Cum a fost sărbătorită ia în comuna în care, de 45 ani, sătenii îşi deschid lada de zestre. Politicienii s-au „lipit“ de sărbătoare mai mult ca niciodată

În comuna în care femeile n-au încetat niciodată să coasă ii, bogăţiile din lada de zestre au fost din nou scoase la porţi, au venit din nou amatorii de chilipiruri pe care să le valorifice cine ştie unde, însă şi politicienii s-au afişat mai mult ca niciodată.

Cezieni, comuna din Olt în care zeci de femei cos şi astăzi ii, pentru familie sau pentru a le comercializa, a fost din nou punct de atracţie pentru iubitorii portului popular. Este locul unde, de Drăgaică, aşa cum este cunoscută sărbătoarea de Sânziene în această parte de ţară, sătenii îşi împodobesc porţile cu scoarţe ţesute în război, peste care stau aşezate la loc de cinste obiectele de port popular. Iile sunt vedete, în fiecare an altele, după cum e obiceiul. „Păi, nu poţi să le pui tot pe cele de anul trecut, că te vorbesc vecinii. Le combini, le schimbi, pentru că, slavă Domnului, avem destule, şi de la părinţi, şi de la bunici, şi ce-am făcut noi“, explică o femeie din Cezieni, aşezând cu grijă iile.

În acest an e mai multă vânzoleală decât de obicei. Este o ediţie specială a Sărbătorii Iilor, a fost transformată în festival naţional şi bugetată cu 570.000 lei, bani de la Ministerul Culturii. Greu de cheltuit, de altfel, activităţile în plus faţă de ediţiile anterioare fiind un simpozion la care au venit, e drept, specialişti de renume, o editare de carte, o paradă a portului popular, cu zeci de români veniţi din ţară să-şi prezinte cu mândrie portul tradiţional, şi un mega-spectacol cu artişti îndrăgiţi ai muzicii populare, alături de şezătorile şi târgurile meşterilor populari organizate în cursul lunii iunie.

Şi politicienii au exploatat mai mult decât de obicei plăcerea de a se întâlni a oamenilor veniţi de peste tot din ţară pe unde i-a dus viaţa, acasă, la Cezieni. Parada portului popular a fost ocazia ideală pentru echipa PSD Olt să-şi afişeze liderii care fac „Oltul puternic“ (sloganul de campanie al PSD Olt), nelipsind parlamentari de Olt, primari de oraşe, secretari de stat şi directori de agenţii naţionale, directori ai instituţiilor judeţene etc.

„Ăştia vin, cumpără de la noi, şi le vând în valută“

Pe săteni nu i-a impresionat mai deloc desfăşurarea politică de forţe, motiv pentru care nici nu s-au grăbit să-i aplauze atunci când au fost anunţaţi pe scenă. S-au bucurat, ca de obicei, să le fie admirate lucrurile pe care le păstrează bine în lada de zestre, iar cei care sunt interesaţi să şi vândă, deloc puţini, i-au scrutat cu atenţie pe străinii de localitate prezenţi cu zecile pe strada principală, colindând de la o poartă la alta, cu aparatele de fotografiat atârnate de gât sau cu telefoanele mobile deschise să surprindă măiestria localnicelor. „Eu nu vând, sunt ale mele, le am de la părinţii mei, care le au de la părinţii lor, şi vreau să le las copiilor. Ăştia vin, mulţi, cumpără de la noi pe mai nimic şi le vând în străinătate, în valută, ia mii de euro pe ele. Sunt femei care vând, dar vând ce cos, se mai vând şi din astea vechi, dar acum mai puţin“, explică o altă femeie care are expuse ii foarte vechi, mândria familiei.

„Din astea, două au fost în tot satul, aşa îmi spune amama mea. Câtă trudă, cât s-or fi muncit, pentru că le coseau la lumânare şi ce era mai greu, la lumina zilei. Cum să pot eu să dau aşa ceva, că nu aş da-o pentru toţi banii din lume!“, spune hotărât o altă femeie.

Şi bărbaţii din Cezieni sunt mândri tare, fie de ce au expus, fie de ce încă le iese din mână soţiilor lor. Este locul în care de la copii şi până la octogenari iile şi cămăşile sunt purtate cu o mândrie aparte. La fel ca în vremurile de care oamenii au auzit în povestirile părinţilor, femeile îşi cercetează una alteia iile cusute, se minunează de model, mai strecoară şi critici...

