Profesorul care protestează de două zile în faţa Ministerului Educaţiei: „Cât mai terfeliţi copiii de la ţară prin simultan?“

Comasarea a două clase care ar urma să funcţioneze în regim de învăţământ simultan a determinat un profesor din mediul rural să protesteze în faţa Ministerului Educaţiei, cerând să se adopte măsuri în favoarea elevilor, şi nu pentru încadrarea în costuri.

Început de an şcolar tumultuos într-o şcoală din mediul rural, unde din acest an, pentru prima dată, două clase vor funcţioan în regim de simulan. Şcoala Gimnazială Poboru a „scăpat“ până acum de învăţământul simultan, fiind singura din zonă, undeva în nordul judeţului Olt, în care copiii nu erau obligaţi să înveţe la grămadă, mai multe clase. Solicitarea conducerii şcolii de a se aproba funcţionarea clasei a VI-a, în care sunt înscrişi 6 elevi, unul dintre ei cu CES (cerinţe educaţionale speciale), încă un elev fiind aşteptat să se transfere în această clasă, nu a fost însă aprobată, decizându-se comasarea cu clasa a V-a, în care sunt înscrişi 16 elevi.

Vestea că cele două clase vor funcţiona în regim de simultan l-a determinat pe profesorul de matematică Aurel Dascălu să plece la Bucureşti, în faţa Ministerului Educaţiei, în speranţa că va obţine derogarea direct de la ministru. Profesorul este, marţi, 11 septembrie 2018, în cea de-a doua zi de protest,  deocamdată fără rezultat. Acelaşi profesor a fost nevoit să-şi ceară, anul trecut, printr-un demers similar, un drept legat de mişcarea de personal, obţinându-şi drepturile doar după ce situaţia sa a ajuns la urechile ministrului (pe atunci alt ministru). De data aceasta profesorul a plecat solicitând conducerii şcolii concediu fără plată, pentru că, spune acesta, e o datorie faţă de elevii săi. „Cât mai terfeliţi copiii de la ţară prin simultan?“ este întrebarea la care prof. Dascălu aşteaptă un răspuns şi, evident, soluţia la problema din şcoala sa.

Ce se petrece la Poboru

Şcoala din Poboru are 164 de levi, efectivul fiind în scădere de ani de zile, cum se întâmplă în mai toate şcolile de la ţară, dar nu numai. Până în acest an situaţia nu a fost la fel de gravă, pentru că anul trecut aceeaşi clasă care acum nu mai poate funcţiona de sine stătător avea 10 elevi, aproape de limita unei clase normale. Doi dintre elevi s-au transferat, însă, la o altă şcoală, iar doi au rămas repetenţi, situaţie pe care profesorii şi-o asumă şi, spune prof. Aurel Dascălu, de la care nu vor face rabat, pentru că nu sunt de acord să lase foarte mult ştacheta doar pentru a avea numărul optim de elevi în clasă.

„Primarul mi-a reproşat că acum pleacă copiii. Pleacă elevii pentru că intră la simultan, nu pleacă pentru că-i las eu corigenţi, sau că a mai rămas câte unul repetent. Până la urmă, ce facem, nu mai ai niciun nivel de exigenţă la clasă?“, este reacţia profesorului.

