Cum pregătim copilul pentru grădiniţă. „Dacă scopul unic al părintelui va fi să-şi lase copilul undeva în siguranţă, avem o problemă“
0
Trecerea de la mediul hiperprotector din familie la colectivitate poate fi un moment dificil pentru copil şi părinţi deopotrivă. Ce recomandă specialiştii.
Peste puţin timp, o nouă generaţie de copii va păşi pentru prima dată la grădiniţă, iar momentul este însoţit de emoţii atât pentru părinţi, cât şi pentru cei mici. Grădiniţa nu trebuie, însă, să fie o sperietoare, atrag atenţia consilierii, acesta fiind primul sfat şi printre cele mai importante.
„E foarte adevărat, grădiniţa are şi acest rol, însă nu trebuie să fie doar locul în care îţi laşi copilul în siguranţă. Rolul educativ trebuie să primeze. Le recomand părinţilor să-i pregătească din timp pe cei mici, spunându-le cât de frumos este la grădiniţă, că este locul în care îşi vor face prieteni, că vor învăţa lucruri noi, că vor împărtăşi cu alţi copii ceea ce ştiu ei. În niciun caz nu-l ameninţăm, cu replici de genul: «Las’ că-ncepe grădiniţa, vezi tu, să vedem cine-ţi mai face ţie toate mofturile!»“, ne spune consilierul şcolar Violeta Iordache.
„Dacă îi vom vorbi ca despre un palat minunat, atunci aşa va fi“
Dacă în alte ţări părintelui i se permite ca timp de câteva zile să-l însoţească pe cel mic la grădiniţă, făcându-se gradual trecerea la un nou mediu, cum la noi, în sistemul de stat, totul ţine de decizia educatorului, este esenţial ca părintele şi responsabilii din grădiniţă să facă echipă. „Cu generaţii bune în urmă, părinţii încă aveau acea atitudine autoritară, considerau că cei mici se alintă, plâng gratuit, nu se împacientau aşa de tare. Generaţiile actuale au trecut în cealaltă extremă, sunt hiperprotectori“, mai spune prof. Violeta Iordache, atrăgând însă atenţia că sunt şi cazuri în care momentul despărţirii de părinte poate genera o traumă pentru copil, dacă nu se intervine profesionist.
„Există acea teamă de separare, percepţia copilului că va fi lăsat acolo, că părintele nu se mai întoarce. Educatorii sunt persoane bine pregătite şi vor şti când este nevoie de intervenţia unui psiholog. Da, consider că pentru o astfel de etapă din viaţă ar trebui ca părinţii să rezerve câteva zile de concediu şi să ţină legătura cu grădiniţa. Poate va fi nevoie să se întoarcă mai devreme la grădiniţă, poate va fi nevoie să-l însoţească o vreme pe cel mic, nu putem generaliza, copiii sunt unici. De mare ajutor este ca înainte de momentul în care îşi va cunoaşte colegii să-i creăm un orizont plăcut de aşteptare. Să-i vorbim despre grădiniţă atunci când trecem, de exemplu, pe lângă unitate, să-i repetăm ce lucruri minunate urmează să descopere, să facem o vizită acolo împreună cu cel mic. Dacă îi vorbim ca despre un palat minunat, atunci aşa va fi“, mai spune consilierul şcolar.
Modul cum părintele se raportează la grădiniţă va influenţa decisiv şi percepţia celui mic despre acel loc, mai spune psihologul, prin urmare trebuie să ştim din start ce ne dorim, care ne sunt, de fapt scopurile, dacă doar căutăm o soluţie pentru perioada în care nu putem fi alături de copil, iar grădiniţa este o variantă convenabilă, sau dacă suntem interesaţi de educaţia celui mic. „Un părinte interesat de ceea ce urmează să se desfăşoare acolo va face echipă cu personalul. Este foarte important şi copilul simte acest lucru. Părintele trebuie să susţină progresele pe care cel mic le înregistrează acolo, să construiască în continuare. Cea mai mare problemă, astăzi, este tocmai aceasta, că ceea ce se construieşte la un moment dat nu beneficiază de susţinere. Sunt mai interesaţi să le demonstreze altora câte poezii ştie cel mic sau câte lucruri, dar nu au răbdare să-l lase să-şi încheie singur nasturele la cămaşă sau să-şi lege şireturile, or lucrurile acestea se văd şi mai târziu, în primul an de şcoală“, a mai spus consilierul.
Se încarcă comentariile...
