Un afacerist din Olt încearcă să-şi facă loc pe piaţa transportului medical: „E foarte mult de luptat cu sistemul!“

A schimbat mai multe domenii de activitate, dar a ales unul absolut nou şi în care banii se fac greu: transportul medical privat. De ce şi când intervine politicul, cât îşi ştiu pacienţii drepturile, ce şanse are un privat pe piaţa serviciilor medicale într-un judeţ fără tradiţie a dezvăluit în parte Mihai Grosu.

Mihai Grosu (38 ani), inginer, este de fel din Braşov şi a ajuns în Slatina, judeţul Olt, înainte de anii 2000, atunci când italienii de la Pirelli s-au hotărât să investească în zonă. „La început doar am muncit aici, am început la Pirelli, la o firmă de consultanţă, TMG Gmbh, care practic a ridicat Pirelli, de la cumpărat terenul până la ce există acum“, îşi începe Grosu povestea. A început lucrând într-o firmă nemţească şi ceva din rigoarea lor s-a păstrat până astăzi. A rămas în Slatina şi după ce firma şi-a încheiat contractul, s-a căsătorit cu o olteancă şi au împreună doi copii.

Timp de doi ani a lucrat chiar în sistemul de stat, ca director tehnic la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Olt, după care, pentru un an, cu un mandat clar, a lucrat pentru o firmă cu acţionariat francez, repunând pe roate, alături de alţi doi specialişti, din Sibiu şi Slatina, o afacere astăzi din nou profitabilă, la Tufeni. Din primăvara anului trecut se luptă să-şi facă loc pe piaţa transportului medicalizat, un domeniu foarte prost susţinut de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate şi deloc de spitalele care ar avea financiar de câştigat, spune inginerul.

Pe piaţa serviciilor medicale, unde speră să şi rămână, a ajuns după ce, tot în România, a condus proiectul de realizare a puţinelor staţii electrice de 110/20 kV capsulate, o normalitate în Vest, iar alături de alţi colegi a ridicat tot în România sistemul de mixere pentru cauciucuri de la Michelin, Pirelli şi Continental.

„Sunt ginerele şoferului fostului preşedinte al Consiliului Judeţean, dar n-am avut niciun beneficiu“

S-a hotărât să investească, mai întâi timp şi energie, şi de-abia mai târziu bani, în ambulanţa privată după ce, având personal nevoie de transport medical, după o intervenţie chirurgicală, a fost nevoit să aştepte prea mult timp. Era, pe-atunci, director tehnic la serviciul public de ambulanţă, post ocupat, nu se fereşte să o spună, deşi cu un CV solid în buzunar, politic, cu susţinerea PSD. După doi ani, tot politic, a fost înlăturat, fiind acuzat că şi-a deschis ambulanţă privată.

„La acel moment l-am ajuta, recunosc, pe domnul doctor Trăistaru, de la ProMED, să înfiinţeze serviciul privat. Nu i-am putut convinge că nu e al meu, asta a fost“, concluzionează interlocutorul. Ambulanţa privată o cumpără, la mai bine de un an mai târziu, de la cel care avusese curajul să încerce piaţa. „Domnul Trăistaru a pierdut atunci nişte bani pe care îi investise, eu am câştigat pentru faptul că maşinile erau deja în România“, explică patronul care, dorind să aibă cu adevărat ce oferi, a ajuns de la două la cinci ambulanţe, şi-a luat toate autorizaţiile şi, în câteva luni, s-a prezentat la contractare, la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate. „Mergând pentru avize şi autorizaţii la Ministerul Sănătăţii, un secretar de stat chiar mi-a spus: «În sfârşit a ajuns şi Oltul în restu’ lumii!»“.

Contractul cu CJAS a fost ceva mai mult decât nimic, dar erau primii bani pe care nu-i mai cheltuia din buzunar. „Acei bani i-am consumat pe trei drumuri dus-întors cu pacienţii la recuperare, la Eforie, nu ne-a venit să credem“, povesteşte Mihai Grosu, care, pentru a înlătura toate speculaţiile care au tot circulat, lămureşte şi statutul de protejat politic: „Sunt ginerele şoferului fostului preşedinte al Consiliului Judeţean, domnul Paul Stănescu, sunt căsătorit cu fiica celui care l-a plimbat opt ani, dar n-am avut niciun beneficiu de pe treaba asta. Poate mă apucam de altceva dacă mergeam pe această logică, poate turnam un kilometru de asfalt...“, spune managerul.

„Aş vrea să cred că suntem o mână de ajutor pentru pacienţi, pentru spital, pentru Ambulanţă“

În judeţul natal, în care ajunge cel puţin o dată pe lună, sunt patru firme private de ambulanţă care-şi împart contractele cu spitalele din Braşov, în Bucureşti astfel de servicii sunt, spune, o normalitate.

