Implicarea unui fost ministru de externe în problema şvabilor din Banat, în 1990. „Cei care rămân vor fi ajutaţi să trăiască aici cât mai bine de Guvernul german“
0
Hans-Dietrich Genscher, fostul ministru de externe al R.F. Germania, a sosit la Timişoara, la scurt timp după Revoluţie. Demnitarul german a venit în capitala Banatului în data de 16 ianuarie 1990.
La scurt timp după căderea regimului Ceauşescu, Hans-Dietrich Genscher, ministru de externe al Republicii Federale Germania, a sosit la Timişoara, pentru a discuta cu reprezentanţii comunităţii şvabilor din Banat. Vizita a început în 16 ianuarie 1990, la ora 18.00, cu o întâlnire cu pastorul László Tőkés, la Biserica Reformată din Piaţa Maria.
Tőkés a afirmat atunci că în procesul construcţiei democratice din România, atitudinea faţă de minorităţi va fi o problemă centrală.
Hans-Dietrich Genscher a ajuns apoi la Liceul „Nikolaus Lenau”, unde a avut loc întâlnirea cu membrii recent înfiinţatului Forum Democrat German din Banat (FDGB), condus de Erich Pfaff, care era şi directorul liceului german din Timişoara.
Pfaff i-a mulţumit ministrului pentru solidaritatea şi sprijinul acordat germanilor din România, indiferent dacă voiau să plece sau să rămână.
„R.F.G. este decisă să ajute regiunile în care locuiesc germanii“
Scopul vizitei lui H.-D. Genscher în România a fost să îndemne noua conducere să păşească hotărât spre democraţie şi s-o asigure de ajutorul R.F.G., al Comunităţii Economice Europene. „În R.F.G., soarta germanilor din România a fost urmărită cu atenţie în ultimele săptămâni. Acum, R.F.G. este decisă să ajute întreaga ţară, dar şi regiunile în care locuiesc germanii”, a declarat Genscher.
Ministrul de externe a mai spus că R.F.G. i-a ajutat pe timpul lui Ceauşescu pe cei care au dorit să plece din România şi că vor avea sprijin şi cei care au de gând să îşi părăsească ţara.
„Cei care rămân vor fi ajutaţi să trăiască aici cât mai bine de Guvernul german”
Genscher a încercat, de fapt, să-i convingă pe şvabii bănăţeni să rămână acasă, pentru că ei nu vor fi uitaţi de Germania şi vor avea tot sprijinul guvernului german. Ministrul a susţinut că e greu de făcut o alegere, el însuşi, în 1953, a plecat din R.D.G. în R.F.G.
„Hotărârea tuturor va fi respectată. Cei care rămân vor fi ajutaţi să trăiască aici cât mai bine de Guvernul german”, a spus Genscher.
Preşedintele Asociaţiei şvabilor bănăţeni din R.F.G., Jakob Lamb, a afirmat că el speră în stabilirea unei democraţii durabile în România şi subliniază că hotărârea fiecăruia, fie că pleacă, fie că rămâne, va fi respectată.
Au urmat discuţii la care au participat Karl Singer (fostul preşedinte al Forumului German, decedat în acestă vară), Walter Schmidt, Gerhard Puri, Ildikó Jarcsek-Zamfirescu şi Otto Aczél.
Vizita s-a încheiat la Domul Romano-Catolic din Piaţa Unirii, unde H.-D. Genscher a fost primit de episcopul de Timişoara, Sebastian Kräuter.
Hans-Dietrich Genscher a fost între anii 1969-1974 ministru de interne al RFG, iar din 1974 până în 1992 ministru de externe şi vicecancelar federal, unul dintre arhitecţii reunificării Germaniei. Între 1974-1985 a fost preşedintele FDP (Partidul Democrat Liber din Germania Federală).
A făcut parte din cabinetele conduse de Willy Brandt (SPD), Helmut Schmidt (SPD) şi Helmut Kohl (CDU).
„Era un val, pur şi simplu o nebunie”
Printre cei care a participat la întâlnirea cu Hans-Dietrich Genscher a fost şi actriţa Ildikó Jarcsek-Zamfirescu, directorul Teatrului German din Timişoara, în perioada 1983-2001.
„Genscher a venit la Timişoara să-i convingă pe nemţi să nu plece, chiar dacă a spus că sunt primiţi în continuare şi cei care vor să se stabilească în Germania. Din păcate, nu a reuşit, pentru că a fost o isterie în masă. Era un val, pur şi simplu o nebunie. După 200 şi ceva de ani de la stabilirea strămoşilor tăi aici, să laşi totul aici, era o nebunie. Şi alţii au trecut prin greutăţi, au fost deportaţi în Siberia, în Bărăgan, dar nu şi-au părăsit patria”, a declarat Ildikó Jarcsek-Zamfirescu. Actriţa nu a avut niciodată în gând să emigreze. „Eu am spus că de aici nu plec. În ’90, am susţinut un spectacol la Baden-Baden, unde mi s-a propus imediat să lucrez la teatrul de acolo. Le-am spus că «Eu sunt acasă, acasă». Pentru mine «acasă» înseamnă Timişoara“, a declarat Ildikó Jarcsek-Zamfirescu (foto).
În primele luni de la Revoluţie, germanii din Banat au stat să vadă în ce direcţie o va lua ţara după căderea lui Ceauşescu, însă după ce au văzut că idealurile Revoluţiei nu au fost nici pe departe îndeplinite, au decis să continue emigrările.
„Aici au fost actori, au ajuns «nobody» în Germania”
Un comunicat al Ministerului de Interne al R.F.G. informa că în 1990 au sosit din România în Germania Federală 111.150 de emigranţi. În 1990 au plecat jumătate din germanii cetăţeni români.
„Cei care au plecat au vrut să o ducă mai bine. Dar nu ştiu dacă a meritat. Pot să vorbesc doar despre cei din teatru. Aici au fost actori, dar au ajuns «nobody» (n.r. – nimeni) în Germania. Unul singur, Albert Kitzel a ajuns actor cu nume acolo. În rest, «izmene pe călător». A fost o atitudine de neînţeles pentru mine. Configuraţia socială a Timişoarei s-a schimbat după plecarea nemţilor, şi nu spre bine. Poate dacă nu ar fi plecat nemţii ar fi evoluat într-o direcţie mai bună. Vorba aia, ne plângem acum că nu mai avem nemţi. Poate că ar fi fost şi mai puţine palatele ţigăneşti. Cu toate astea, Timişoara este în continuare un oraş civilizat”, a mai declarat Ildikó Jarcsek-Zamfirescu.
Ildikó Jarcsek-Zamfirescu este membru al Uniunii Teatrale din România (UNITER) si membru al Asociatiei Thalia Germanica.
A fost distinsă cu Medalia şi Diploma de Onoare „Stefan Jäger“ a Forumului Democrat al Germanilor din Banat pentru merite deosebite în promovarea culturii germane din România (2000), precum şi cu Premiul Pro Cultura Timisiensis al Consiliului Judeţean Timiş (2004). Este laureată a Diplomei de Excelenţă a Municipiului Timişoara.
Conform ultimului recensământ, comunitatea germanilor din judeţul Timiş numără 8.502 persoane.
Se încarcă comentariile...
