Povestea lui Nicky, tânărul care vrea să muncească şi să urmeze două facultăţi în acelaşi timp, deşi se află în scaunul cu rotile

Nicky este genul tânărului care visează să schimbe lumea. Nu îl împiedică faptul că se află în scaunul cu rotile şi că sistemul din România nu îi oferă şansa unei vieţi normale.

Nicolae Simionescu are vârsta de 19 ani şi trăieşte în comuna Polovragi. A urmat Colegiul Teoretic din Novaci, la profilul filologie. Tânărul aflat în scaunul cu rotile a susţinut examenul de bacalaureat la centrul de la Colegiul Naţional „Tudor Arghezi“ din Târgu Cărbuneşti. Îşi doreşte să se angajeze pentru a putea frecventa cursurile a două facultăţi pe care vrea să le urmeze în paralel. Nicolae Simionescu sau Nicky, aşa cum îi spun prietenii, spune că vrea să lucreze şi pentru că nu este obişnuit să stea degeaba: „Vreau să mă înscriu la două facultăţi în paralel, Drept şi Ştiinţe politice, la forma de învăţământ la distanţă, în cadrul unei universităţi particulare din Bucureşti, pentru că este singura care acceptă acest mod de frecvenţă. Eu nu pot să urmez cursurile la zi şi ar fi mai ieftin, decât dacă ar fi să stau în Bucureşti şi să urmez zilnic cursurile. Taxele se ridică la 6000 de lei anual. Îmi doresc să-mi găsesc un loc de muncă pentru că nu am fost obişnuit să stau degeaba. Sunt pregătit să fac orice. Pot să lucrez pe calculator. Şi în timpul cursurilor de la liceu eu am lucrat doar pe laptop. Îmi notam toate cursurile pe laptop. Din păcate, regulamentul bacalaureatului nu mi-a permis să scriu pe laptop, ci doar să-l folosesc ca ciornă. Orice sunt dispus să învăţ şi să lucrez, pentru că eu nu sunt obişnuit să stau degeaba, iar taxele de la facultate sunt destul de mari. Mie nu mi-ar fi ruşine de niciun loc de muncă“. 

L-a impresionat până la lacrimi pe şeful comisie de la bac

Nicky şi-a dorit foarte mult meargă la liceu, deşi i-a fost destul de greu. În fiecare zi era transportat cu maşina de către tatăl său. Când inundaţiile au afectat comuna, în anul 2014, nu a mai putut ajunge la şcoală, o perioadă, pentru că un pod a fost surpat şi maşina nu mai putea circula. Până la urmă a fost construit un pod nou şi tânărul a putut să meargă din nou la liceu. 

La bac, Nicky a avut nevoie de un profesor asistent căruia să-i dicteze răspunsurile la subiectele, pentru că nu îşi poate folosi mâinile ca să scrie în mod normal. Cu toate acestea, tânărul care este imobilizat în scaunul cu rotile a reuşit să promoveze cu brio examenul de bacalaureat, cu media generală 7,50. Cea mai mare notă a obţinut-o la limba şi litaratura română, unde a fost notat cu 8,50. Nicky l-a emoţionat până la lacrimi pe preşedintele comisiei de bacalaureat, Felix Goldbach, un muzician cunoscut care a cântat şi pentru Papa Ioan Paul al II-lea şi este lector universitar la Universitatea Valahia din Târgovişte. 

„Oricine este dator să treacă peste greutăţile vieţii“

Tânărul este ajutat în permanenţă de către tatăl său, profesor de istorie la Şcoala generală din Polovragi. Mama nu mai este alături de el, pentru că a decedat atunci când se pregătea să intre la liceu.

„Mama a fost profesoară de biologie şi exact înainte de a intra la liceu, în vacanţa de vară, a decedat din cauza unei boli de inimă. A fost un moment foarte dificil din viaţa mea, dar cred că oricine este dator să treacă peste greutăţile vieţii pentru că dacă ne uităm tot timpul în trecut şi dacă tot timpul suntem acaparaţi de problemele trecutului nu am mai putea să privim înainte şi să luptăm în continuare ca să să reuşim ceva în viaţă“, 

ne povesteşte tânărul

„Din punct de vedere intelectual sunt perfect sănătos“

Nicky s-a născut cu tetrapareză spastică. În ciuda tratamentelor de recuperare pe care le-a urmat nu a reuşit să se deplaseze pe propriile picioare. Totuşi, speranţa că ar putea să meargă nu l-a părăsit, deşi este realist. „Eu am o formă puţin mai gravă din punct de vedere al deplasării, dar din punct de vedere intelectual sunt perfect sănătos, din fericire, pentru că, în mod normal, tetrapareza spastică clasică implică şi probleme neurologice. Din fericire, în cazul meu, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al grijii părinţilor mei, nu a fost cazul de asta. Ca să nu existe vreun retard mintal părinţii trebuie să se ocupe ca de mic să te integreze în ceea ce înseamnă procesul de învăţare şi să se poarte ca şi cum ai fi un copil normal, doar că asta implică foarte mult timp şi răbdare. Am fost la recuperări foarte mulţi ani, dar nu am reuşit să mă deplasez de unul singur. Medicii spun că s-ar putea face ceva, dar că nu se ştie când o să pot merge“.  

Vrea să devină un apărător al drepturilor persoanele cu handicap

Nicky vrea să urmeze în acelaşi timp şi Facultatea de Ştiinţe Politice pentru că îşi doreşte să devină un apărător al drepturilor persoanele cu handicap.

„Important pentru mine ar fi ca mentalitatea societăţii româneşti cu privire la persoanele cu dizabilităţi să se schimbe şi să se înţeleagă că au drepturi egale în societate. Şi-a pus cineva întrebarea de ce nicio persoană cu dizabilităţi nu este în vreo funcţie de decizie sau măcar în Parlament, undeva oriunde? Nu este în interesul factorilor de decizie ca oamenilor cu dizabilităţi să le fie respectate drepturile. Tot efortul pentru apărarea drepturilor noastre e făcut de nişte ong-uri care depind de donaţii şi de famile care, din păcate, nu au posibilitatea toate să lupte cum a luptat pentru mine familia mea. Nu îmi doresc să fiu considerat un  erou sau ceva de genul ăsta, ci vreau doar ca persoanele ca mine, care nu au avut norocul să aibă o familie ca a mea, să fie ajutate să se integreze pe piaţa muncii, la şcoli normale şi în societate. Fac şi ştiinţe politice în speranţa că aş putea să devin un reprezentant al drepturilor persoanelor cu handicap“. 

Primeşte o indemnizaţie de numai 290 de lei

Nicolae primeşte o sumă de numai 290 de lei, pentru boala de care suferă, cu toate că legea în conferă dreptul la un însoţitor sau ca această indemnizaţie să-i fie oferită lui. „De la primăria ni s-a răspuns că posturile sunt blocate. Nu am însoţitor. Primesc doar o sumă de 290 de lei, din care este imposibil să mă întreţin singur“, ne spune tânărul. Mircea Andrei, preşedintele Asociaţiei Persoanelor cu Handicap din Oltenia a precizat că drepturile lui Nicolae îi sunt încălcate grav, pentru că acesta ar fi avut dreptul, ca în cazul în care posturile sunt blocate, să primească o indemnizaţie de 670 de lei.