îşi aminteşte bărbatul. După ce a făcut rost de toate materialele de care avea nevoie a început să lucreze la Coloana Infinitului pe care astăzi o găsim împrejmuită cu pietre chiar în faţa balconului său.
Înainte de orice a găsit o ţeavă lungă din metal, a aşternut pe hârtie nişte calcule simple şi a făcut forma în care a turnat cimentul. Aşa a ajuns o copie fidelă a Coloanei Infinitului expusă în aer liber, în grădina blocului în care locuieştea nea Gheorghe cu soţia lui.
„Vecinii nu apreciază arta“
După aproape 30 de ani de când a fost pusă în grădină, micuţa operă de artă nu pare foarte apreciată de cei care locuiesc în bloc cu nea Gheorghe.
„Vă spun sincer, vecinii nu sunt deloc încântaţi şi nici nu vor să fac alte opere. Ei nu apreciază arta, nu-i interesează“, spune deranjat bărbatul. Şi soţia acestuia, Maria Olteanu, spune că lucrarea realizată de soţul ei nu a fost deloc apreciată de cei care locuiesc în bloc cu ei, dar nici de trecători.
„Noi am zis să facem ceva frumos la tinereţe de care să ne amintim cu drag la bătrâneţe, să lăsăm ceva în urma noastră. Când ne-am mutat aici, în 1985 am făcut şi alei în grădină că ne gândeam să o facem frumoasă, dar vecinii tot n-au fost mulţumiţi. Copiii care vin pe aici se urcă pe ea, de nu ştiu câte ori i-am văzut cocoţaţi pe Coloana Infinitului“, spune femeia.
Masa tăcerii şi Poarta sărutului
Anul următor ar urma ca lângă Coloana Infinitului să fie amplasată şi Masa tăcerii, o altă operă superbă pe care bucureşteanul plănuieşte s-o copieze fidel. Desigur, va fi mult mai mică decât opera realizată de Brâncuşi, dar va fi făcută cu mult suflet, după cum povesteşte nea Gheorghe.
„Sper, dacă o să fiu sănătos, să mă apuc anul ce vine de Masa tăcerii. Nu este vorba de bani, mie oricum nu-mi plac banii. Cu bani nu se face nimic bun dacă nu pui suflet. Importantă e sănătate, celelalte le facem“, spune bucureşteanul convins. Şi dacă lucrurile vor merge bine şi va putea să facă şi Masa tăcerii, plănuieşte să mai realizeze o ultimă operă de artă cu ajutorul căreia să-şi înfrumuseţeze grădina: Poarta sărutului. „Şi atunci o să fie gata, o să ne uităm cu drag la grădina noastră, o să simţim că am lăsat cu adevărat ceva în urma nostră“, încheie Maria Olteanu.
Se încarcă comentariile...