„Nu mă aştept să ajungem foarte repede acolo, însă mi-aş dori ca managerii spitalelor să înţeleagă avantajul pe care l-ar avea încheind contracte cu noi. Acolo transportul de la o unitate sanitară la alta se face cu ambulanţa privată, toate firmele au loc, pentru că e mai ieftin, pe de o parte, dar şi pentru că în tot acest timp nu se blochează o ambulanţă de stat cu medic astfel încât, dacă apare un accident sau un alt eveniment nefericit, să nu ştii ce să faci. În zona Slatina, spre exemplu, sunt două ambulanţe cu medic pe tură. Dacă una pleacă spre Bucureşti cu un pacient, un caz pe care l-am putea prelua noi, trei ore dus-trei ore întors un medic nu este disponibil. Dacă se întâmplă un accident spre Corabia şi pleacă o ambulanţă cu medic şi un alt eveniment grav în altă parte a judeţului deja este o problemă. Eu am încercat să explic toate aceste lucruri peste tot pe unde am putut, inclusiv faptul că eu le ofer un preţ de 1.100-1.200 lei pentru un transfer la Bucureşti, iar ambulanţa de stat duce pacienţii cu 1.400-1.500 lei, pe aici, nu ştiu lor preţurile exact. Şi mi-au spus că am dreptate, dar că nu pot încheia contract, pentru că se interpretează. Ce se interpretează, n-am înţeles!

Ambulanţa privată începe să fie solicitată de pacienţi, chiar dacă puţini îşi permit să susţină costurile din buzunar

De ce pacienţii sunt obligaţi să aştepte ore în şir pentru a fi duşi, spre exemplu, de la Caracal la Slatina să facă un RMN, pentru că nu este ambulanţă disponibilă în staţie, iar nu am înţeles. Cum nu am înţeles nici de ce pentru acest tip de transport Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina face încredinţare directă, deşi sunt doi furnizori, noi suntem pe SEAP şi avem preţul cel mai mic. În momentul în care le-am transmis asta, că este devalizarea banului public, că nu este legal să încheie contract prin încredinţare directă, m-au chemat să semnez un contract pentru servicii de transport fără asistent, însă nu au astfel de cazuri. Acelaşi manager care anul trecut, pentru patru luni, semna un contract pentru transport medical cu noi, din poziţia de director economic“, redă Grosu din drumul birocratic parcurs.

„Când le-am oferit apă plată ne-au întrebat cât ne costă“

Managerul ambulanţei private speră la ziua în care lucrurile se vor aşeza şi inclusiv pacienţii vor înţelege că pot beneficia şi de altfel de servicii. Chiar şi astăzi există posibilitatea ca pacientul netransportabil să fie trimis acasă la externare cu ambulanţa, pentru că spitalele au buget pentru astfel de servicii. Foarte rar se întâmplă.
„Ce să vă spun, că a venit un copil de vreo 12 ani, plângând, căruia îi murise în urmă cu puţin timp tatăl, să mă roage să-i transportăm acasă, din spital, mama bolnavă de cancer, aflată în stadiu terminal?! Un copil! Cui să cer eu bani pe acea cursă? Oricum, mai mulţi mi-au spus că nu-s făcut pentru afacerea asta şi recunosc: prefer să fiu sunat, pentru că dacă vin aici şi-i văd cum plâng, cât sunt de disperaţi, fac repede un calcul cât costă combustibilul, oxigenul, personalul şi nu mă mai gândesc la profit. Dar sunt maşini mari, nu e taxi, costă!“, spune Grosu.

În prezent, ambulanţa privată are în Olt un contract cu CJAS de 10.000 lei lunar, după ce, până în vară, valoarea contractată a fost la jumătate. Servicii s-ar putea face, în mod real, de o valoare de cel puţin 10 ori mai mare, însă nu sunt bani. „Mă bucură însă faptul că oamenii ne vor, deşi suntem pe piaţă de relativ puţin timp. Sună pacienţi, le spunem că s-au terminat fondurile, iar unii reprogramează consultaţia pentru luna următoare. Alţii plătesc din buzunar, cei care-şi permit. Nu ne dau atenţii, nu le solicităm atenţii, le oferim factură şi chitanţă. Când am început, era la început de vară cred, i-am oferit pacientului o apă plată, pentru că dura până când în maşină, care este dotată cu aer condiţionat, se răcea. Ne-a întrebat cât îl costă şi a rămas surprins când i-am spus că o oferim noi. Oamenii găsesc servicii de calitate, personal pliticos şi apreciază asta. Însă atunci când îşi drămuiesc banii şi se gândesc, poate, că trebuie să-i dea la medic... Acesta este motivul pentru care ne dorim ca managerii spitalelor, cei de la Ambulanţă, să ne perceapă ca pe un ajutor. Spitalele ar cheltui mai puţin, ambulanţa de stat n-ar avea probleme de alocare a resurselor. Aş prefera să văd ambulanţa privată în trafic şi ambulanţa de stat că stă, dar că mă pot baza pe ea dacă se întâmplă ceva grav“, explică managerul.

„Un braşovean face «Oltenii şi... restu’ lumii»“

Contractele, deşi mai mici, au început să se adune. Pentru că practică tarife mai mici, serviciul privat este preferat de organizatorii de evenimente culturale şi sportive, şi cei din judeţ, dar şi cei din judeţele vecine. „La competiţiile sportive, pentru că au bugete mici, chiar şi primăria, cluburile, ne cheamă pe noi. Vom fi în spatele scenei la «Oltenii şi... restu’ lumii», iată, un braşovean asigură acest festival, însă mi-aş dori şanse egale peste tot. E greu însă, e mult de luptat cu sistemul!“, îşi pledează Grosu cauza. A proiectat şi direcţiile de dezvoltare, în plan apropiat vrea să dezvolte partea de consultaţii la domiciliu, inexistentă în Olt, dar de succes în restul ţării, iar în viitor să pregătească firma pentru transport special (sânge, produse biologice etc.).