De ce cocktailul obezitate şi COVID-19 este letal. Specialist: Obezitatea nu doare, dar atacă tot în corp - inimă, ficat, rinichi

Morţile subite ale unor bolnavi de Covid-19 au o cauză comună: obezitatea, principala comorbiditate în Covid-19. Boala nu doare, dar funcţionează ca un principiu al dominoului ducând la prăbuşirea întregului organism. Alarmant este faptul că un sfert din populaţia României este obeză.

Recent, ştirea morţii medicului Cristian Milicin din Timişoara, în vârstă de 44 de ani, a ridicat multe semne de întrebare. Doctorul era prezentat drept „un om tânăr, perfect sănătos, fără comorbidităţi“, care „a murit inexplicabil“ în urma îmbolnăvirii cu Covid-19. De fapt, Milicin avea obezitate de gradul 2, o suferinţă care îl plasa în categoria celor mai vulnerabili pacienţi, pentru că obezitatea este comorbiditatea cea mai des întâlnită în decesele Covid-19. 
 

Un coleg de breaslă din Timişoara, specialist în gastroenterologie, dr. Daniel Ţuculanu de la Spitalul CFR, proprietarul Centrului Medical Ţuculanu, medic primar de medicină internă, explică de ce trebuie să ne păstrăm departe de „publicul-ţintă“ Covid-19. 

„Adevărul“: S-a observat că unul din factori de severitate pentru COVID-19 este obezitatea. De ce se întâmplă asta?

Dr. Daniel Ţuculanu: Pentru că persoanele obeze au, pe de o parte, dificultăţi de expansiune a toracelui şi mai ales a diafragmului, iar acestea sunt aspecte care duc la deficitul de aerare al plămânilor şi oxigenarea tot mai precară a organismului, în primul rând a creierului. Tot obezii au probleme de coagulare a sângelui care sunt amplificate de infecţia virală, astfel că apar cheaguri de sânge în diverse teritorii vasculare vitale, deja afectate de arteroscleroză, cum ar fi cordul, plămânii, creierul, rinichiul. Tot obezii au probleme imunitare. Cazurile severe de infecţie se datorează tocmai unei furturni imunologice exagerate a organismului. 
 

- Dar ce este, de fapt, obezitatea?

- În momenul de faţă, omenirea se confruntă cu o epidemie de obezitate. Pandemia virală se suprapune pe o veritabilă epidemie de obezitate. Pentru că medicina este o ştiinţă parţial exactă, spre deosebire de alte boli, care au simptome şi manifestări evidente, obezitatea te trădează prin complicaţiile ei. Adică prin bolile de inimă, diabetul zaharat, complicaţiile metabolice... Noi vedem consecinţele şi nu cauza bolii. Definiţia obezităţii depinde de standardele medicale şi ştiinţifice de la un moment dat. Să ne amintim de formele rotunde din picturile lui Rubens, observăm că încă există tendinţa că dacă ai exces ponderal eşti mult mai sănătos decât un individ slab. Teoretic, obezitatea este un surplus de greutate faţă de greutatea considerată ideală. Multă vreme se aprecia greutatea ideală, respectiv obezitatea, în funcţie de înălţimea persoanei. Conform formulei lui Brochard, greutatea ideală în kilograme era egală cu numărul de centimetri de înălţime care depăşea un metru. Greutatea ideală era înălţimea minus 100 de centimetri. Mai târziu, Laurence, un alt nume mare din lumea fiziologiei şi a medicinei, a concluzionat că greutatea ideală este cu câteva kilograme mai redusă. Au existat şi formule mai complicate care introduceau în ecuaţie vârsta şi sexul.
 

-Există şi persoane care cresc în greutate fără să fie obeze?

