Vacanţă tradiţională minunată în Delta Dunării. Cum arată bărcile din lemn cu care un localnic plimbă turiştii
0
Un localnic din Delta Dunării a readus turismul tradiţional în zona virgină a României, oferindu-le turiştilor excursii de neuitat cu bărci din lemn.
Mihai Giurgiuvanu, de 36 de ani, este un copil răsfăţat de Deltă. Bunicul său, apoi tatăl său l-au luat cu ei atunci când plecau să vâslească printre coloniile de egrete, pelicani şi stârci, apoi se odihneau în lotca unui pescar şi mâncau atunci când apunea soarele. La lumina lumânării bunicul său îi spunea poveşti cu lupi de mare, cu monştri marini, cu Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana.
Copilul a crescut şi a crezut că se poate rupe de mirifica deltă. A urmat cursurile unei facultăţi de construcţii, însă nu a putut sta mult timp departe de lumea mirifică a lipovenilor, haholilor şi a ucrainenilor şi a încercat să-şi facă un viitor în Deltă. În urmă cu peste 10 ani a început să plimbe turiştii cu o bărcuţă de lemn şi curând şi-a dat seama că viaţa sa poate fi o vacanţă continuă.
VACANŢĂ CU HALMYRIS, HERCULES SAU ISTRIA
Pasiunea sa s-a transformat apoi într-o afacere. A vrut să le ofere altceva turiştilor: nu o vacanţă petrecută în goană, ci într-un ritm în care aceştia să se poată bucura de frumuseţile Deltei şi în care să nu dea peste cap locurile de cuibărit ale păsărilor. În urmă cu 12 ani a comandat o ambarcaţiune din lemn la care a ataşat un motor micuţ. Cu lotca cu motor de 20 de cai putere, construită în atelierul lui Paul Vasiliu, în Tulcea, ultimul meşter marangoz din România, plimba turiştii în zona Mila 23 şi pe Canalul 36 şi apoi se oprea la căsuţele pescăreşti de pe canale.
Apoi, s-a gândit să le ofere turiştilor mai mult şi, împreună cu prietenul său, George Chicioroagă, şi-au înfiinţat o firmă şi au comandat trei ambarcaţiuni din lemn de mahon, fiecare barcă având o capacitate de 12 locuri. În prezent, el şi asociatul său deţin trei astfel de nave: Halmyris, Hercules şi Istria, construite tot în atelierul lui Paul Vasiliu. Prima a fost construită în urmă cu opt ani, iar ultima a fost dată la apă în acest an. Costul fiecăreia s-a ridicat la aproximativ 30.000 de euro. În prezent, este singurul agent economic din Delta Dunării care plimbă turiştii cu ambarcaţiuni din lemn.
„Am avut ideea în urmă cu câţiva ani să readucem turismul tradiţional în Delta Dunării. Am observat că turiştii preferă bărcile din lemn în locul celor din sticlă. Cele din lemn sunt tradiţionale, unice“, spune el.
SEZON DE CROAZIERĂ
Sezonul de excursii în mirifica lume a deltei se deschide în luna aprilie. Apele se dezgheaţă, păsările se pregătesc de dansul iubirii, iar pescarii îşi aruncă primele setci. Ultimii turişti pleacă în lunile octombrie – noiembrie. Din fericire, numărul iubitorilor Deltei din afara graniţelor a crescut în ultimii ani, astfel că dacă e să ne raportăm la procente, cei străini sunt jumătate din numărul total de vizitatori.
O excursie de patru ore cu una dintre ambarcaţiunile de lemn pleacă de la 100 de lei de persoană. Cu aceşti bani, un turist vizitează trei canale, două lacuri şi zone de cuibărit ale păsărilor. Plimbarea se face cu o vitează de 15 – 20 de kilometri pe oră, pentru ca să se poată admira în voie peisajul. În schimb, ambarcaţiunile rapide fac acelaşi traseu în doar două ore. Viteza de croazieră este de 10 – 15 kilometri pe oră. „Este o viteză propice pentru observare. Turistul trebuie să înţeleagă că vine în Deltă să se plimbe, să se relaxeze. Dacă merge cu o ambarcaţiune cu viteză mare nici nu vede mare lucru şi deranjează locurile de cuibărit ale vieţuitoarelor“, spune ghidul. El explică faptul că, dacă cineva vrea să vadă şi Letea şi Sulina este nevoie de trei zile în cazul în care excursia se face cu o barcă lentă. Dacă însă se apelează la una rapidă, traseul se poate face şi într-o zi. Depinde însă de fiecare ce-şi doreşte.
În Deltă, spune el, vin tot felul de turişti. Sunt unii care vin dimineaţa şi pleacă seara şi doresc ca peste zi să facă şi o excursie de câteva ore. „În perioada mai – iunie, avem programată câte o excursie la câteva zile, apoi, în plin sezon, câte una pe zi. Nu plecăm la drum fără să avem măcar cinci-şase turişti, pentru că altfel nu acoperi costul transportului“.
Mihai Giurgiuvanu spune că firma sa colaborează atât cu pensiunile din Tulcea, cât şi cu cele din Deltă, dar deţine şi o firmă care se ocupă de organizarea excursiilor: „Spre exemplu, dacă am un grup de cinci persoane eu pot să fac pachetul întreg care cuprinde cazarea, excursia“.
