Eminescu la Tiraspol

Facultatea de limbi străine a Universităţii de Stat din Tranistria „Taras Şevcenko” are un bloc separat. Pe holul facultăţii ne apropiem de un birou la care stau doi bărbaţi şi întrebăm cum putem ajunge la catedra de „filologie moldovenească”.

Aceştia ne scrutează şi, după o pauză de câteva secunde, ne pun întrebările de rigoare... în limba rusă - cine suntem, cu ce ocazie pe la ei, dacă am avut o înţelegere cu cei de la catedră. „Sigur, am vorbit ieri cu şefa catedrei de limbă moldovenească, doamna Elena Oprea. Ea ne aşteaptă”. Ni se spune să semnăm într-un registru, inclusiv să scriem pentru cine lucrăm şi la cine mergem în vizită. Făcut.

Bărbatul se oferă să ne conducă la catedra de limbă moldovenească. Pe hol comentăm un panou pe care este scris „Fond Russkii Mir” (Fundaţia „Lumea Rusă”, un proiect realizat prin decretul lui Vladimir Putin şi are drept scop oficial popularizarea limbii ruse - n.a.). Bărbatul intervine şi ne informează că în facultate există şi „lumea engleză, lumea franceză şi chiar cea spaniolă, pentru că e o facultate de limbi străine”.

Cine sunt scriitorii moldoveni

În faţa catedrei ni se spune să aşteptăm puţin. Bărbatul intră şi explică cine suntem. Din birou iese o femeie şi ne întreabă dacă am vorbit cu Elena Konstantinovna cu privire la interviu. „Cu doamna Oprea am vorbit ieri”. „Elena Konstantinovna nu e la catedră acum. Aşteptaţi pe hol”, ni se răspunde. Femeia intră la catedră şi-i spune unui domn, care face însemnări într-un registru, cine suntem şi ce căutăm. Îl recunoaştem pe Vasile Stati – celebrul deja autor al dicţionarului româno-moldovenesc; acesta aruncă o privire spre noi şi-i face semn femeii să aşteptăm afară.

Pe peretele din hol atârnă portretele scriitorilor care aici sunt consideraţi moldoveni - Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alexandru Donici, Alecu Russo, Constantin Stamati, Mihail Kogălniceanu alături de Mihai Eminescu şi Ion Creangă.

După un timp, discutăm cu profesoara Valentina Ciuprina. Ea se află la catedră de 12 ani şi e venită dintr-un sat românesc din sudul Basarabiei, Ucraina. Salariul unui profesor este de 2.000 de ruble transnistrene sau circa 3.000 lei moldoveneşti.

Într-un final, după ce se eliberează catedra, suntem invitaţi să aşteptăm în cabinet. În birou se află renumitul tablou cu un copac ale cărui crengi imită profilul lui Eminescu. La catedră se află o mică bibliotecă, unde printre cărţile în grafie chirilică se găseşte literatură în grafie latină. Este biblioteca lui Andrei Kropotinski, fostul şef de catedră de limbă moldovenească, ne anunţă dna Valentina.

„Limba franceză - mândria noastă”

Catedra de limbă moldovenească nu este cea mai solicitată din universitate. În anul 2014 nu s-a format nicio grupă. În anul doi sunt cinci studenţi, în anul trei - şase studenţi, iar în anul patru şi cinci învaţă câte patru studenţi. În total, la catedra de limbă moldovenească studiază 19 studenţi.

În birou intră Vasile Stati, care este surprins să ne vadă în catedră. „Băieţii o aşteaptă pe Elena Konstantinovna”, spune doamna. „Şi unde e mam’zelle? Ea i-a poftit?”.  „Păi, noi ne-am cerut în ospeţie”, intervenim. „Aţi solicitat o audienţă, domnule?”, ne întreabă Stati şi pleacă.

Motivul pentru care mai vin studenţii la catedra de limbă moldovenească este faptul că la această specialitate se predă şi o limbă străină. „Avem fete care au luat locuri la olimpiadele de limbă franceză la Chişinău. Două fete de la noi au vizitat Franţa. În genere, franceza la noi se predă la un nivel foarte înalt. Avem profesori foarte buni, şcoliţi la Bălţi unde pe timpurile sovietice a fost o şcoală foarte bună de franceză”, ne spune cu mândrie doamna de la catedră.

Înregistrare la departamentul pentru media

Peste cinci minute intră şi Elena Oprea, o femeie înaltă şi subţire. Ea emană un aer de persoană grăbită. Elena Oprea este absolventă a catedrei de Literatura Universală, Facultatea de Limbi Străine a Universităţii de Stat din Moldova. Ne priveşte ca pe nişte oaspeţi nepoftiţi, însă îi amintim de discuţia telefonică din ajun. „Şi la ce oră ne-am înţeles să ne vedem?”. „La 13”. „Şi acum ce oră e? E 13.30, nu am timp, trebuie să plec la consiliul ştiinţic, am de prezentat nişte liste. Dacă vreţi, vă transmit o informaţie prin e-mail”. „Am făcut un drum, doamnă, şi v-am şi aşteptat aici!”. „Dumneavoastră cu Vasile Nicolaevici aţi vorbit deja?”. Şefa de catedră nu are timp să ne vorbească nici măcar cinci minute. „Dumneavoastră v-aţi înregistrat la noi?”. „Da, ne-am înregsitrat la domnii de la intrare”. „Este departamentul responsabil de media, acolo trebuie să vă înregistraţi”.

