Ce condiţii îndeplineau femeile din ţara noastră în anii `30 pentru a putea vota. Studiile şi locul de muncă, importante pentru a avea calitatea de alegător

În România, femeile au putut avea dreptul de vot şi de a fi alese în Consiliile Comunale, însă cu anumite condiţii, prin noua lege administrativă din 1929, dată de ţărănişti la începutul crizei economice interbelice.

Nici Constituţia din 1923, considerată cea mai democratică constituţie din perioada monarhiei constituţionale, nu le-a acordat femeilor dreptul de vot, sub pretextul că nu se ştie numărul exact al acestora. De abia în 1929, femeile au putut avea dreptul de vot si de a fi alese în Consiliile Comunale, prin noua lege administrativă, însă cu anumite condiţii. Tot în 1929, cunoscuta militantă pentru drepturile femeilor, prinţesa Alexandrina Cantacuzino, înfiinţa şi primul partid politic exclusiv feminin, Gruparea Naţională a Femeilor Române şi devenea reprezentanta României la Societatea Naţiunilor Unite, iar prima femeie primită în Academia Română, Elena Văcărescu, se remarcă la Liga Naţiunilor, alături de Nicolae Titulescu. 

După cum se observă într-un document de arhivă al Primăriei Turnu Severin, care făcea cunoscută la data de 30 august 1929, „procedura de urmat pentru actualizarea listelor electorale al oraşului, cu privire specială asupra condiţiilor de îndeplinit de către femei pentru a se putea bucura de calitatea de alegător”, femeile trebuiau să îndeplinească anumite condiţii pentru a-şi putea exercita dreptul de vot.

FOTO Drobeta Turnu Severin de altădată

Astfel, pentru a deveni alegătoare eligibile erau obligatorii următoarele criterii : trebuiau să-şi fi terminat studiile liceale sau profesionale, să fie funcţionare la stat, judeţ sau comună, să fie văduve de război sau să fie decorate pentru activitate în timpul războiului, să fi făcut parte din asociaţiile cu personalitate juridică având ca scop propaganda culturală sau asistenţa socială. În opinia liderelor feministe ale vremii, cele mai dezavantajate de această lege erau femeile din Ardeal, întrucât cele mai multe se instruiseră în particular şi nu aveau documente doveditoare pentru studiile efectuate.

“Noi, Virgil Netta, primarul oraşului Turnu Severin, având în vedere Ordinul Ministerului de Interne nr. 3 din 26 august 1929, comunicat nouă prin adresa Prefecturii Mehedinţi cu nr. 5 din 30 august, relativ la formarea listelor electorale pentru alegerile administrative din acest judeţ; având în vedere dispoziţiunile art 375, aliniatul 2 din Legea administraţiei locale, relativ la dreptul de vot pentru femei, se publică spre cunoştinţă generală că înscrierile pe listele electorale respective ale cetăţenilor acestui oraş care au drept de vot se vor face la această primărie în timp de una lună de la data de 25 august până la 25 septembrie 1929, în zilele şi orele de serviciu, după cum se specfică mai jos: 

(…)Se aduce la cunoştinţa femeilor care au vârsta de 21 de ani împliniţi şi care pe lângă condiţiunile prevăzute de Legea electorală pentru a putea fi alegătoare în alegerile administrative, vor trebui să îndeplinească şi una din condiţiunile prevăzute de Legea pentru organizarea administrativă locală şi anume:

1) Să aibă cunoştinţele ciclului inferior secundar, normal sau profesional. 2) Să fie funcţionară de stat, judeţ sau comună. 3) Să fie văduvă de război. 4) Să fie decorată pentru activitate în timpul războiului. 5) Să fi făcut parte la promulgarea legii din conducerea societăţilor cu personalitate juridică cu scop de revendicări sociale, propagandă culturală sau de asistenţă socială”, se arată într-un document al Primăriei Turnu Severin de la 30 august 1929.

Constituţia din 1939 şi Legea electorală recunosc dreptul de vot femeilor care au împlinit vârsta de 30 de ani, dar regimul autoritar instaurat de regale Carol al II-lea va anula în fapt această reuşită. În 1946, prin Constituţie se introduce dreptul de vot universal pentru populaţia majoră, indiferent de sex. Iar în 1948 se interzic orice forme de discriminare bazate pe sex.