CIRCULAŢIE CA ÎN ORAŞ
Mihai Giurgiuvanu spune că problemele Deltei Dunării au apărut odată cu turiştii: românul a descoperit că avem o deltă. Şi, dacă iniţial, a apelat la localnici pentru a o cutreiera, acum mulţi şi-au luat permise de conducere şi vin cu propriile ambarcaţiuni pe canalele ei. „S-au înmulţit foarte mult bărcile în ultimii ani. Înainte, avem o singură rampă, acum sunt cinci – şase. Pensiunile s-au înmulţit şi ele, iar circulaţia s-a aglomerat, aşa cum se întâmplă la oraş, numai că nu s-au stabilit reguli clare de acces în rezervaţie“, spune el.
Unul din marile lipsuri ale acestui colţ de Rai sunt semnele de navigaţie, care există doar pe hârtie. „Până acum zece ani, Delta a avut aşa ceva. Spre exemplu: ajungem la gura unui lac. Trebuie să existe un panou pe care să scrie ce specii de păsări găsim aici, iar atunci când intrăm pe un canal să se afle un panou pe care să se scrie viteza maximă cu care se poate circula pe el. Bucureşteanul care vine aici pentru prima dată nu are de unde să ştie viteza maximă admisă, care sunt zonele cu limită de viteză şi locurile unde este interzis să mergi“, este el de părere.
O altă mare problemă în Deltă este lipsa unei aplicaţii pe telefonul mobil pe care turistul să o acceseze atunci când se află într-o stare de urgenţă. „Spre exemplu, eu am turişti care merg să se plimbe cu caiacele. Le dau câte o hartă şi le fac semne pe ea şi le zic: «Aici este o colibă pescărească şi ăsta este numărul de telefon», pentru ca în caz de pericol să meargă acolo, iar pescarul să ştie şi să anunţe. Este posibil ca vreunul să fie muşcat de vreo albină şi să intre în şoc anafilactic, altul să se accidenteze sau în cazul altuia să i se strice motorul sau să se piardă pur şi simplu“, spune el.
La un moment dat, asociaţia de barcagii a creat o aplicaţie „SOS în Delta Dunării“ prin care cel aflat în dificultate cere ajutorul şi cea mai apropiată barcă îi vine în ajutor.
SEMNELE NATURII
Pe cuprinsul Deltei Dunării mai sunt aproximativ 50 de adăposturi sau de refugii pescăreşti, locuri unde oamenii Deltei se retrag în perioada de pescuit. S-a încercat la un moment dat ca aceste puncte să fie trecute pe hartă. „Ar fi fost un lucru bun pentru turişti. În cazul în care se rătăcesc, găsesc pe hartă locurile spre care să se îndrepte. Pescarii se cunosc între ei dacă te duci la ei: m-am rătăcit. Sunt singurii care pot să te ajute.
Ghidul spune că pescarii din Deltă au învăţat semnele naturii după care îşi duc viaţa. Astfel, de exemplu, când înmugureşte salcia, începe să intre carasul pe Dunăre, iar plătica la bătaie, adică îşi depune icrele. Toate adăposturile pescăreşti au plantat în curte câte un gutui. Acest pom fructifer nu este ales întâmplător. Pescarii spun că, după ce se duce floarea gutuiului, apare somnul. „Toate acestea sunt tradiţii păstrate din moşi strămoşi. Natura are regulile ei. Ea îţi zice ce şi în cel fel“.
DRAGOSTEA DE APĂ, MOŞTENITĂ DE LA BUNIC
Mihai Giurgiuvanu moşteneşte dragostea de apă de la bunicul său Alexandru, care a vrut să facă înconjurul lumii cu un vas cu pânze, pe care l-a botezat „Aloha“. În anii ‘70, bătrânul lup de mare a construit în curtea casei sale ambarcaţiunea care avea două catarge şi patru vele. Iniţial, a fotografiat schema unei nave şi apoi a mărit imaginea şi a proiectat-o pe un perete. „Bunicul meu visa să facă înconjurul lumii cu acest velier dar, a ajuns până la Constanţa“, povesteşte el. Şi visul său merge mai departe: la anul vrea să comande un velier cu care să facă plimbări de la Sulina la Sfântu Gheorghe şi Constanţa. Singurul lucru care îl reţine este costul foarte mare al ambarcaţiunii, care poate ajunge la 120.000 de euro.
Vedetele din lemn
Primul care a readus la viaţă tradiţia oamenilor din Deltă a fost Ivan Patzaichin, multiplul campion olimpic. În 2011, a fost pus în practică primul proiect al Asociaţiei care îi poartă numele– canotca – un hibrid între canoe şi lotcă.
„Lotca, deşi este unul dintre simbolurile emblematice al Deltei, este pe cale dispariţie. Nu s-a mai construit o lotcă de ani de zile şi localnicii o văd ca pe o barcă învechită“, a spus Ivan Patzaichin. Pe lângă scopul principal, acela de a aduce în actualitate ideea de turism cu barca cu vâsle, s-a încercat şi salvarea de la dispariţie a meseriei de marangoz. „Dacă ne uităm în fotografii, la fiecare poartă vedem o lotcă. Este farmecul Deltei“, a spus şi Teodor Frolu, vicepreşedintele asociaţiei.
Mai multe canotci au ajuns în Anglia şi Germania şi au fost vedetele unui film de promovare internaţională, vizionat în peste 100 de ţări. O canotcă de colecţie costă între 1.800 şi 3.500 de euro. Un alt produs al asociaţiei a fost lotca turistică, lansată în 2014. Ambarcaţiunea este echipată cu băncuţe – un fel de gondolă – , cu care sunt plimbaţi turiştii. O a treia bijuterie este lotca solară, o ambarcaţiune ecologică cu care se pot plimba zece turişti.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