Îi explicăm doamnei că ne interesează cum supravieţuieşte o catedră de limbă moldovenească la Tiraspol. „Sunt aceleaşi probleme cu care se confruntă orice instituţie de învăţământ din Republica Moldova. Din cauza problemei demografice toate universităţile nu au studenţi”. Elena Oprea ne invită să vizităm Centrul culturii moldoveneşti care se află în auditoriul vecin.

Rebreanu face parte din literatura universală

Pune mâna pe telefon şi explică în receptor că am venit de la Chişinău. „Alo, Oxana Borisovna, cu cine pot să vorbesc în legătură cu nişte reporteri de la Chişinău care au venit la Centrul de cultură moldovenească? Da, am înţeles”. Din discuţia la telefon ne dăm seama că există o directivă potrivit căreia orice vizitator trebuie să se acrediteze din timp dacă vrea să vină la Centrul culturii moldoveneşti. Trebuie să ne înregistrăm la biroul responsabil de media cu cinci zile înainte de vizită. Îi spunem că, dacă tot suntem pe loc, să nu abandonăm discuţia.

De pe raftul bibliotecii catedrei iau o carte de Liviu Rebreanu, un volum care conţine scrisori şi eseuri, scos la editura Minerva în anii 1970. Întrebarea firească este dacă Liviu Rebreanu este predat studenţilor aici. „Vreau şi eu să vă adresez o întrebare: pe Puşkin în cadrul cărei literaturi îl studiaţi?”, mi se răspunde cu o întrebare. „La literatura rusă”. „Da, şi noi îl studiem pe Rebreanu în cadrul literaturii române, care este parte a literaturii universale”, ne explică Elena Oprea.

Stati: „Ce este adevărul?”

Valentina Ciuprina se oferă să ne conducă la biroul de presă unde am putea fi acreditaţi pentru a intra în Centrul de cultură moldovenească. Pe hol îl întâlnim iarăşi pe Vasile Stati, pe care îl rugăm să ne vorbească despre catedră. „Sunteţi de la Adevărul? Explicaţi-mi şi mie, ce e adevărul? Aşa aţi paraşutat aici şi vreţi să vorbim în numele adevărului!”. „Domnule Stati, cum va rezista catedra de limbă moldovenească, aveţi puţini studenţi?”. „Moldoveni sunt, aşa că va rezista”, ne răspunde Vasile Stati şi ne îndeamnă să discutăm aceste probleme cu Elena Konstantinovna.

În faţa unui birou de la parter am aşteptat zece minute, după care ni se spune că avem acordul rectorului universităţii de a vizita Centrul de cultură moldovenească. Pe holurile universităţii observăm un citat în chirilică sub un portret al lui Eminescu: „Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul?”.

Studentă: româna şi moldoveneasca sunt o limbă

La Centrul culturii moldoveneşti, înfiinţat de Andrei Kropotinski, sunt multe manuale de limbă şi literatură moldovenească, majoritatea tipărite pe timpurile sovietice. O parte sunt publicaţii editate de profesorii de la catedră. Printre cărţi însă sunt rătăcite şi volume în limba română. „Avem probleme cu literatura universală. Acum nu sunt traduceri în limba moldovenească. Studenţii sunt nevoiţi să citească în original, în limba rusă, sau să acceseze opera pe internet”, ne spune Oprea.

Aici întâlnim trei studente. Victoria Şaliuta este studentă în anul trei. A venit să înveţe la această catedră fiindcă şi mama ei este profesoară de limbă moldovenească. „La început am vrut să-i urmez calea, dar pe urmă am înţeles că nu este a mea”, spune Victoria zâmbind. „Soarta cred că mă va duce să fiu şi eu profesoară. Nu cred că există o diferenţă dintre limba română şi cea moldovenească. Eu am studiat 11 ani la Varniţa unde se predă în limba română, dar am absolvit şcoala moldovenească de la Tiraspol ca să intru aici la buget. De fapt, aici limba română se vorbeşte cu un accent rusesc, asta e diferenţa dintre română şi moldovenească”.

O altă sudentă zâmbitoare şi foarte binevoitoare este Irina Platica de 19 ani. „Sunt în anul trei la catedra de limbă... (urmează o pauză de câteva secunde, după care continuă zâmbind şi puţin ruşinată) moldovenească”. Are o bursă de 270 de ruble transnistrene (circa 350 MDL). A vrut să meargă la Facultatea de Jurnalism de aici, însă studiile la jurnalism se fac doar în limba rusă. Irina Platica este şi poetă. Publică poezii în ziarul „Adevărul Nistrean”, dar visul ei e să devină prezentatoare la TV.