Pasiunea neobişnuită a unui adolescent: construieşte războaie de ţesut şi machete de case: „Când îmi intră în cap o idee, nu am linişte“
0
Teodor-Cosmin Rotaru (18 ani), elev în an terminal la un liceu din Bârlad, îşi petrece timpul liber într-un atelier de tâmplărie improvizat sub geamul apartamentului unde locuieşte şi construieşte războaie de ţesut. Fără a câştiga niciun ban, tânărul face tâmplărie pentru că nu vrea „să ajungă un leneş“.
Unul dintre puţinii tâmplari din zilele noastre care se mai pricep să construiască de la zero un război de ţesut are doar 18 ani şi face acest lucru din plăcere. Teodor-Cosmin Rotaru, elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu“ din Bârlad (judeţul Vaslui), profil Ştiinţe Sociale, este apreciat de profesori ca fiind un elev foarte bun, cu puţine note sub 9, dar în acelaşi timp un adolescent cu preocupări de timp liber mai puţin obişnuite. Tânărul face din plăcere războaie de ţesut şi alte „jucărioare“, cum le spune el. Tâmplăria este doar un hobby, de fapt dorinţa lui este să devină kinetoterapeut.
A început cu un fus pentru tors
Primul război de ţesut l-a confecţionat când era în clasa a X-a. A vrut să-şi ajute un coleg de clasă şi prieten să repare un vechi război de ţesut măcinat de cari. Andrei Vladimir (17 ani), colegul lui Teodor, un meşter popular în adevăratul sens al cuvântului, nu mai putea să ducă mai departe meşteşugul învăţat de la bunica lui, pentru că uneltele confecţionate din lemn s-au stricat, fiind prea vechi. În zona Bârladului nu a găsit niciun tâmplar priceput şi Teodor s-a oferit să-l ajute chiar dacă nici nu ştia cum arată aceste unelte. A început prin a-i construi un fus pentru tors. După mai multe încercări eşuate, a reuşit să facă unul bun, după ce şi-a dat seama din greşeli că trebuie să folosească altă esenţă de lemn decât cea de brad, trebuie altă formă, greutate, centrare etc. A continuat să repare şi alte unelte necesare colegului său.
„Când îmi intră în cap o idee, nu mă las până nu o pun în practică. Nu am linişte altfel. Eu m-am oferit să fac războiul de ţesut. Andrei îmi spunea cum trebuie să arate şi care este utilitatea, apoi mă apucam de treabă. I-am reparat războiul de ţesut în câteva zile“, a explicat Teodor Rotaru.
Vechiul război de ţesut era lung de trei metri şi a fost adaptat pentru nevoile tânărului meşter popular şi pentru dimensiunile încăperii în care a fost montat. Au fost recuperate componentele care mai puteau fi folosite (suveică, tălpici sau călcători, scripeţi, brăţări, suluri etc.) şi a fost refăcut stativul (cadrul războiului). După reparaţii, războiul depăşeşete cu puţin doi metri lungime şi este perfect funcţional.
La scurt timp, a venit rugămintea din partea unei mătuşi de-ale lui Andrei să-i construiască un război de ţesut de la A la Z. Cei doi adolescenţi au reuşit să execute comanda în aproximativ trei săptămâni. Teodor a executat piesele aşa cum i le descria colegul său. El a mai realizat şi o vârtelniţă cu motoraş pe baterii, care ajută la depănatul firelor de cânepă, lână sau melană.
Provocările lui Teodor
Teodor îşi aminteşte că i-a plăcut din copilărie să meşterească şi să confecţioneze tot felul de obiecte mai mult sau mai puţin utile. Primul lucru mai greu de executat l-a făcut împreună cu tatăl său, un snowboard din lemn pe care a montat nişte role vechi pentru suportul care susţine gleznele. Cel mai migălos lucru care i-a ieşit din mâini este o machetă, o căsuţă tradiţională românească realizată la cererea profesorilor din liceu care au organizat o expoziţie cu obiecte tradiţionale (ii, ştergare, împletituri create de Andrei Vladimir). I-au trebui două luni să facă macheta. Căsuţa a acoperit-o cu stuf luat de la suveicile stricate ale războiului de ţesut, pereţii au fost ridicaţi din beţişoare luate de la „covoraşe“ pentru rulat blaturi de tort. Pentru a personaliza macheta, a realizat şi o trapă care îi dă posibilitatea să introducă în căsuţă lumânărele şi beţişoare parfumate, aşa încât să pară că e luminată din interior şi să iasă fum pe horn.
Adolescentul este foarte mândru de cea mai recentă „jucărioară“ confecţionată de el, o „marble machine“, după modelul jucăriilor pentru copii realizate din plastic. Pe un blat a montat o spirală pe două şine, care are la un capăt o roată şi la celălalt capăt o pâlnie. Roata este prevăzută cu opt nişe unde sunt aşezate biluţe din plastic şi este acţionată de un motoraş. Totul e făcut din lemn. Deşi nu are nicio utilitate, şi-a demonstrat că poate să construiască dispozitivul şi să fie funcţional: „Toată vara m-am gândit cum să o fac. În vacanţa de vară am muncit în Anglia, în construcţii, şi abia aşteptam să mă întorc acasă să fac jucărioara. Am văzut modele pe internet“.
Tatăl – în construcţii, mama – menajeră
Teodor lucrează într-un atelier improvizat, un fel de gheretă amplasată sub geamul apartamentului în care locuieşte. Foloseşte uneltele lăsate de tatăl său, acesta fiind plecat de şapte ani la muncă în Anglia, în construcţii. Mama adolescentului este menajeră în Austria, ţară în care a plecat în primăvara acestui an. „Părinţii mi-au oferit totul pe tavă fără să mă răsfeţe. În limita posibilităţilor lor. M-au încurajat să fac ce îmi place. Nu vreau să ajung un leneş. Acum trebuie să mă concentrez pe Bacalaureat şi pe admiterea la facultate. E mai greu cu timpul uneori. Eu îmi plătesc facturile, fac curat, îmi fac singur mâncare“, povesteşte Teodor Rotaru.
Adolescentul a terminat clasa a XI-a cu media generală 9,16. Vrea să urmeze specializarea Kinetoterapie în cadrul Facultăţii de Sport din Braşov. Nu îl atrage ideea de a profesa în străinătate pentru că îi place prea mult România şi crede că va câştiga decent din meseria de kinetoterapeut.
Părinţii mi-au oferit totul pe tavă fără să mă răsfeţe. În limita posibilităţilor lor. Teodor-Cosmin Rotaru elev în clasa a XII-a
FOTO Andrei Vladimir şi războiul de ţesut reparat de colegul de clasă
Îşi câştigă existenţa de la 12 ani
Povestea lui Andrei Vladimir (foto, 17 ani), adolescentul pentru care Teodor a construit primul război de ţesut, a fost prezentată pe larg în urmă cu un an în „Weekend Adevărul“. Tânărul îşi câştigă singur banii de buzunar de la vârsta de 12 ani, când a început să stea la tarabă în piaţa centrală a Bârladului, vânzând şosete de lână împletite de el. A furat meserie de la bunica maternă şi de la gospodinele care participau la târgurile din Bârlad. Băiatul coase ii păstrând modelele tradiţionale, toarce câlţi de cânepă ori lână, tunde oi şi scarmănă singur lâna pentru a face economie la bani, ţese ştergare şi preşuri din melană ori din cordele. De la 14-15 ani a început să participle la târguri tradiţionale în zona Moldovei şi în acest an a participat pentru prima dată la târgul organizat la Muzeul Satului din Bucureşti.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
