Gheorghe, Ion, patria şi UE

Se umple ţara de piepturi umflate şi de zurgălăi patriotici. Din lipsă de idei şi de soluţii, candidaţii şi partidele vorbesc despre "România puternică" şi despre "inima României".

Sigur, în campania electorală dă bine oarece mândrie naţională mobilizatoare, trebuie să ungi un pic sufletele necăjite ale oamenilor amintindu-le de ţărişoară şi promiţând că, dacă îţi vor da votul, patria va deveni mintenaş demnă, puternică, băgată în seamă de lumea largă etc. Numai că, în împrejurările actuale, e indecent. Nu numai pentru că e sărăcie şi societatea e demoralizată. Dar şi pentru că majoritatea celor care se dau iubitori de ţară în vorbe au avut şi au ocazia să şi pună în practică niţeluş patriotism, prin fapte concrete, printr-o bună guvernare, prin câteva măsuri de bun-simţ care să urnească din loc căruţa împotmolită.

În USL, „pe centru-stânga", Crin Antonescu o ţine una şi bună cu discursul împotriva UE şi împotriva Occidentului şi tot repetă că nu primeşte ordine decât „de la poporul român". Dacă îi citeşti sau asculţi discursurile, nu găseşti în ele nicio idee cât de cât consistentă, nicio substanţă, doar vorbe înşirate. În cazul său, băţoşenia patriotică e forma de compensare a unui politician care în douăzeci de ani n-a avut nicio realizare concretă, nicio iniţiativă legislativă, nicio faptă notabilă, dar s-a trezit într-un post mult prea important pentru capacităţile sale şi se ia în serios. Aşa că, pe la lansările de candidaturi şi pe la televizor tot vorbeşte despre „România puternică" şi altele asemenea. Care Românie? Asta de-acum, doborâtă nu atât de criză, cât de incompetenţa guvernanţilor de ieri şi de azi? „Puternică" prin ce? Prin faptul că n-a fost în stare să folosească miliardele de euro din fonduri europene, dar înghite în continuare gogoaşa cu „a şaptea ţară ca mărime din UE"? Dl Antonescu e la putere, dar ţine în continuare discursuri de opozant: se răfuieşte cu preşedintele şi cu UE şi e veşnic bosumflat că ţărişoara merge prost. Neştiind ce anume trebuie făcut ca să meargă bine, apelează la clişee patriotice.

De partea cealaltă, „pe centru-dreapta", Mihail Neamţu a avut proasta inspiraţie să spună o poezie (mediocră) de Radu Gyr şi multă lume s-a inflamat pe tema legionarismului. Mult mai puţini au observat inadecvarea situaţiei: e aiuritor să vii cu „ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane" într-un moment în care problemele lui Gheorghe şi Ion ar putea fi rezolvate nu prin revoltă, ci prin politici care să relanseze agricultura şi să elimine corupţia şi birocraţia din gestionarea banilor europeni. Gheorghe şi Ion s-ar pune bucuroşi pe treabă dacă ar fi stimulaţi să-şi vadă de pământurile şi de fermele lor. Ceea ce PDL n-a fost în stare să facă pe când era la guvernare. Acum, lipit de nişte mici partide noi şi baletând printre propriii candidaţi cu probleme de corupţie, vrea să „repornească inima României". Frumos gând, dar ar trebui spus mai întâi când anume s-a oprit numita inimă: cu PDL la guvern, era deja pusă „la aparate". Dar e mai uşor şi mai patriotic să te faci că priveşti spre viitor decât să-ţi asumi prostiile trecutului.

Numai că viitorul apropiat nu sună deloc bine. Preşedintele Traian Băsescu a avut dreptate: România are probleme cu statul de drept şi cu independenţa Justiţiei. Adică este pusă sub semnul întrebării apartenenţa la valorile şi principiile Uniunii Europene. Pe 9 decembrie, avem de ales între unii şi alţii care se folosesc de „Gheorghe" şi „Ion" încercând să le gâdile patriotismul. De fapt, Gheorghe şi Ion ar duce-o mai bine cu o Justiţie independentă şi corectă, cu un stat de drept adevărat şi respectând regulile UE. Dar nici „stânga", nici „dreapta" nu-şi bat capul să le explice lui Gheorghe şi lui Ion chestia asta. Iar când îi îndeamnă „să se ridice", candidaţii îşi ţin degetele încrucişate la spate, de teamă să nu fie luaţi în serios.

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche"