„Adeverul”, jurnal de front al Primului Război Mondial (II)

3 iunie 1916. Editorialul semnat „Adeverul” atrage atenţia că se apropie „Momentul suprem”: „ Ceasul României a sunat! Duşmanii noştri maghiari şi austrieci sunt zdrobiţi şi în complectă debandadă. (...) Ce mai aşteaptă guvernul Romîniei? Orice întârziere poate face absolut inutilă intervenţia noastră. (...) Prin urmare, la palat cu lozinca: Sire, scoate ordinul de mobilizare!”.

„Războiul nostru”
Puţină vreme mai apoi, pe 13 august 1916, diagnosticul cu pricina devine realitate: „ Convocarea Consiliului de Coroană. România în războiu!”: „Regele a convocat un Consiliu de Coroană, pentru mâine, Duminică, 14 august, ora 10 dimineaţa. La acest consiliu, vor lua parte toţi miniştrii, foştii preşedinţi de consiliu, şefii partidelor în opoziţie, preşedinţii şi foştii preşedinţi ai corpurilor legiuitoare.”. Marţi 16 august. Pe locul editorialului, sub genericul  „Războiul nostru”, se publică primul comunicat oficial al Marelui Cartier General din ziua anterioară: „Mobilizarea generală a armatei a început  în noaptea de 14/15 August, şi-şi urmează cursul. Declaraţia de războiu contra Austro-Ungariei a fost remisă în seara de 15 August, la ora 9, în Viena. În noaptea de 14/15, trupele noastre au atacat frontiera Austro-Ungară. Trupele aliate imperiale ruse au început a trece în Dobrogea, fiind primite cu entuziasm de populaţie. Unităţi din flota rusă au sosit la Constanţa unde concură la apărarea coastei Mării Negre. Vase de războiu şi baterii austro-ungare au tras focuri asupra oraşelor Vârcirova Turnu –Severin şi Giurgiu”. 

Un editorial semnat de Emil Fagure, salută cu entuziasm hotărârea regelui Ferdinand, de a intra în război alături de Tripla Înţelegere: „Până eri, România a avut un rege, de azi românii au un Împărat: adevărul acesta a năvălit ca o făgăduinţă de mult visată în toate sufletetele româneşti de la Tisa până la Mare. (...) Azi, Ferdinand I este suveranul popular, nu fiindcă a alergat după dragostea poporului român, ci fiindcă românii îl privesc şi recunosc în fapta lui pe Omul care de  mult, de veacuri, se arată în visurile naţionale cu spada în mână, ca un archanghel al Mîntuirei neamului”.

