Turnu Severin: MARIN BALDOVIN, singurul ascuțitor din Severin

Rămas singur într-o meserie uitată de lume, Marin Baldovin privește ascuțitoria ca pe o pasiune, dar și ca pe singura sa sursă de venit. Are propria afacere cu care se descurcă bine, dar deplânge soarta meseriilor care, spune el, vor dispărea.

Marin Baldovin e un om simplu, care a învățat o meserie și care a încercat tot timpul să se descurce în viață. Deși destinul nu l-a scutit de necazuri, a luptat pentru a-și oferi, lui și familiei lui, o viață mai bună. A învățat meseria de ascuțitor mai mult din nevoie, dar până la urmă i-a plăcut și i-a folosit în viață. „În 1976, când am terminat școala profesională cu meseria de strungar, am fost repartizat pe ascuțitorie. Era o policalificare, așa se proceda pe atunci. Din momentul ăla și până azi, nu am făcut altceva decât această meserie”, ne spune Baldovin.

Meserie pe cale de dispariție
Cu mulți ani în urmă, meseria de ascuțitor era una egală cu celelalte meserii, existau mulți oameni care o practicau, iar fabricile și uzinele aveau multe posturi bazate pe această calificare. Lucrurile s-au schimbat însă, la fel ca și în cazul celorlalte meserii clasice, precum cizmăria, ceasornicăria și altele. „Eu am lucrat aproape toată viața la fabrica MEVA, unde existau mulți ascuțitori. Cu timpul însă, meseria nu a mai fost căutată, a început să dispară, până când m-am trezit și eu disponibilizat de la fabrică. Nimeni nu mai avea nevoie de un ascuțitor”, ne spune Baldovin. Automatizările masive din uzine au făcut ca oamenii care au învățat o meserie să își piardă locurile de muncă.

Și-a deschis propria afacere
După ce a fost disponibilizat, Marin Baldovin a trebuit să se descurce. Nu-și putea lăsa familia de izbeliște. „Era în 2000 când m-au dat afară. M-am gândit că nu am șanse să fac altceva decât ascuțitorie, asta am învățat și asta fac cel mai bine. Așa că am zis să-mi deschid propria mea afacere. Am folosit banii din ordonanță, fără de care nu aș fi putut face nimic și am început să pun la punct mica mea ascuțitorie”, mărturisește meșterul. Deși ca orice început, a fost anevoios, lucrurile au început să se miște, iar viața omului intra pe un făgaș normal. Acum are o mică baracă, unde își servește promt clienții, majoritatea fideli. „Dacă lumea are bani, merg și serviciile. Cu criza asta, omul vine la ascuțitorie doar dacă are neapărată nevoie. Altfel, alege mâncarea că e mai importantă”, mai spune Baldovin. Meșterul și-a dotat baraca, cu polizor, bormașină, aparat de sudură, cam tot ce-i trebuie unui ascuțitor și este mulțumit că are o sursă de venit în aceste vremuri de restriște. „Am clientela formată, dar mai vin și oameni comune sau orașe învecinate, că acolo la ei nu găsesc ascuțitor. Primesc foarfece, cuțite de bucătărie, ferăstraie, tot ce are nevoie să fie ascuțit. Nu produc foarte mult, dar e de ajuns cât să ne descurcăm”, povestește meșterul.