Fermierii olteni care de peste 20 de ani îşi vând legumele în Ardeal. „Foloseam produse chimice, până într-o zi, când soţul s-a îmbolnăvit rău“
0
Lucrează singuri 7.000 metri pătraţi de solar, iar banii europeni îi investesc de fiecare dată în modernizarea fermei. Pe clienţi, în special cei din Ardeal, i-au convins, legumele lor, fără „chimicale“, fiind aşteptate şi cerute de primăvara până toamna târziu.
Familia Dragu din Tia-Mare, judeţul Olt, are o fermă cum puţine sunt. „E o curăţenie acolo cum nu găseşti nici în case“, aprecia, la un moment dat, un specialist în tratamente fitosanitare, explicând cum păstrarea igienei în fermă fereşte şi plantele de o grămadă de boli. Membrii familiei fac legumicultură de peste 20 de ani, la început din nevoie, după ce au dat Bucureştiul pe traiul tihnit de la ţară, dar pentru că trebuia să şi câştige, au început să crească propria fermă de legume, pas cu pas.
Băiatul a vrut să se-nsoare la „Gospodar fără pereche“
„ Trei inşi lucrăm, în familie, atât, 70 de ari de solar. Facem faţă, că stăm în permanenţă. De dimineaţă până seara, unul singur în solar, unul cară şi unul vinde. Nu vrea băiatul să vândă la tarabă, a zis că dacă-l ţin la atarabă, el când îşi mai găseşte fată să-nsoare. El face treabă acasă, la „munca de jos“, vorbeşte la telefon, a fost înscris şi la „Gospodar fără pereche“, dar ne-am retras, că era show.
Au venit, au filmat reclama pentru băieţi, şi când a fost să se-nscrie fetele pentru el, au băgat de la ei fete. Băiatul a zis că este pe bune, şi n-a fost aşa. Băgau fete de la ei, ca să facă show la televizor, cele interesate nu le-au mai primit ei, pentru că dacă le primeau, făceau prea multe nunţi. Am renunţat, nouă nu ne-a trebuit show“, a povestit Constantina Dragu.
Cum au ajuns să producă fără tratamente chimice
Ne întoarcem la munca din solar, una deloc uşoară, dar care aduce venit frumos, pentru că legumicultorii îşi respectă clienţii, le oferă produse gustoase şi „curate“, iar preţul pe care cumpărătorii îl plătesc este cel corect. „ De 22 de ani vindem în Sighişoara, avem clienţii noştri formaţi. Dacă n-ai duce marfă de calitate şi nu le-ar plăcea gustul, n-ar cumpăra. Acolo ne-am obişnuit. Am vândut şi în Sebeş, şi în Făgăraş, vreo 2 ani, şi până la urmă ne-am stabilit acolo. Acolo sunt şi preţurile mai bune, iar clienţii nu comentează şi nu aleg produsele ieftine fără să ţină seama de calitate“, am continuat să povestim. Pentru că Sighişoara s-a dovedit poate cea mai bună piaţă, familia a închiriat acolo o locuinţă şi un spaţiu de depozitare, însă toamna târziu, când vremea se răceşte, devine, totuşi, greu de stat, aşa că vânzarea se mută în piaţa din Bucureşti.
„Condiţiile sunt în aer liber. După ce nu mai pot să stau acolo, mă mut la Bucureşti, la Moghioroş, în Drumul Taberei, unde e hală acoperită. Ne duc lipsa şi aceia din Bucureşti, dacă nu m-au sunat în vara asta, să le trimit… Dar n-am cum, n-are cine să se ocupe de curierat, să le trimită pachete pe săptămână, cine să facă treaba asta, că trebuie să stai“, explică femeia. A fost o vreme în care şi fiica îi ajuta, chiar şi în perioada studenţiei, vacanţele petrecându-le adesea în piaţă, însă între timp a terminat şi masteratul şi şi-a văzut de carieră, deşi nu se fereşte ca în concedii să-şi ajute, în continuare, părinţii.
Constantina Dragu, la Ziua Recoltei, în Slatina FOTO: Alina Mitran
Povestim cu doamna Dragu şi cum au ajuns să producă folosind mai puţine produse chimice decât o fac de obicei legumicultorii, care aleargă să producă mult, aproape în orice condiţii.
