Gheorghe Retevoescu l-a arbitrat pe Nicolae Dobrin

Microbist convins, regăţeanul s-a „aclimatizat“ bine în Ardeal şi, din 1977, s-a stabilit definitiv în Zalău. Din acest an a pus şi bazele unei şcoli de fotbal care-i poartă numele. În urmă cu 28 de ani, l-a arbitrat pe „Gâscanul“, la Zalău

Gică Retevoescu a ajuns în Zalău prin repartiţie, după absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Economice din Craiova, în 1977. Spune că i-a plăcut fotbalul de când era mic, iar în timpul studenţiei a jucat prin ligile inferioare, la mai multe echipe din Dolj. Ajuns la Zalău, argeşeanul n-a renunţat la pasiunea sa şi a jucat, în primul an, pentru echipa comunei Hereclean, iar apoi a pus bazele echipei Chimia Zalău, alături de care a reuşit să promoveze în Divizia C, în 1979.

Întâlnirea cu Dobrin
În perioada în care juca la Chimia, Gică Retevoescu a urmat şi cursurile şcolii de arbitri, dar a fost nevoit să renunţe la arbitraj, din cauza unei operaţii de hernie de disc. Deşi medicii i-au interzis să mai iasă în iarbă, Gică Retevoescu a mai arbitrat o dată într-o partidă amicală dintre FCArgeş şi Armătura Zalău. „Era în 1983, iar cei de la FC Argeş aveau programat un meci cu «U» Cluj. La invitaţia celor din Zalău, echipa lui Dobrin, care era şi antrenor, a venit în Sălaj, pentru un meci amical. Am arbitrat acel meci, în care Dobrin a intrat la pauză, iar la final am stat de vorbă cu el. De fapt, noi ne cunoşteam dinainte, pentru că eu am fost coleg de clasă cu fratele lui, Mircea“, îşi aminteşte Retevoescu.

Cautător de talente
Ardeleanul „naturalizat“ susţine că şi-a dorit de mai mulţi ani să înfiinţeze o şcoală de fotbal, pentru a-i ajuta pe copiii talentaţi din Sălaj şi, în special, pe cei din mediul rural. Visul său a devenit realitate anul trecut, iar din 9 septembrie 130 de  copii de pe văile Someşului şi Almaşului se antrenează la Şcoala de Fotbal „Gică Retevoescu“. „Am participat deja la câteva turnee, iar în 22 ianuarie vom organiza şi noi, un prim turneu pentru echipele de copii din generaţiile 1998 – 1999 şi 2000-2001. La turneu şi-au anunţat deja participarea două echipe din Baia Mare şi echipele de juniori ale FC Silvania“, explică omul de fotbal.



Profil.
Născut. 1 ianuarie 1952, Miceşti, judeţul Argeş
Studii. Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea din Craiova (1977); Şcoala de Arbitri (1982).
Familie. Căsătorit, două fete şi o nepoată.

Ce-i place?
Spune că este un împătimit al sportului şi urmăreşte cu atenţie şi alte discipline sportive, nu doar fotbalul. Pe lângă sport, fostul arbitru se declară un mare iubitor de muzică populară. „Îmi place muzica populară, indiferent de zonă. Chiar dacă sunt din Argeş, ascult cu mare plăcere şi melodii din zona Ardealului“, susţine Retevoescu.

Ce nu-i place?

Omul de fotbal declară că urăşte minciuna şi făţărnicia, tocmai pentru că a avut de a face, în ultimii ani, cu oameni care l-au minţit, l-au amăgit şi nu s-au ţinut de cuvânt. „Am cochetat o vreme cu politica şi vă spun sincer că pentru mine această perioadă a fost ca stagiul militar. M-am întâlniti cu tot felul de oameni de la care am avut de învăţat, chiar dacă nu în cel mai plăcut mod“, explică Gică Retevoescu.

Întrebare şi răspuns

Care a fost cel mai greu meci pe care l-aţi arbitrat?

Un meci din Divizia Judeţeană, între Unirea Hida şi Energia Sânmihai. O să vi se pară amuzant, dar era o presiune extraordinară la aceste meciuri, fiindcă era o mare rivalitate între cele două localităţi. Îmi amintesc că atunci au venit şi forţe de ordine de la Zalău. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că eu ţineam cu echipa din Sânmihai şi i-am ajutat să câştige meciul. Am dat trei cartonaşe roşii şi mai multe galbene, dar am ţinut jocul la centrul terenului. Cu două minute înainte de final, am acordat o lovitură liberă pentru cei din Sânmihai, iar ei aveau un atacant redutabil, care a şi înscris. Au câştigat cei din Sânmihai, iar apoi m-au dus cu ei şi am petrecut cu mici şi bere.