Elena Musca - Îi învaţă pe copii istoria Sălajului

Şi-a petrecut aproape 30 de ani din viaţă ca şi cercetător în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, pe care l-a şi condus câţiva ani. În 2008 a ieşit la pensie, dar spune că acum e mai ocupată ca oricând.

Documentele referitoare la viaţa economică a sălăjenilor în perioada medievală şi modernă, pe care le-a adunat de-a lungul vremii, nu se vor pierde. Elena Musca le prelucrează şi spune că vrea să şi publice mai multe cărţi şi monografii. „Sunt scrise în latina medievală şi în maghiara veche şi de aceea sunt greu de descifrat. Prefer să nu mă grăbesc, ca să nu fac greşeli”, explică cercetătoarea.

Ea spune că primul lucru pe care l-a făcut când s-a pensionat a fost să vadă care e starea ei fizică şi psihică în urma schimbării, apoi să-şi schimbe regimul de viaţă şi să-şi stabilească priorităţile. Aşa a întrevăzut un proiect la care va lucra: va înfiinţa o organizaţie non-guvernamentală ce va avea ca obiectiv valorificarea patrimonială locală. Ia apoi va scrie o istorie economică a Zalăului.

„Istoria Sălajului este fascinantă”

„Ca o persoană venită din altă parte (s-a născut în satul cu patru castele, Budila, judeţul Braşov – n.r.) şi neştiind nimic despre Sălaj, mi se pare că toată istoria acestui judeţ este fascinantă şi extrem de bogată.”

Ea spune că în acest judeţ, aproape oriunde doreşti să construieşti, vei găsi urme de locuire, începând din paleolitic. Explică aceasta prin faptul că Sălajul a fost mereu un loc de trecere, ceea ce i-a adus atât avantaje, cât şi dezavantaje. Printre cele bune se numără faptul că aici veşnic a fost viaţă. Dezavantajul a fost că uneori n-a fost stabilitate, iar Zalăul a avut de suferit din această cauză.

Pe de altă parte, spune Elena Musca, urmele de locuire sunt extrem de variate. I se pare fascinant că unele locuri din Sălaj, în special cele aflate mai departe de căile de comunicaţie, şi-au păstrat aproape intactă cultura locală seculară. Acest aspect oferă un potenţial excelent pentru turismul cultural.

Cu toate că, de-a lungul istoriei, viaţa sălăjenilor a fost fascinantă, cea de acum nu i se pare la fel. „Pe vremuri, viaţa, atât cea publică, cât şi cea privată, avea reguli. Acum acestea lipsesc, iar cele care mai sunt nu sunt respectate. Dacă fiecare îşi face propriile reguli, poate să se ajungă la haos”,  spune istoricul.

Îi învaţă istoria locală pe cei mici

Pe lângă continuarea cercetării şi încercarea de a valorifica valorile culturale locale, Elena Musca mai are o preocupare care îi oferă mari satisfacţii. Face voluntariat la şcoala unde învaţă nepoţelul ei Bogdan, predând istorie clasei întâi. „A venit ăla micu’ de Ziua Naţională să-mi spună cum a fost cu unirea lui Mihai Viteazul. Asta m-a determinat să-mi ofer sprijinul pentru orele opţionale.”

Ce îi place.

Spune că îi place cel mai mult să treacă prin viaţă cu ochii larg deschişi: să vadă şi să asculte. Din această cauză a şi călătorit mult. Îi place să socializeze, este oricând dispusă la o vorbă. Îşi doreşte să ofere şi altora din ceea ce ştie, nu-i place să-şi ţină cunoştinţele doar pentru ea. Are tendinţa să se apuce mereu de ceva nou.

Ce nu îi place.

Spune că i s-a întâmplat de multe ori să constate că o idee de-a sa a fost însuşită şi prezentată de altcineva, ca şi cum i-ar fi aparţinut. Mai spune că i s-a întâmplat adeseori ca atunci când a pornit un proiect, să i se pună piedici. Nu agreează deloc „apetitul pentru monitorizarea vieţii private şi a activităţii altora”. Consideră că oamenii îşi pierd prea mult din timp „tocând” ceea ce fac alte persoane.

Întrebare şi răspuns.

Cum este să lucrezi cu copiii, după 30 de ani de muncă în cercetare?

E.M.: E dificil cu ei, trebuie să mereu foarte atent, să nu-i pierzi. Dacă i-ai pierdut, nu-i mai poţi aduce înapoi. Mi se pare foarte important să-i ajutăm să cunoască istoria locală, pentru că asta îi face să ştie cine sunt şi în mintea lor să se realizeze o legătură clară între cauză şi efect. Cred că trebuie să le insuflăm sentimentul patriotic.