Republica Moldova la răscruce: în direcţia europeană fără compromisuri sau în cea de tip „format 5 + 2”?

Azi au loc alegeri parlamentare în Republica Moldova. Contextul în care au loc aceste alegeri este unul mai degrabă optimist: Acordul de Asociere la UE funcţionează, la mai puţin de un an de la parafare, conflictul din Ucraina nu s-a extins în Transnistria, proiectele de integrare economică cu România s-au intensificat.

Economia evoluează în parametri încurajatori şi există stabilitate politică. Embargoul rusesc asupra produselor moldoveneşti există dar nu are efecte dramatice. Ministrul de externe moldovean a anunţat că va fi depusă cererea de aderare la UE în 2015. La alegeri participă cele trei partide care compun coaliţia pro-europeană (PLDM, PDM, PL), partidul comuniştilor (PCRM) şi un partid socialist (PSRM) desprins din PCRM, condus de Igor Dodon. Restul partidelor nu au şanse să intre în viitorul Parlament. 

Aparent din senin, a apărut în competiţie partidul „Patria" condus de Renato Usatîi. La fel cum a apărut, a şi dispărut. Acuzat de finanţări ilegale din Federaţia Rusă, acest partid a fost eliminat din cursa electorală. Lectura atentă a acestui episod poate oferi indicii despre cum va evolua scena politică de la Chişinău după alegerile de duminică.

În Republica Moldova clivajul ideologic nu prea are legătură cu poziţionarea partidelor la guvernare sau în opoziţie. Un partid membru asociat la PPE, unul la PSE, altul la ALDE formează coaliţia pro-europeană. Într-un stat membru UE, o asemenea coaliţie nu are cum să existe, este împotriva firii. De cealaltă parte, un partid comunist şi altul socialist care nu vor să facă parte din familiile de partide europene. Clivajul real este între orientarea pro-europeană şi cea pro-rusă. Este însă acest clivaj un obstacol de netrecut în colaborarea dintre partide?

Înainte de a da un răspuns la această intrebare, ar trebui de analizat cum a apărut şi a dispărut partidul „Patria”.

Orientarea pro-rusă a acestui partid nu era un obiectiv ascuns, ci unul asumat cu orice ocazie de liderul acestuia. Cine ar fi avut interes ca un asemenea partid să apară? Federaţia Rusă avea nevoie de un partener de încredere, mai dinamic decât anchilozatul PCRM şi mai supus decât PSRM. Însă şi coaliţia de guvernare avea nevoie de spargerea monopolului PCRM în opoziţie. Interesant este că Usatîi şi-a lansat artileria grea doar în direcţia lui Vlad Filat, liderul PLDM, ceea ce a alimentat ipoteza potrivit căreia Vlad Plahotniuc, liderul marcant al PDM, ar fi implicat în fenomenul „Patria”, iar animozităţile Filat-Plahotniuc sunt cunoscute, ele având ca efect şi destrămarea primei coaliţii pro-europene în 2013. Dacă acceptăm această ipoteză, înseamnă că nici clivajul pro-Europa - pro-Federaţia Rusă nu este impenetrabil precum Zidul Berlinului.

Refugiat la Moscova, Renato Usatîi a făcut apel la electoratul propriu să vină la vot şi să pună ştampila pe partidul său care este de fapt exclus (pe buletinul de vot va scrie „retras" în dreptul „Patria”), anulându-şi astfel voturile. În acest fel, scade riscul ca un alegător „Patria” să îşi reorienteze votul în favoarea PCRM sau PSRM. O mişcare care avantajează coaliţia pro-europeană. Usatîi a dat acest mesaj realizând o enormă gafă sau intenţionat, pentru a reduce şansele partidelor din opoziţie? Este această mişcare şi un argument pentru ipoteza potrivit căreia „Patria” are două centre de comandă - unul mai restrâns, în biroul domnului Plahotniuc de la Chişinău şi altul, mai extins, la Moscova? Se va vedea după alegeri. 

Pentru a deţine majoritatea în viitorul Parlament, coaliţia pro-europeană are nevoie de mai multe voturi decât numărul de deputaţi pe care îl va avea în urma alegerilor. Se va realiza o mare coaliţie care îi va include şi pe socialiştii lui Dodon sau pe comuniştii lui Voronin? Dacă cei 8 - 10 la sută dintre votanţii lui Usatîi îşi anulează votul, şansa unei coaliţii de guvernare doar cu socialiştii (ori doar o susţinere din Parlament a acestora) creşte foarte mult şi poate fi soluţia pentru o guvernare relativ stabilă. Dacă însă aceştia se reorientează în ziua votului către unul sau altul din partidele pro-estice, o coaliţie de guvernare pro-europeană devine problematică.

Usatîi a jucat rolul „idiotului util”, a dispărut din scenă în cel mai potrivit moment pentru cei care l-au susţinut din exteriorul Republicii Moldova sau l-au tolerat din interior. Decizia de excludere a partidului său din cursa electorală este perfect legitimă, a fost luată de o instanţă judecătorească dar întrebarea este dacă nu cumva Comisia Electorală Centrală nu putea acţiona mai devreme, atunci când „Patria” nu atingea procentele din ultimele sondaje. 

Astfel, dacă acceptăm ipotezele de mai sus, alegerile din Republica Moldova nu mai sunt ceea ce se prezintă a fi - opţiunea dramatică şi decisivă între Europa şi Federaţia Rusă - ci ceva care seamănă cu extinderea formatului 5 + 2 de la negocierile pentru Transnistria la întregul teritoriu al Republicii Moldova, în sensul că toţi actorii care au un interes in Republica Moldova, în primul rând UE şi Federaţia Rusă, vor avea un cuvânt de spus în negocierea unei coaliţii de guvernare şi ulterior, în funcţionarea guvernării. 

Indiferent dacă aceste ipoteze sunt valabile sau nu, singura variantă pentru a asigura un viitor exclusiv în direcţia pro-europeană este ca cetăţenii Republicii Moldova să voteze cu o largă majoritate cele trei partide din coaliţia pro - europeană. Orice altă variantă nu face decât să complice situaţia post-electorală şi să ţină Republica Moldova într-o zonă gri, in orbita Uniunii Europene, dar în siajul Estului.