„Este şcoala din nordul judeţului cu cei mai mulţi elevi. Şi pe aceasta vor s-o bage în simultan. (...) Am vorbit cu inspectorul şcolar general, l-am înţeles pe om, că dacă are ordin de sus să nu permită funcţionarea, nu... A spus omul - domnule, pentru un copil aprobam, dar pentru câţi aveţi aici dumneavoastră, nu putem. Şi atunci i-am spus că îmi rezerv dreptul să merg la minister să cer eu, dar nu mă bagă nimeni în seamă de-o zi. Acum, eu fac o analogie: prinLegea educaţiei, orice grupă de grădiniţă nu poate funcţiona cu peste 20 de copii şi ştim toţi că mai sunt grădiniţe în oraş în care grupele de grădiniţă sunt de la 24-25, poate sunt şi unele de 30. Ei, ca să funcţioneze, au primit derogare, şi n-au primit derogare pentru un elev-doi, au primit derogare să funcţioneze peste efectiv, din punctul meu de vedere e o situaţie similară, pentru un  număr de 4-5. Şi eu sunt în aceeaşi situaţie, dar cer pentru funcţionarea sub efectiv, cu un număr de 4. Dar, vedeţi, peste se aprobă uşor – cum să nu, avem bani – dar sub efectiv nu au bani. Ştiţi cum e, bani să dea la Catedrala Mântuirii Neamului au avut sute de milioane de euro, şi eu sunt teolog (n.r. - profesorul este absolvent de Teologie, Limba Română şi Matematică) şi o spun cu simţ de răspundere, au dat fără să ezite. Bani pentru pensii speciale? Nicio problemă, s-au găsit, vor să dea pensii speciale în continuare la primari, or să găsească resurse, nu e nicio problemă, nu e ceva special, dar pentru Educaţie nu fac nimic special, îngroapă şi demersurile mele. (...) Îmi educ copiii să fie oameni cinstitiţi, responsabili, să nu mintă, să nu fure, şi eu îmi dau seama că-i educ să plece din ţară, că-n ţara asta n-ai cum să trăieşti aşa, te duci la doctor, dai bani, te duci la tribunal, a făcut ăla blat cu judecătorul, n-ai nicio şansă, te duci în spital şi mori cu zile, educaţie, nu, ăştia or să plece de lângă noi, toţi. Ăsta e motivul meu să lupt. Eu nu pot să plec, că-s o generaţie oarecum consumată, m-am adaptat, noi trăim cu puţin, nouă dacă mâine ne taie salariile cu 50% noi nu ne plângem, suntem români, obişnuiţi ca din puţin să facem ceva, acolo, dar pentru copiii mei vreau mai mult, aşa au fost tot timpul generaţiile, s-au sacrificat pentru cele următoare – ne chinuim noi, dar să le fie lor bine, dar nu să plece în străinătate. Sunt conşient, or să plece!“, spune profesorul, care s-a înarmat cu o portavoce şi-şi spune nemulţumirea, singurul care până acum l-a băgat în seamă fiind omul de la pază.

„E soarta copiilor noştri în joc aici“

Rata de promovare a elevilor la examenul de Evaluare Naţională a fost, la Poboru, de peste 70%, 17 din cei 20 de absolvenţi ai clasei a VIII-a prezentându-se şi susţinând probele, spune directorul Camelia Radu, care susţine demersurile colegului său, dorindu-şi ca această clasă a VI-a să funcţioneze ca şi până acum. Tocmai faptul că au ţinut la exigenţele pe care şi le-au impus a făcut ca şcoala să rămână, până acum, în picioare şi elevii să nu migreze în masă către Scorniceşti, localitate aflată la o aruncătură de băţ. Nu se va mai întâmpla însă şi de acum înainte, pentru că, spune directorul şcolii, părinţii care au constatat, în prima zi de şcoală, că s-a ajuns la învăţământ simultan, au ameninţat deja că-şi transferă copiii.

„Se lucrează foarte greu, să ai în clasă şi un elev cu cerinţe speciale şi la simultan, e foarte greu. Ieri, la deschiderea anului şcolar, au făcut gălăgie, nu acceptă. Eu îi înţeleg şi pe ei, ne înţelegem şi pe noi, că având costul standard per elev nu ne încadrăm în buget, trei luni de zile nu mai avem bani... Sunt multe probleme. Au spus că-i transferă la Scorniceşti, fiind cea mai aproapiată, iar noi vom rămâne fără copii, aici e o problemă. (...) La nivel de minister nimeni nu-nţelege această situaţie. Să vină într-o zi şi să facă cu microbuzul şcolii un traseu, să vadă prin ce sate şi câţi kilometri parcurge microbuzul şcolii să aducă 160 de copii. Preşcolarii nu au voie cu microbuzul, de exemplu, dar cu toate astea noi îi luăm, pentru că dacă nu i-ar lua microbuzul, nu ar veni la grădiniţă. Sunt la kilometri distanţă, asta ar însemna ca părintele să-l aducă şi să stea cu el, că la 12 termină. Când îl duce, când se duce acasă, când se întoarce după el? E soarta copiilor noştri în joc, aici, situaţia trebuie rezeolvată“, a declarat directorul şcolii, care din acest an a renunţat la degrevarea de catedră la care avea dreptul, tot pentru a face economii, întorcându-se în sala de grupă de la grădiniţă şi îndeplinind atribuţiile de director în pauze şi după terminarea programului la grupă.

Situaţia, chiar în comuna Poboru, este gravă la o altă şcoală, cea primară din satul Seaca, unde zeci de copii învaţă la simultan, nu mai puţn de patru clase deodată: clasa pregătitoare şi clasele I-a, a aII-a şi a III-a, cei de clasa a IV-a fiind singurii care sunt duşi cu microbuzul la Poboru, prin pădure, pe un drum destul de greu de parcurs iarna. Pe de altă parte, pentru ceilalţi nu există posibilitatea transportului la şcoala de centru, un singur microbuz având de parcurs zeci de kilometri în fiecare dimineaţă, pentru a-i aduce pe copii din patru-cinci sate.