„Mamaia, mamaie, le-ai cusut nepoatelor ii tradiţionale şi mata ce porţi?!“

În acest an s-au strâns mai multe ii cusute peste an decât la oricare dintre ediţiile anterioare. Pentru a le putea cerceta în voie, organizatorii au închiriat un cort de evenimente, sala căminului cultural, care găzduia tradiţional această parte a sărbătorii, fiind considerată mică, pe de o parte, iar pe de alta acolo fiind amenajată în acest an o expoziţie cu obiecte tradiţionale.

Aproape 200 de fete şi femei stau aliniate pentru jurizarea iilor cusute peste an. Cele cusute urmând îndeaproape tiparele vechi sunt de o parte, iile „de stradă“, cu modele mai simple şi mâneci scurte, de cealalată parte. Deşi mai puţine, s-au cusut şi destule cămăşi bărbăteşti, „apetitul“ bărbaţilor pentru astfel de articole vestimentare crescând de la an la an. Printre harnicele femei din Cezieni care au cusut cu drag un an întreg se regăseşte o bunică mândră că a îmbrăcat şase membre ale familiei – fiică, noră, nepoate şi cuscră. A făcut şi pentru ea o ie nouă, doar că, surpriză, membrii juriului au ceva obiecţii: „Mamaia, mamaie, le-ai cusut nepoatelor ii tradiţionale şi mata ce porţi?!“, vine reproşul, modelul fiind dintr-o altă zonă decât Romanaţiul. „Nu e de Breaza, ia spune?!“, vor specialiştii să afle. „Şi astea sunt făcute la maşină, cumva?“, vine o altă întrebare, iar femeia, cu o revoltă reţinută, explică: „Nu e, mamă, da’ mie mi-a plăcut mult să lucrez în macrameu şi-mi place şi acum, de-aia am făcut-o aşa, aşa am vrut eu!“. „E tinerească, dacă aşa i-a plăcut...!“, se încheie discuţia.

Privirile iscoditoare nu încetează, mai ales că sunt în joc foarte multe premii, fiind acordate câte trei premii I, II şi III şi zeci de menţiuni  la fiecare secţiune (ii tradiţionale şi ii de stradă), plus iile vechi, din hora iilor, care se premiază separat). Cu ii moştenite au venit şi vizitatori din alte localităţi, care au auzit de sărbătoarea-fenomen şi au vrut să vadă cu ochii lor ce se petrece, iar „pe viu“ totul este peste aşteptări, mărturisesc musafirii.
Pe nedrept, la terenul de fotbal unde sărbătoarea se încheie an de an târziu în noapte, au fost aproape ignoraţi meşterii populari aduşi de Centrul de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale să întregească sărbătoarea. Au fost meşteri olari, încondeietori de ouă, meşteri în împletituri etc., cu standuri amenajate chiar la intrare, dar foarte puţin vizitate.

„Sărbătoarea Iilor“ de la Cezieni îşi are originea în obiceiul străvechi al localnicilor de a se întâlni, în prima marţe de după Paşti, la hora satului, locul în care fetele de măritat, în special, îşi arătau cu mândrie costumele noi lucrate peste iarnă (se punea, atunci, mare preţ pe portul complet, pe care fetele şi femeile îl realizau acasă, în războiul de ţesut şi cu acul). Sărbătoarea i-a „prins“ şi pe boierii locului, care alături de preot şi de învăţătorul satului premiau iile cele mai frumoase, cum a făcut-o şi principesa Brâncoveanu, cel mai sonor nume legat de sărbătoare. După alungarea boierilor de către comunişti şi colectivizarea forţată, încet-încet oamenii au renunţat la hora satului, până în 1974, când un şef de CAP cu dragoste de origini şi cu nostalgia anilor copilăriei, inginerul agronom Tudor Dănacu, a reluat obiceiul. Data de 24 iunie a fost adoptată ca zi de desfăşurare, fiind legată de Drăgaică, în mod curios, după 1990.

„Când am reluat-o, făceam hora satului, cum s-a pomenit, marţi după Paşti. Luni după Paşti se făcea pomana în cimitir, obicei care la noi s-a ţinut şi atunci, chiar dacă veneau de la partid şi ne spuneam să trimitem tractoriştii în câmp, să semene. Făceau ce făceau până pe la 10,00, când plecau ăia veniţi să se asigure că se lucrează, şi oamenii noştri opreau tractoarele în spatele cimitirului şi treceam la masă cu toţii“, a povestit inginerul Tudor Dănacu, omul despre care pe oricine ai întreba în Cezieni are numai cuvinte de laudă.