Povestea satului cu 4 case şi 13 oameni. Cum a reuşit Ceauşescu să distrugă o localitate de munte înfloritoare
0
Localitatea Arţari, din comuna suceveană Hânţeşti, se află la circa 20 de kilometri de municipiul reşedinţă de judeţ. Pe vremuri, în acest sat locuiau peste 100 de persoane, însă acum abia dacă mai sunt 15. Gospodăriile s-au distrus, în prezent existând doar patru case locuite.
Localitatea Arţari din comuna suceveană Hânţeşti, aflată la doar 20 de kilometri de municipiul reşedinţă de judeţ, este considerată drept un sat „fantomă”. În trecut comunitatea din Arţari număra undeva la 100 de locuitori, însă în prezent mai are doar patru case şi 13 oameni care locuiesc efectiv în acest sat.
Drumul până la Arţari nu este cu nimic diferit de cele pe care Ştefan cel Mare şi răzeşii săi le colindau prin Moldova secolului XV. Acest drum nu a văzut niciodată măcar un pumn de prundiş, cât despre asfalt nici pomeneală. Practic, pentru a ajunge la Arţari este nevoie de traversarea unui islaz comunal al comunei vecine, Adâncata. Înainte de Revoluţie, exista un drum circulabil prin pădure, însă un boierul ce deţinea pădurea a ales să-l închidă deoarece hoţii se foloseau de el pentru a fura lemne.
Curentul electric nu a ajuns în Arţari nici înainte de Revoluţie, nici după. Aducţiunea cu apă potabilă este şi ea un subiect tabu pentru cei 13 locuitori din Arţari, oamenii de aici fiind obişnuiţi cu o viaţă liniştită, departe de gălăgia făcută de maşini şi aerul poluat din oraşe.
Dacă în anii '70 satul Arţari este un sat mare, cu zeci de case, astăzi mai sunt în picioare doar patru gospodării. Politica de strămutare a satelor a dictatorului Nicolae Ceauşescu a făcut ca oamenii să plece din localitate, la acest lucru contribuind şi faptul că satul nu avea şcoală.
La începutul anilor '80, oamenii din Arţari au luat decizia de a pleca rând pe rând din sat, mulţi dintre ei fiind obligaţi să-şi părăsească casele. Aceştia au primit locuinţe în alte părţi, însă faptul că şi-au lăsat agoniseala de-o viaţă în urmă, i-a făcut să sufere mult. Până la sfârşitul anului 1986, localitatea a devenit practic pustie. În Arţari a mai rămas doar o familie, care avea 12 copii şi nu a vrut să-şi părăsească gospodăria. După Revoluţie, o parte din familiile mutate s-a întors în Arţari. Un exemplu este cel al familiei Huţanu, care locuieşte şi în ziua de astăzi în satul „fantomă”, având ca fi vecin pe unul dintre fii celor doi soţi.
Soţii Stelian şi Elena Huţanu au cinci copii şi 13 nepoţi. Nici unul dintre aceştia nu locuieşte la oraş, după cum spun cei doi bătrâni, toţi având case în localităţile din apropiere de satul Arţari.
„Ceauşescu ne-a mutat cu de-a sila în sat, însă după Revoluţie am venit înapoi. Avem teren, muncim, ne descurcăm, nu foarte bine, însă nu ne putem plânge că nu avem ce mânca. Avem vite, am avut şi oi, dar le-am vândut că nu se merită”, a povestit Stelian Huţanu, un localnic din Arţari în vârstă de 65 de ani.
Stelian Huţanu unul dintre localnicii din satul Arţari. FOTO Dănuţ Zuzeac
Vecin cu acesta este nimeni altul decât fiul său Dorel, care împreună cu soţia sa Luciana, are cinci copii. Bunicul Stelian sau Stelu, cum îi zic apropiaţii, este cel care îi duce cu căruţa pe cei mici la şcoală şi la grădiniţă. Când este cald afară, celor din Arţari nu le este greu, însă iarna mai ales când ninge mai puternic, aceştia devin practic rupţi de civilizaţie. Chiar şi aşa, ei nu s-ar muta din sat, deoarece s-au obişnuit acolo.
„Iarna e greu aici pentru că nu există căi de acces şi nimeni nu se încumetă să vină pe la noi. Avem o lamă şi mai dăm cu calul pentru a ne face drum şi ne mai ajută şi Primăria când e mai greu. Chiar şi aşa, să-mi dea careva două vile în sat, eu tot nu mă mut”, a mai spus Stelian Huţanu.
Pe lângă faptul că trăiesc în condiţiile în care trăiesc, cele patru familii din Arţari mai sunt „vizitaţi” şi de hoţi. Într-un an, bătrânului Stelian i-au fost furaţi doi cai, pe care poliţiştii i-au găsit la Feteşti, nişte indivizi de etnie rromă pregătindu-i de vânzare, în timp ce dintr-o altă gospodărie, a fost furat un generator electric.
„Eu aici m-am născut. După ce ne-a mutat Ceauşescu, am locuit unde stă băiatul meu în Călugăreni, timp de 15 ani. După ce băiatul s-a căsătorit, l-am lăsat pe el să locuiască acolo cu familia şi noi ne-am întors în Arţari. Nu mai aveam nimic, dar am reuşit să ne ridicăm o gospodărie”, a povestit şi Elena Huţanu.
Soţii Stelian şi Elena Huţanu. FOTO Dănuţ Zuzeac
În spatele gospodăriei familiei Huţanu, locuieşte fiul bătrânilor, Dorel Huţanu, împreună cu soţia sa Luciana şi cei cinci copii ai lor, cu vârste cuprinse între 4 şi 15 ani.
„Îi încurajez să meargă la şcoală, pe fata cea mare vreau să o dau la liceu, să aibă ocazia să plece de aici. Ei învaţă în condiţii grele, însă îşi dau silinţa să ia note bune. Noaptea e greu, mai scriu la lumina lumânării, dar nu avem ce face. Ionuţ, băiatul din clasa I, are foarte bine pe linie”, a explicat Luciana Huţanu.
Soţii Luciana şi Dorel Huţanu, împreună cu două dintre fiicele lor. FOTO Dănuţ Zuzeac
Chiar dacă le este greu, cei din Arţari sunt nişte persoane pline de viaţă. Ei nu au nici o sursă de venit, dar cresc animale şi muncesc pământul pentru a avea ce mânca. Cum nimeni nu îi ajută cu nimic, pentru a avea parte de curent electric ei şi-au cumpărat panouri solare, pentru ca măcar becurile din casă să poată fi folosite.
„Ne-am cumpărat un panou solar şi putem folosi becurile din casă, dar dacă nu e prea senin afară, apar problemele. Am cumpărat chiar şi televizor şi antenă, dar după jumătate de oră de uitat la televizor, am rămas fără baterie la panou. Ni s-a spus că mai este nevoie de un panou solar pentru că acesta nu face faţă, însă de unde bani”, a mai arătat Elena Huţanu.
Daniel Olariu, primarul comunei Hânţeşti, din care face parte satul Arţari, încearcă să-i ajute pe cei ce locuiesc acolo cu tot ce poate, însă nu are fonduri disponibile pentru a le asfalta drumul sau să ducă curent electric în localitate.
Alte ştiri pe această temă:
Cum se transformă încet dar sigur unele comune din judeţul Brăila în localităţi fantomă
Se încarcă comentariile...
