Dionis Cenuşă: Incapacitatea opoziţiei de la Chişinău de a mobiliza societatea va permite democraţilor şi socialiştilor să schimbe sistemul electoral

Analistul politic „Expert-Group” Dionis Cenuşă consideră că guvernarea va încerca cu orice preţ să modifice sistemul electoral, iar din cauza incapacităţii opoziţiei de a asigura o comunicare coerentă acasă şi cu toţi partenerii occidentali, dar şi o mobilizare a unei părţi cât mai largi a societăţii, va permite democraţilor şi socialiştilor să instituie votul uninominal, într-o formă sau alta.

Într-un articol semnat pentru IPN, Dionis Cenuşă afirmă că guvernarea de la Chişinău este determinată să instituie votul uninominal integral sau măcar parţial cât mai repede şi cu orice preţ. 

Astfel, proiectul de lege care prevede modificarea legislaţiei electorale, formulat de către Partidul Democrat, a fost votat în prima lectură, fiind în decurs de câteva ore introdus pe ordinea de zi, avizat şi votat cu 52 de voturi. Acelaşi parcurs rapid l-a avut şi proiectul privind votul mixt, care cuprinde diverse componente ale uninominalului. Cel din urmă, care aparţine opoziţiei parlamentare (Partidul Socialiştilor), afiliat Preşedintelui Igor Dodon, a obţinut 74 de voturi. Obiectivul maxim al Partidului Democrat era votul uninominal, iar obiectivul minim ar putea constitui în final sistemul mixt (combinaţia votării pe liste de partid şi pe circumscripţii uninominale). Doar prin modificarea procesului electoral partidul de la guvernare are posibilitatea de a-şi asigura un loc în ecuaţia puterii, dar şi suficientă imunitate pentru sistemul construit în jurul lui Vladimir Plahotniuc.

Votarea ambelor proiecte de lege a fost organizată cu câteva zile până la sosirea delegaţiei Comisiei de la Veneţia (9 mai), punând Consiliul Europei în faţa faptului împlinit. Totodată, acţiunile tandemului Plahtoniuc-Dodon au loc la numai două zile de la declaraţia critică a popularilor şi liberalilor europeni din 3 mai 2017. Cele două formaţiuni pan-europene au avertizat autorităţile moldoveneşti cu stoparea finanţărilor europene, dacă sistemul electoral este schimbat fără sprijinul integral al opoziţiei şi societăţii civile (EPP, Mai 2017).

Cu toate acestea, ajutaţi indirect de către opoziţia formată din socialişti, democraţii pedalează la fel de intens în direcţia schimbării sistemului electoral, ignorând în mod deschis avertizările partidelor pan-europene.

“Blitzkrieg-ul” democraţilor

Opoziţia extra-parlamentară a fost surprinsă în linii mari nepregătită. Mişcările guvernării au fost foarte bine sincronizate cu absenţa Maiei Sandu şi a lui Andrei Năstase din ţară. Aceştia s-au aflat la Bruxelles în ultimele zile, pentru a discuta, inclusiv la Parlamentul European, despre manifestările “statului capturat” din Moldova. În timp ce aceştia deplângeau fragilitatea democraţiei moldoveneşti, guvernarea a votat pentru iniţiative care riscă să răspândească corupţia politică şi să submineze şi mai tare procesul electoral. În consecinţă, cei doi lideri ai opoziţiei au pierdut un moment oportun pentru a mobiliza mai uşor protestele şi a exercita presiune asupra guvernării.

Acţiunile guvernării au luat prin surprindere şi o parte din societatea civilă (în jur de 20 de organizaţii), care la fel a fost depăşită de tacticile democraţilor. Oricum, aceasta a reuşit să reacţioneze prompt cu un mesaj dur calificând votarea celor două proiecte de legi drept o lovitură contra statul de drept şi o deviere de la angajamentele ţării faţă de partenerii externi (IPN, Mai 2017).

Aparent, o altă parte a societăţii civile (peste 40 de organizaţii) a fost pregătită pentru o asemenea turnură politică. Aceasta s-a poziţionat în favoarea votului uninominal, adresând un mesaj de susţinere pentru votul uninominal instituţiilor europene şi Ambasadei SUA. Mesajul dat este departe de a fi  neutru din punct de vedere politic. Or, printre cele 41 de organizaţii semnatare se numără organizaţia girată de către liderul democraţilor Vladimir Plahotniuc (Asociaţia Oamenilor de Afaceri din Moldova), care de fapt este principalul promotor al votului uninominal.

Cea mai dificilă sarcină a guvernării este de a dezorienta partenerii europeni, anulând sau diminuând presiunea din exterior. De aceea, participarea opoziţiei parlamentare şi a societăţii civile alternative a devenit crucială pentru democraţi în promovarea votului uninominal, integral sau parţial. În acest fel, democraţii vor să dilueze critica exponenţilor europeni (partidele pan-europene etc.). Celor din urmă le este indusă ideea că pe lângă PAS şi Platforma DA există şi altă opoziţie sau reprezentanţi ai societăţii civile care sprijină hotărât votul uninominal. Astfel, democraţii vor să facă inevitabilă schimbarea sistemului electoral, iar sistemul mixt să devină soluţia cea mai acceptabilă. Propunând o soluţie consensuală, generată artificial prin tehnici politice, democraţii vor să dezarmeze criticile lansate de către exponenţii europeni, inclusiv avertismentele legate de stoparea finanţării.