-Da. De exemplu, gravidele, bolnavii care acumulează apă în organism, ciroticii, cei cu sindrom nefrotic sau insuficienţă renală. De asemenea, sportivii care îşi dezvoltă masa musculară cresc în greutate. În practică este foarte de stabilit excesul de ţesut adipos al organismului. Contează echilibrul între trei elemente: greutatea scheletului (a oaselor), greutatea ţesuturilor moi (a muşchilor şi organelor interne) şi greutatea ţesutului gras. Echilibrul dintre aceste elemente asigură o funcţionalitate şi un prognostric vital, adică o speranţă de viaţă optimă. 
 

-Cum se calculează Indicele de Masă Corporală, acel IMC?

Indicele de Masă Corporală se calulează împărţind greutatea exprimată în kilograme la pătratul înălţimii exprimată în metri. O stare de nutiţie normală corespunde unui IMC cuprins între 18,5 şi 25 kilograme pe metru pătrat, indiferent de vârstă, de sex sau înălţime. Obezitatea înseamnă peste 30 de grame pe metrul pătrat. Un alt parametru este grosimea stratului adipos subcutanat, care se determină prin dispozitive speciale, similare unor şublere. O altă evaluare este talia. 

Dr. Daniel Ţuculanu Foto Ştefan Both

CELULELE GRASE, ODATĂ FORMATE, NU MAI DISPAR 

- Omul poate deveni obez şi dacă respectă dieta alimentară şi are o viaţă sănătoasă, cu sport?
 

- Un individ sănătos, indiferent de specie, îşi menţine o greutate relativ constantă de-a lungul vieţii. E adevărat, omul poate face obezitate şi din cauze endocrine. Dar majoritatea cazurilor de îngrăşare sunt consecinţa aportului alimentar combinat cu reducerea activităţii fizice. Centrul de coordonare este o zonă din creier numit hipotalamus, care reglează aportul alimentar prin intermediul centrilor foamei şi saţietăţii. Este un mecanism cibernetic extrem de fin şi eficient. Senzaţiile de foame şi saţietate sunt reglate de o serie de hormoni. Ţesutul adipos este format din celule grase, nu este un ţesut inert din punct de vedere metabolic. El este precum o baterie care setează energia introdusă în corp prin alimente. Celulele grase odată formate nu mai pot dispărea şi numărul lor rămâne constant în timp. Chiar la scăderea grăsimii, numărul total de adipocite rămâne la fel de ridicat şi asta explică parţial dificultatea menţinerii scăderii ponderale în ciuda eforturilor făcute de un om. 

- Există mai multe grade ale obezităţii. Care sunt acestea?
 

-Avem hiperponderalul sau supraponderalul. Este o persoană cu risc mediu de complicaţii. În cazul acestuia Indicele de Masă Corporlă este între 25 şi 30. Cel care depăşeşte un IMC de 30 este o persoană obeză. Are obezitate gradul 1. Acesta are deja un risc crescut de complicaţii. Dacă IMC-ul depăşeşte 35, apar bolile asociate şi vorbim de obezitate morbidă sau obezitatea de gradul 2. Deja riscul complicaţiilor este sever. În sfârşit, dacă IMC depăşeşte 40, avem de-a face cu obezitate monstruoasă, cazuri în care riscul de complicaţii este extrem de sever. Sunt acele persoane care nu mai reuşesc să părăsească camera şi patul în care stau. 

UN SFERT DIN POPULAŢIA ROMÂNIEI ESTE OBEZĂ

- Câte persoane suferă de obezitate pe plan naţional şi internaţional?
 

- Procentul de persoane obeze în ţările avansate se apropie sau depăşeşte 50%. În ţara noastră se consideră că 35% din populaţie are un exces de greutate, iar aproximativ 25 la sută, adică un sfert din populaţie, este chiar obeză! E foarte mult! Nu ştiu câte alte boli asociază un sfert dintr-o populaţie dată. Aşadar, privind aceste cifre, reafirm că există o epidemie de obezitate. 
 

- Când a luat amploare această boală?
 