Rubrica ”Războiul nostru” informează telegrafic:„Artileria noastră de la Vârciorova a tras asupra Orşovei, distrugând depozitul de petrol; Corpul IV de armată a făcut prizonieri: 7 ofiţeri şi 734 trupă; Frontul de Sud: Un remorcher armat a deschis focul asupra Severinului, dar s-a retras la Orşova din cauza focului bateriilor noastre. Monitoarele austro-ungare au deschis focul asupra Giurgiului; contra-bătute de artileria noastră, s-au retras în pripă la deal”. 19 august: ”Atacuri aeriene: În noaptea de 15/16 august, un zeppelin şi un aeroplan au aruncat bombe asupra Bucureştilor, fără a cauza pagube”. Pe pagină, se publică un apel „Pentru familia luptătorilor”: „Familia Luptătorilor face apel la public ca să subscrie pentru cei rămaşi acasă.  Multe mizerii trebuie de ajutat, multe suferinţe trebuie de alinat şi fondurile Familiei Luptătorilor sunt insuficiente. Adeverul şi Dimineaţa deschid o subscripţie publică, care o va închide odată cu încetarea războiului şi se înscrie în capul listei: Adeverul şi Dimineaţa-500 lei, Const. Mille-500 lei, Maria Mille-500 lei; Total:1.500”. 20 August: „Braşovul se află în mîinele noastre”. „Guvernul german a făcut cunoştinţă că se consideră în stare de războiu cu noi”. 31 august. Pe prima pagină, articolul „Plutonul Adeverului”: „Biurourile redacţiei şi administraţiei noastre ca şi sălile diverselor noastre ateliere, pînă acum prea strîmte pentru personalul ocupat, au devenit de o dată, prea spaţioase. Numărul colegilor noştri de muncă s-a micşorat simţitor. La întîia chemare, 83 dintre ei au intrat în rînduri, plecînd cu regimentele respective. (urmează lista cu numele celor plecaţi din redacţie, pe front, de la Administrativ, de la Atelierele de cules, Lynotipuri, Maşini rotative, Maşini plane, Stereotipie, Legătorie, Personal de serviciu, n.n.). (...) Mergeţi cu bine, iubiţi colegi, şi scurtă să fie despărţirea noastră! Şi dintre cei rămaşi pînă acuma mai sunt destui care vă vor urma. Tuturora, o frăţească îmbrăţişare şi la revedere, în curînd, după izbîndă!”. Din acelaşi număr, „Adeverul” începe să publice „Lista pierderilor”: morţi, răniţi şi dispăruţi . Pe frontul de sud, „forţe superioare au atacat capul de pod de la Turtucaia, şi au dat zece asalturi, cari toate au fost respinse”. 25 august 1916: „Orşova în mâinile noastre. Lupte crâncene la Turtucaia”. 26 august: „ Atacuri inamice respinse în Carpaţi”. Editorial lui Mille apare cu rândurile subliniate şi poatră titlul „Înainte!”: „Am suferit un eşec. Turtucaia a fost luată de bulgari. Lucrul este indiscutabil. Faptele sunt fapte şi trebuesc luate, astfel cum sunt, bune sau rele. A cui e vina se va vedea mai tîrziu.(...) Înainte, mereu înainte, orice ar fi, orice se va întîmpla,  fie înfrîngeri parţiale, fie victorii strălucitoare, înainte, mereu înainte, fără teamă şi ezitare, înainte pentru Ţară şi Neam!”. Pe 27 august se anunţă „Noui victorii pe frontul nordic! Bulgarii respinşi la Bazargic”. Editorialul lui Mille, cu un singur cuvânt în titlu-„Fleoarţe!”: „Turtucaia a fost luată de  bulgari care, pe lîngă aceasta, ne-a făcut să suferim pierderi mari de oameni şi material. (...) Politicienii de cafenea s-au alarmat: Capitala e ameninţată şi totul e pierdut! Mă înscriu pe faţă în contra acestor fricoşi! (...) Fleoarţele să tacă, căci gura lor nu poate face decât rău cauzei noastre sfinte”. 29 august: „Cic-Sereda ocupat. („Sereda-Ciucului a fost ocupată de trupele noastre, cari continuă a urmări inamicul, care se retrage spre vest”). Aviatorii noştri bombardează Rusciuk. 30 august. „Austro maghiarii respinşi mereu. Acţiunea bateriilor şi aeroplanelor pe frontul de sud („Bateriile noastre au bombardat Vidin, Lompalanca şi Rahova cari sunt în flăcări. Aeroplanele noastre au bombardat cu succes asupra unui bivoac inamic la Turtucaia”). ”Lupte pe frontul Dobrogean”. 31 august: „Austro-maghiarii se retrag mereu”. 2 septembrie: „ Lupte vii pe tot frontul de sud. Înaintăm în Valea Oltului Mijlociu”. 3 septembrie: „Atacuri germano-bulgare respinse”. Pe prima pagină, sub acelaşi generic, „Războiul nostru”, se publică în fiecare zi comunicatele lapidare ale Marelui Cartier General. Pe pagina a doua, pe trei coloane, continuă publicarea zilnică a listelor cu morţi, răniţi şi dispăruţi. Continuă de asemenea strângerea fondurilor pentru Familia Luptătorilor. Suma a ajuns la 57. 860, 70 lei. 4 septembrie: „ O mare victorie pe frontul Salonicului. Frontul bulgar, rupt. Trupele bulgare fug în dezordine”. 5 septembrie: „Almaş Kohalul şi Făgăraşul ocupate de ai noştri. Luptele continuă pe frontul Dobrogean”. 12 septembrie: „Înaintăm pe toate fronturile”. 13 septembrie: „Atacuri respinse în Valea Jiului”. 15 septembrie: „Inamicul respins în Valea Jiului. El se retrage în grabă”.

Editorialul lui Mille marchează trecerea timpului- ”După o lună”: „O lună a trecut. O crestătură pe răbojul războiului nostru, războiul pentru înfăptuirea idealului naţional.  Azi, după o lună, salutăm armata romînă cari înaintează în Carpaţi şi salutăm pe soldatul romîn, rus şi sîrb, care curăţă Dobrogea de oştirea bulgară, germană şi turcă”.