Suspendarea asistenţei europene versus votul uninominal

Discuţiile despre votul uninominal au absorbit atenţia exponenţilor europeni cu privire la Moldova din ultimul timp. Popularii şi liberalii europeni au promis inclusiv să ceară instituţiilor europene să stopeze asistenţa, dacă votul uninominal va fi instituit fără să existe o susţinere largă din partea opoziţiei şi a societăţii civile. Cu toate acestea, democraţii nu vor să abandoneze nicidecum planurile sale. Aceasta denotă că ei au calculat posibilele riscuri şi avantaje sau că înţeleg destul de bine procesele din cadrul UE, fie ambele luate împreună.

În primul rând, democraţii au contribuit conştient la un soi de demonizare a votului uninominal, astfel ca sistemul mixt, propus de către socialişti şi votat în prima lectură, să fie tolerat în cele din urmă. Chiar şi avertismentele partidelor pan-europene sunt condiţionate strict de votul uninominal, ceea ce le uşurează democraţilor drumul pentru a modifica sistemul existent cu unul mixt, care la fel conţine elementul uninominal.

Alt doilea aspect de care democraţii au ţinut cont în raport cu UE este faptul că asistenţa financiară nu poate fi stopată nici repede şi nici uşor. Îngheţarea asistenţei bugetare directe către Moldova din 2015 a implicat mai multe instituţii europene şi a fost declanşată de furtul din sistemul bancar. Pe lângă concluziile negative ale Consiliului UE (din februarie 2015), Comisia Europeană a ridicat gradul de risc pentru Moldova, a cerut o monitorizare mai intensă a ţării şi abia în iulie 2015 a comunicat oficial despre suspendarea asistenţei până la semnarea unui acord cu FMI (IPN, Septembrie 2016). Deci, o eventuală tentativă de a stopa asistenţa macrofinanciară ar putea dura în timp. Acest detaliu relaxează partidul de la guvernare, care adiţional mai are acces la împrumuturile de la FMI. Până a insista pe sistemul uninominal, democraţii au creat însă percepţia că implementează reformele, solicitate de către UE (IPN, Aprilie 2017). Rezultatele reale ale reformelor sunt neuniforme şi deloc univoce, UE invocând probleme la capitolul bunei guvernări, integrităţii judecătorilor şi a combaterii corupţiei (IPN, Martie 2017), iar FMI-ul relatând progrese în unele reforme structurale (FMI, Mai 2017). Aceste circumstanţe creează un fon protector pentru democraţi, datorită căruia aceştia speră să evite înrăutăţirea dialogului cu UE şi respectiv îngheţarea asistenţei pentru Moldova.

Totuşi, eurodeputatul român Siegfried Mureşan a insistat ca un mecanism de condiţionalităţi stricte, măsurabile şi verificabile să fie încorporat în memorandumul de înţelegere pregătit de către Comisia Europeană pentru cele 100 milioane EUR, disponibile pentru Moldova în perioada 2017-2018 (Parlamentul European, Aprilie 2017). Una din precondiţiile specificate în viitorul memorandum ţine de asigurarea unui sistem multipartinic, ceea ce reflectă problematica electorală. Dar nu este clar dacă Comisia Europeană va putea lega tentativa democraţilor de a schimba sistemul electoral cu neîndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea asistenţei macrofinanciare.

Nu în ultimul rând, realităţile interne (alegerile din Franţa, Ungaria, Polonia) şi externe (criza politică din Macedonia, Siria, Ucraina) ale UE sunt extrem volatile şi imprevizibile. Aceasta duce la o atenţie mai redusă pentru dosarele mai puţin intense, cum ar fi cel privind votul uninominal promovat de către partidul lui Vladimir Plahotniuc, pentru a se salva la următoarele alegeri.

În loc de concluzii…

Vecinătatea europeană este atât de instabilă, iar UE este încă insuficient de abilă pentru a anticipa situaţiile de criză şi ceea ce le poate provoca. Anumite corecţii vor avea loc dacă UE va implementa corespunzător politica de vecinătate revizuită. Până atunci, UE pare să acţionează deseori în calitate de “pompier” în vecinătatea sa. O situaţie similară s-a întâmplat în cazul furtului din sistemul bancar moldovenesc din perioada 2012-2014.

Dacă opoziţia extra-parlamentară reuşeşte să se mobilizeze pentru a protesta masiv, exercitând presiuni concertate asupra puterii împreună cu exponenţii activi ai societăţii civile, atunci atenţia UE se poate îndrepta spre Moldova. Starea de urgenţă devine un element crucial pentru a nimeri în vizorul UE, la fel cum şi dedicarea cetăţenilor. Or, de ce UE ar trebui să fie mai puternic interesată în Moldova, decât proprii săi cetăţeni?