-A explodat în anii ’60, luând proporţii mai ales în emisfera nordică. Faţă de 1960, porţile alimentare s-au dublat. Şi în paralel efortul fizic a scăzut; 60% din europeni folosesc zilnic autoturismul, aproximativ 20% mijloacele de transport în comun, 75% locuiesc în zonele urbane. 42% dintre europeni sunt consideraţi sedentari. Şi gândiţi-vă că în ţările nordice, sportul este mai răspândit faţă de zonele sudice, inclusiv în ţara noastră. 
 

Dr. Daniel Ţuculanu Foto Ştefan Both

ÎN FIECARE AN, UN ORAŞ CA TIMIŞOARA DISPARE

- Unde mai punem şi alimentaţia nesănătoasă...
 

-Dacă o porţie s-a dublat în decurs de 40-50 de ani, înseamnă că alimentaţia este tot mai nesănătoasă din punct de vedere cantitativ. Dar şi din punct de vedere calitativ, pentru că predomină alimente bogate în zahăr şi în grăsimi saturate. Se apreciază că în Europa obezitatea provoacă respectiv grăbeşte decesul a unei populaţii echivalente cu numărul locuitorilor Timişoarei. În fiecare an, câte un oraş ca Timişoara dispare! Deşi consumul excesiv de mâncare este negat vehement de majoritatea oamnilor obezi, acest consum exagerat este cea mai frecventă cauză de obezitate. Din păcate, unii obezi nici nu îşi dau seama de excesele făcute. 
 

- Multă vreme, obezii nici nu ştiu că sunt bolnavi?
 

- Gravitatea bolii constă în asocierea obezităţii cu foarte multe afecţiuni. Complicaţii se dezvoltă în timp, în primul rând de diabet zaharat de tip II. Cam patru din cinci diabetici de tip II sunt persoane obeze. Apoi, hipertensiunea arterială şi boala boala vasculară cardiacă sau neurologică. Foarte multe cancere, cu diverse localizări, sunt favorizate de obezitate. Apneea de somn, când respiraţia se opreşte pentru scurte perioade de timp. Bolnavul aţipeşte pur şi simplu din senin, pentru că datorită deficitului de ventilaţie pulmonară la creier, nu-i ajunge suficient oxigen şi acesta iese din starea de veghe. La fel se întâmplă şi în cazul unor persoane infectate cu COVID-19. Bolnavii ajung la starea de comă şi deces prin lipsa de oxigen în organele vitale. 
 

- De ce medicii din România nu vorbesc mai mult riscurile obezităţii?
 

- E o problemă de percepţie. Obezitatea prin ea însăşi nu doare. Nu se manifestă cu durere. Ea se manifestă prin tensiunea arterială, îţi plesneşte un vas de sânge la cap, apoi spunem că a murit că a avut tensiune...Dar el a avut la început obezitate. Este un fel de principiu al dominoului. Pe de altă parte, medicina nu este o medicină exactă, sunt tot felul de percepţii ale definiţiei obezităţii. Unii spun de cel de lângă el că este gras, alţii spun despre el că e bine făcut. Aşa că se neglijează aspectul acesta de exces ponderal. Chirugii se tem foarte mult să opereze persoane supraponderale. Ştiu foarte bine că există o rată mai mare a infecţiilor după operaţie, există complicaţii post operatorii etc. 
 

- Ştim câţi dintre cei care au decedat de COVID-19 erau şi obezi?
 

- Eu nu vă pot spune. O parte din cauzele de deces al celor cu COVID-19 sunt trecute la infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, embolia pulmonară etc. Scapă un pic statisticilor. Mă întreb şi eu câţi dintre cei decedaţi astăzi - autorităţile au anunţat că sunt 60 de decedaţi în 24 de ore (marţi, 1 septembrie), au avut exces ponderal sau nu. Ar trebui să ne explice cineva. 

Dr. Daniel Ţuculanu Foto Ştefan Both 

ROMÂNII NU PUN MULT PREŢ PE SPORT 

- România a fost printre ultimele ţări în care s-au deschis sălile de fitnes. De ce această indiferenţă?
 

