Sfârşitul pe care l-a avut după gratii un mare sociolog român. În timpul procesului care l-a trimis la închisoare s-a asemănat cu Socrate

Publicat: 23.01.2016 06:03

Ultima actualizare: 06.08.2022 12:39

Sociologul Traian Brăileanu s-a născut în 1882, în inima Bucovinei, în comuna Bilca. El este considerat unul dintre cei mai importanţi sociologi români, însă acest statut nu l-a salvat de la un sfârşit tragic. În anul 1947, Brăileanu a decedat în penitenciarul Aiud, loc unde ispăşea 20 de ani de închisoare, fiind găsit „vinovat pentru dezastrul ţării”.

Sociologul Traian Brăileanu s-a născut la data de 14 septembrie1882, în comuna suceveană Bilca, în familia învăţătorului Gheorghe Brăileanu, fiind al nouălea copil din cei 12 ai soţilor Gheorghe şi Maria Brăileanu. Şcoala a început-o în satul natal, însă clasa a IV-a şi gimnaziul l-a urmat la Colegiul Naţional „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi. În această perioadă s-a îndrăgostit de filozofie, începând să-i studieze pe Aristotel şi Kant şi să înveţe limbile latină, greacă şi franceză.

Între anii 1902–1905, Brăileanu a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii din Cernăuţi, perioadă în care a devenit preşedinte al Societăţii academice române „Junimea”, fiind unul dintre iniţiatorii revistei „Junimea Literară”. În anul 1910, Traian Brăileanu s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Univeristăţii din Viena, unde a urmat şi cursurile Facultăţii de Drept.

Richard Wahle, un renumit profesor de la Universitatea din Cernăuţi, a avut numai cuvinte de laudă despre el, spunând că a fost cel mai talentat elev pe care l-a avut în întreaga sa carieră.

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, bucovineanul este înrolat în armata austriacă, însă este rănit pe front şi ajunge într-un spital din Cehia. După ce şi-a revenit, s-a mutat la Viena, unde a rămas până când Bucovina s-a unit cu România. În anul 1919, Brăileanu s-a întors la Cernăuţi, iar începând cu 1920 devine profesor de sociologie, etică şi politică în cadrul univeristăţii cernăuţene, iar din anul 1931, acesta a devit decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cernăuţi.

Traian Brăileanu a fost decorat, în anul 1933, de către regele Carol al II-lea cu ordinul „Steaua României” în grad de „Comandor al Coroanei României”.

Politica i-a adus un sfârşit trist marelui sociolog

În perioada interbelică, bucovineanul a început să se implice în politică, devenind membru al Legiunii Arhanghelului Mihail. El a candidat la alegerile din 1937, obţinând un mandat de senator pe zona Rădăuţi.

În iunie 1940, odată cu alipirea nordului Bucovinei la Uniunea Sovietică, Brăileanu fuge la Rădăuţi, iar de aici la Bucureşti, unde devine membru al guvernului condus de mareşalul Ion Antonescu, fiind numit Ministru al Educaţiei, Cultelor şi Artelor, însă după asasinarea lui Nicolae Iorga şi a lui Virgil Madgearu şi-a dat demisia.

A urmat o perioadă grea pentru Traian Brăileanu fiind ba arestat, ba judecat, ba achitat, totul culminând cu anul 1944 când bucovineanul este trecut pe lista celor „vinovaţi” ce trebuiau să fie judecaţi pentru dezastrul ţării. I s-a dat şansa să poată pleca din România, însă din cauză că a refuzat a fost arestat la domiciliu.

În anul 1945, a fost arestat din nou, iar anul următor este condamnat la 20 de ani de închisoare în procesul Mareşalului Antonescu. În timpul procesului, Traian Brăileanu a avut o declaraţie foarte interesantă în faţa judecătorilor spunând că:

„Am făcut o comparaţie. Mi-e ruşine să o spun. Unii elevi m-au asemănat cu Socrate. Socrate era un mare filosof grec care s-a străduit să-i înveţe adevărul pe compatrioţii lui. Totuşi, atenienii l-au condamnat la moarte. Nu vreau să mă compar cu el, dar cam asta e şi situaţia mea”.

Fiind bolnav, la început a fost internat în spitalul închisorii din Braşov, însă în 1947 este transferat în penitenciarul Aiud, unde după doar trei luni de zile a decedat, la data de 3 octombrie 1947, la vârsta de 65 de ani.

Traian Brăileanu a fost înmormântat la cimitirul „Sfânta Vineri” din Bucureşti, departe de satul său natal din Bucovina, lăsând în urma sa mai multe lucări importante. Profesorul Ilie Bădescu a spus despre el în „Istoria sociologiei” că a fost cel mai mare sociolog român.