„Soţul meu a fost bolnav, de atâtea chimicale ce se folosiseră în agricultură se-mbolnăvise cu gâtul, nu mai putea să respire, îi suflam în gură, să pot să-l readuc la viaţă. De atunci, de aproape 7 ani facem treaba asta, folosim prădători, material biologic, nimic chimic. Şi înainte, când stropeam, tot de acolo mâncam, de unde să mănânci, dar erau atâţia dăunători că nu mai ştiai ce să faci, şi ei (n.r. - specialiştii din magazinele cu produse fito-sanitare) ne dădeau chimic, să le stropim cu chimic. Stropeam cu atomizorul şi praful ăla pe care-l inhalai era foarte toxic. A apărut mai târziu, ducându-ne la Indagra, la târg, am văzut că sunt şi alte metode să omori dăunătorii. Prima dată ziceam – «Aa, e poveste! ».
Cam 25 de ari le-am făcut cu prădătorii şi vreo 5 ari le-am lăsat chimic, ne-au sfătuit să le lăsăm, ca să vedem diferenţa. Şi în august nu mai aveam ce să recoltez din ăla chimic, iar cealaltă suprafaţă era o frumuseţe. Şi calitate, orice. Acum afară nu mai punem nimic, protejăm la solar, ca să nu stropeşti cu chimicale, să protejezi cultura. Am încercat şi afară, nu mai merge nimic afară, până nu stropeşti cu chimicale nu mai merge nimic. La noi, în Sighişoara - spun la noi pentru că m-am obişnuit acolo -, au încredere, ştiu ce mănâncă. Vă daţi seama că nu vin aceiaşi clienţi, mai vin în zile de târg şi alţii, dar o dată dacă ia omul, să guste produsul, revine“, ne asigură interlocutoarea.
„Am lucrat 5 ani grădina în genunchi“
Legumicultura aduce venituri frumoase, recunoaşte Constantina Dragu, însă presupune şi investiţii pe măsură. Să poată să se descurce în familie, pentru că forţă de muncă acum găsesc din ce în ce mai greu, au cumpărat tehnologie cât mai nouă. Inclusiv banii pe care îi primsc în cadrul diverselor programe de susţinere a fermierilor îi investesc astfel şi e chiar puţin supărată că, spre exemplu, în programul Tomata se acordă sprijin şi celor care dezvoltă ferma, dar şi celor care folosesc banii să trăiască bine doar.
Curăţenia din ferma familiei Dragu îi uimeşte pe vizitatori
„La ăia care muncesc cu adevărat ar trebui să dea, iei cărbuni, iei centrală, faci investiţii în solar. Dacă vede că dă la ăia, se vor ambiţiona şi cei care sunt la început şi vor să dea lovitura. Nu să le dai bani să-şi ia maşini, îşi fac case şi te miri mai ce. Noi, banii ce i-am luat am luat un buffer, un bazin mare de acumulare de căldură. Am luat banii de la Uniune, 40.000 euro, am luat un tractoraş nou, n-am aruncat banii pe altele. Să facem ceva, tot îi iei, fă ceva cu ei!“, îi sfătuieşte femeia pe toţi cei care au de gând să trăiască din agricultură. Mărturiseşte chiar că, deşi acum e pasiune, „la început nu-mi plăcea, dar dacă la serviciu nu ne-am mai dus, trebuia să te ocupi cu ceva. Soţul era din familie legumicultor, se puneau legumele afară, acum afară nu se mai face absolut nimic, n-aţi văzut, şi viile sunt afectate, nici frunza n-a mai rămas“.
Familia a trecut şi prin perioade grele, au avut şi probleme de sănătate, însă toate s-au rezolvat. „Am lucrat grădina 5 ani în genunchi, pentru că nu puteam să stau aplecată, sunt operată la coloană. Anul trecut, mă târam pe fund, dacă vrei să faci ceva în viaţă, să laşi ceva la copii, te chinui. Fata a terminat Finanţe-Bănci, a învăţat carte, e la Bucureşti. În vacanţe era numai pe piaţă, era vânzătoare, până când a terminat facultatea, iar când a început masterul s-a şi angajat şi n-a mai putut să ne ajute. Am rămas în trei.
Greu găseşti oameni de încredere. Până acum doi ani lucram cu nişte rudari din Prundu. Nu mai vin, au plecat toţi în afară, lucrează acolo 8 ore, sunt plătiţi în euro, vin acasă şi cheltuie banii… Noi nu-i putem plăti în euro, pe noi nimeni nu ne plăteşte în euro. E o problemă foarte mare, nu mai găseşti, şi dacă nu munceşti…“, a încheiat Constantina Dragu povestea, spusă pe scurt, a succesului în agricultură, construit cu multă muncă.
Se încarcă comentariile...