- Este şi un fel de conştiinţă socială, care diferă de la un popor la altul. Din păcate, românii nu pun un preţ deosebit pe sport, aşa cum fac alte popoare. În alte ţări se face regulat jogging, se merge cu bicicleta în loc de maşină, se schiază, se aleargă, se înoată... În România e mai greu să vezi asta. Iar dacă vezi la noi persoane care aleargă la ora 6 dimineaţă ţi se pare că e un ciudat. Pe de altă parte, nivelul de educaţie sanitară a poporului nostru, trebuie să recunoaştem, e destul de redus. Nu acceptăm să ne păzim pe noi, nu prea îi păzim nici pe semenii noştri. Măsurile astea sociale se iau şi având în vedere trăsăturile fiecărui popor. 
 

- Contează deci orice kilogram dat jos?
 

-Este important să scădem în greutate, chiar dacă scăderea ponderală este mică. Asta are un efect benefic asupra sănătăţii. Pierderea a 5-10% din greutate, scade tensiunea arterială şi grăsimile din sânge. Pierderea a 5-7% (de exemplu, o persoană de 100 de kilograme a slăbit cu 7 kilograme) previne apariţia diabetului zaharat sau îmbunătăţeşte echilibrul glicemic la diabetici. Pierderea în greutate îmunătăţeşte activitatea intelectuală, fizică şi sexuală. Este foarte greu să slăbeşti. 
 

- Ce metode de slăbire recomandaţi?
 

- De-a lungul istoriei, medicii au imaginat numeroase procedee şi reţete de slăbire, sunt nenumărate metode, fie că sunt metode igieno-dietetice, combinate cu efort fizic, fie că sunt medicamente, implantare endoscopice de dispozitive în stomac, sau reducerea chirurgicală a stomacului. Toate au inconveniente mai mici sau mai mari. Sau sunt mai mult sau mai puţin eficiente. Trebuie şi o ambiţie specială, dar vă pot spune că majoritatea obezilor au un tip psihologic particular. Indiferent la ce mijloace terapeutice recurgem, trebuie să se adreseze şi factorului psihologic. Toţi consumă alimente, unii dintre ei nici măcar nu-şi dau seama că mănâncă în exces. Acest consum izvoreşte din anumiţi factori psihologici care îi împing aceste persoane spre consumul alimentar excesiv. Dacă nu se lucrează şi la factorul psihologic, toate beneficiile obţinute prin terapia de slăbire se vor pierde foarte curând. Tratamentul este extrem de complex. Se începe cu o anchetă despre stilul de viaţă a pacientului... Altfel, câştigăm lupta, dar războiul sigur îl pierdem. Odatăapărute aceste celule în exces, bateriile acelea micuţe sunt tot timpul pe cale de a se reîncărca. Reîncărcarea înseamnă grăsime în celule adipoase. 
 

- Aprobaţi metodele rapide, precum pastilele de slăbit?
 

- Nu recomand pastile de slăbit. Cele eficiente sunt foarte puţine. Din păcate au efecte anfetaminice. Acestea sunt considerate nişte droguri, pentru că dau dependenţă cerebrală şi au nenumărate efecte adverse. Celelalte pastile sau suplimentele alimentare sunt mijoace de a ne adormi conştiinţa. Este un mijloc de a înşela individul care nu are suficiente cunoştinţe medicale.

VĂ MAI RECOMANDĂM:
 

Boala pe care România o bagă sub preş: „Creşte riscul decesului de COVID-19 cu 48%!“

Japonia uimeşte: De ce are una dintre cele mai mici rate de decese cauzate de COVID-19

România ignoră o armă anti-COVID, britanicii o fac politică de stat: „Ne va salva sistemul sanitar!“

Coronavirusul îşi alege victimele: De ce au murit mai mulţi oameni în Europa şi în SUA