Cadenţă de metronom
18 septembrie: „Lupte înverşunate pe tot frontul. Am făcut 600 prizonieri”. 21 septembrie: „ Trupele româneşti au trecut Dunărea între Turtucaia şi Rusciuc. Mare victorie în Dobrogea”. 22 septembrie: ”Acţiuni reuşite pe tot frontul. 800 de prizonieri austro-ungari. 1.000 de prizonieri bulgari”. 26 septembrie: „Atacuri la vest de Braşov”. 27 septembrie: „Violent duel de artilerie pe Dunăre. Lupte în defileul Jiului favorabile nouă”. 30 septembrie: „Atacuri respinse pe frontul de nord”. 6 octombrie: „Respingem mereu atacurile inamice”. 7 octombrie: „Veşti bune de pe tot frontul. Respingem pe inamic şi-i luăm un număr mare de prizonieri”. 9 octombrie: „ Acţiuni violente pe toate fronturile”. 10 octombrie: „Toate atacurile şi contra-atacurile inamice sunt respinse în Carpaţi”. Într-un articol de pe prima pagină, adresat „Către public”, se cere ”Rezistenţă!”: „ (...) trebue, înainte de toate, să rezistăm noi civilii, căci bravii noştri ostaşi suntem siguri că vor rezista. Trebue să ne încordăm sufletele mai ales în momentele grele prin cari trecem, căci nu în a suporta binele stă voinţa unui neam, ci în a şti să îndure adversităţile. Să rezistăm şi, prin toate dificultăţile, mizeriile şi relele, ne vom atinge scopul urmărit: o Românie Mare!”. 13 octombrie: „ La Oituz, inamicul a fost respins peste frontieră. S-au luat prizonieri 3 ofiţeri şi 250 soldaţi germani”. 14 octombrie: „Pe frontul Moldovei, inamicul a fost aruncat peste graniţă”. 15 octombrie: „Violent atac inamic respins la Dragoslavele. Valea Pravăţului acoperită de cadavre inamice”.

„După două luni”, editorialul semnat „Adeverul” este consecvent : „ (...) La sfârşitul celei de-a doua luni de războiu, ca şi la începutul acestuia, strigătul nostru rămâne: Trăiască România Mare!”. Relatările continuă, într-o cadenţă de metronom: „ Mari înfrângeri germane pe frontul Carpaţilor. S-au luat 14 ofiţeri, 2.000 soldaţi, 26 mitraliere şi 5 tunuri. La Jiu, germanii complect bătuţi au lăsat 1.000 de morţi pe teren”, „Atacuri inamice respinse pe frontul de nord. Muntele Roşca recucerit de trupele noastre cu mari pierderi pentru inamic”, ”Inamicul mereu respins la Dragoslave şi la Jiu. Alţi 6 ofiţeri şi 650 de oameni de trupă făcuţi prizonieri. Un bogat material de războiu capturat”, „În Valea Prahovei respingem mereu pe inamic”, „Lupta continuă violentă pe stînga Oltului. Pe valea Buzăului am ocupat munţii Sirlului şi Tătaru mic. Alte 4 tunuri capturate la Jiu”, ”La Jiu, s-au capturat 435 germani, 4 tunuri şi 20 mitraliere”, ”În Dobrogea, trupele noastre au reluat ofensiva”, „Înaintarea noastră continuă în Dobrogea. Un hydroplan capturat. Atac de infanterie respins în Valea Prahovei”, „Ofensiva în Dobrogea continuă cu succes. Hîrşova reocupată de către trupele noastre”, ”Lupte violente în Valea Prahovei”, „Violente atacuri respinse în Valea Prahovei. Pe stânga Oltului am progresat cucerind Frunţile”, „La Oituz am respins sângeros toate atacurile. S-au capturat 2 ofiţeri, 81 oameni de trupă, 8 mitraliere şi materiale de războiu”, „Lupte violente în Valea Jiului”, „Atacuri respinse la Dragoslave. Englezii au cucerit Beaumont”, „Numeroase atacuri duşmane respinse. Rusciucul bombardat eficace”, „Am înaintat simţitor la Dragoslavele. Lupte crâncene pe Jiu şi Olt”, ”Am respins la Predeal. Lupte violente pe restul frontului”.

Cenzura totală 
În ediţia din 19 noiembrie 1916, „Adeverul” anunţă  „Moartea lui Franz Iosef”, împăratul Austro-Ungariei.
Luni, 21 noiembrie 1916, ceasornicul informaţional al „Adeverului” continuă să bată cu aceeaşi precizie. Însă pentru încă foarte puţin timp! ”Trupele germano-bulgare bătute la Ghimpaţi Mihăleşti. O divizie turcă bătută la Drăgăneşti” („Pe Glavacioc şi Neajlov trupele noastre au bătut în regiunea Drăgăneşti o divizie turcă iar în regiunea Ghimpaţi Mihăleşti grosul forţelor germano-bulgare respingîndu-le spre sud. Am luat prizonieri şi material de războiu care în prezent nu se poate inventaria” . De a doua zi, „Adeverul”, ca şi toate ziarele româneşti, îşi încetează apariţia. Mille se refugiază la Iaşi, germanii rechiziţionează clădirea „Adeverului” şi tipăresc „Bucharester Tageblatt”-„Gazeta Bucureştilor”.

„Adeverul”, vestitor al păcii
Tot sub conducerea lui Constantin Mille, reîntors în ţară după îndelungi peregrinări prin Europa, „Adeverul” reapare joi, 3 ianuarie 1919. Într-o „Ediţie specială”, de sâmbătă, 10 mai 1919, „Adeverul” publică integral, începând de pe prima pagină, „Textul Tratatului de Pace”, semnat cu trei zile în urmă, la  Palatul Trianon, din Versailles.
O pace cu trimitere către alt sinistru mondial, infinit mai crud.