Cum recunoaştem mierea pură. Testul cu borcanul întors este indicatorul care ne arată că mierea este de bună calitate

Beneficiile consumului de miere nu le mai contestă nimeni. Dacă ne permitem, o folosim ca îndulcitor, la micul dejun, sau preparăm deserturi cu miere şi băuturi calde sau răcoritoare, în funcţie de sezon şi preferinţe. Doar că mierea poate fi de calitate, dar poate fi şi „ajutată“ cu zahăr, caz în care n-ar strica să ştim cum facem diferenţa atunci când cumpărăm.

Câteva linguriţe de miere pe zi, 2-4 pentru copiii între 1 şi 3 ani, 4-6 pentru cei între 3 şi 6 ani, până la 8 linguriţe pentru copiii peste 6 ani şi până la 100 grame (aproximativ 20 de linguriţe) pentru adulţi înseamnă sănătate curată, spun atât apicultorii, cât şi medicii. Este antiinfecţios natural, ajută organismul să se apere, stimulând imunitatea, ajută ficatul, reglează activitatea endocrină..., face numai lucruri bune. Este, de altfel, supranumită şi „primul îndulcitor al omenirii“, iar de reţete pe bază de miere, indiferent că vorbim de reţete culinare, sau preparate care să ne ajute să ne însănătoşim, nu ducem lipsă. Important ar fi însă de ştiut când consumăm o miere „veritabilă“ şi când produsul cumpărat are, pe ici-pe colo şi alte adaosuri (excludem din start mierea artificială, care este doar sirop de zahăr şi coloranţi).

Apicultorul Adela Panţucu spune că nu se teme că apicultorii adevăraţi ar putea „boteza“ mierea, în primul rând pentru că apicultura este un domeniu care te „prinde“ cu adevărat şi de care nu prea poţi să-ţi baţi joc, însă a învăţat, de la bunici, de la care a moştenit şi plăcerea creşterii albinelor, câteva trucuri. 

„Dacă mergeţi în piaţă, înainte de a cumpăra întoarceţi borcanul, punând capacul în palmă. O bulă se va ridica încet la suprafaţă, iar acesta este un indiciu că mierea este de bună calitate. Un alt indiciu ar fi modul cum se cristalizează sau se zahariseşte, cum spunem popular. Mierea de rapiţă, spre exemplu, care este o miere albă, densă, se cristalizează în şapte zile de la recoltare, foarte repede. Acum, nu cred că la mierea recoltată neapărat se intervine, în cazul adaosului, care nu poate fi stabilit decât la analize specifice, ci mai degrabă ţine de cum sunt hrănite albinele în stup, dacă au nevoie de suplimentarea hranei. Personal, dacă în primăvară ele încep să iasă la suprafaţă, semn că mierea nu le mai ajunge, le hrănesc tot cu miere. Asta făceau şi bunicii mei, aşa am învăţat şi aşa fac. În magazinele de profil există însă fel de fel de produse, care pot conţine şi sirop de zahăr. Un stup puternic are nevoie cam de 18 kilograme de miere. Când rezervele sunt pe sfârşite trebuie ajutat, iar modul cum se întâmplă asta ţine de fiecare în parte“, ne lămureşte Adela Panţucu.

Mierea poate fi supusă şi altor teste, dar de-abia după ce am cumpărat-o. Dacă atingem capătul unui chibrit cu miere şi încercăm ulterior să-l aprindem, se va aprinde, pentru că mierea naturală nu conţine apă care să umezească fosforul. Este, de asemenea, mai densă.

„Acum, am văzut şi eu prin hipermarket-uri, sau, dacă vă uitaţi, la hotel, când serviţi micul dejun, sau la un local, mierea este mult mai fluidă. În mod normal mierea naturală este densă, acesta este şi motivul pentu care, dacă ridicăm linguriţa dintr-un borcan cu miere şi observăm cum se scurge la loc, vom vedea că face „cute““, ne mai spune apicultorul.

Şi dacă punem un strop de miere într-un pahar cu apă vom constata de asemenea că ajunge imediat pe fundul paharului, tot datorită greutăţii.

Preţul este şi nu prea un bun indicator

Am putea crede că o miere bună trebuie să coste neapărat foarte mult, sau mai mult decât ce vedem pe rafturile magazinelor, altele decât cele de profil. „N-aş spune că preţul poate fi un indicator. Gândiţi-vă că sunt producători cu, poate, 400 de familii de albine, care preferă să vândă mierea cu un preţ mic pe borcan, decât să câştige mult mai puţin dacă o livrează în cantitate mare la Apicola sau alţi operatori de profil. Sunt ani şi ani, dar în anii buni puteţi cumpăra miere de foarte bună calitate la preţuri accesibile. Eu am vândut-o anul acesta cu 20 de lei kilogramul - mierea polifloră şi 30 de lei cea de mai, de salcâm, ultima cu un preţ mai mare pentru că se produce în cantităţi mai mici şi este, aşa, mai pentru pretenţioşi, poate fi folosită şi de persoanele diabetice, deşi beneficiile mierii poliflore sunt cel puţin la fel de mari. Mierea de rapiţă este indicată pentru afecţiuni ale rinichilor şi pentru sănătatea oaselor. O discuţie ar fi însă despre mierea ecologică, iar aici e mai greu să vorbim de aşa ceva. Să ai stupină ecologică e foarte-foarte greu. Trebuie să-ţi permiţi să nu intervii cu tratamente, ceara să fie ecologică, acele culturi la marginea cărora aşezi stupii să fie de asemenea ecologice...“, ne mai spune Adela Panţucu.