Ţăranii care vând lângă pieţele slătinene sunt mai întâi taxaţi, după care amendaţi de Poliţia Locală
0
Concesionarul pieţelor slătinene îi taxează nu doar pe cei care ocupă un loc în piaţă, ci şi pe ţăranii care vând pe aleile din vecinătate. După ce încasează banii, cheamă poliţiştii locali să-i amendeze pe producători pentru comercializare în locuri neautorizate.
Ţăranii veniţi la oraş să vândă un coş de ouă şi două bucăţi de brânză, surplusul din gospodărie - care, e drept, ocolesc pieţele amenajate în municipiu şi, în căutare de clienţi, îşi aşează marfa chiar pe trotuarele din vecinătate - sunt din ce în ce mai des amendaţi de poliţiştii locali. Poliţiştii au cadru legal pentru aceste amenzi, „realizările” le menţionează în raportul de activitate săptămânal, nedumeriţi sunt însă producătorii.
De ce? Pentru că, deşi nu vând în piaţă, ţăranii sunt taxaţi de încasatorii firmei „Prima Piaţă 2000” (firma controlată de Cristian Ghenciu, implicat în traseul şpăgilori virate în conturile fostului primar Darius Vâcov) care a concesionat aceste spaţii de desfacere din municipiu în anul 2009.
La câteva minute după ce-şi încasează taxa, ca prin minune apar şi „comunitarii” (poliţiştii comunitari, conform primei denumiri a poliţiei locale), care le pun în vedere să-şi strângă marfa şi să meargă în piaţă. Cei mai zeloşi aplică şi amenzi pentru comercializarea produselor în locuri neautorizate.
„E ceva murdar în toată treaba asta”
În trei din cele patru pieţe din Slatina (Steaua, Zahana şi Fraţii Buzeşti) există atât spaţii pentru comercializare legume-fructe, cât şi spaţii pentru lapte, ouă şi brânză, pe lângă cele rezervate comercianţilor de articole de îmbrăcăminte (cei care, de altfel, „ţin piaţa”). Însă chiar şi în preajma acestora sunt ţărani care de ani de zile vin de două-trei ori pe săptămână şi-şi vând cei câţiva litri de lapte sau cinci-şase bucăţi de brânză.
Oamenii au clienţii lor, îşi dau marfa în cel mult două-trei ore şi aproape niciodată nu intră să vândă direct în piaţă. Reprezentanţii celor care administrează piaţa ştiu că n-ar trebui să permită comercializarea decât în sectorul amenajat, dar, atunci când ţăranii se postează în aria pieţei, văd doar produsele pe care le pot „vămui” şi-i taxează, pe principiul „de vândut tot vând, dar netaxaţi, aşa că mai bine le tăiem chitanţă”.
O situaţie ceva mai specială se înregistrează în piaţa Basarabi, din cartierul Progresul. Aici nu există sector de lapte – carne, însă oamenii care nu vor lapte la cutie de la magazinele din zonă ştiu că de câteva ori pe săptămână, pe aleea de lângă piaţă, vin fie nea Sandu din Proaspeţi, fie tanti Gela din Priseaca, fie un alt producător din Teslui....
Să poată vinde, totuşi, pe această alee, oamenii îşi mai iau de acasă o legătură de praz, un pumn de nuci, ceva ce, teoretic, ar putea da şi-n piaţă. Încasatorii le taie bon pentru produsele vegetale şi-i lasă în pace. Aparent, pentru că la scurt timp îi ia în primire poliţiştii locali.
„E ceva murdar în toată treaba asta, nu ştiu ce să zic. Eu am plătit chitanţa de dimineaţă, dar tot au venit poliţiştii şi mi-au spus să-mi strâng lucrurile şi să plec. M-am făcut şi eu că înţeleg, m-am dus cu toate bagajele la bicicletă, după colţ, că acolo o las, eu vin cu bicicleta la piaţă, am aşteptat să treacă şi m-am întors. Astăzi am scăpat, dar altădată am luat amendă, am plătit şapte sute cincizeci de mii de lei în 48 de ore. De prima amendă, de două milioane, nici n-am ştiut, am aflat la primărie când m-am dus şi eu să mă înscriu în asociaţia crescătorilor de animale. Vând în acelaşi loc de douăzeci de ani. Am clienţii mei, nici nu m-aş duce în altă piaţă. Să facă aici sector de lapte şi intru-n piaţă”, declară hotărât un producător din comuna Curtişoara, care a venit să-şi vândă laptele, dar n-a uitat să ia şi o legătură de praz şi câteva nuci.
La doar câţiva metri, un altul, care vinde şi lapte şi brânză, n-a plătit nicio taxă, pentru că a avut grijă să se aşeze la un metru de aleea „controlată” de concesionar. De poliţişti însă n-a scăpat. A aplicat aceeaşi metodă ca nea Sandu. S-a prefăcut că pleacă şi a revenit. Oricum, e aproape prânzul şi nu mai are prea mult de vândut. Astăzi a mers mai greu pentru că e frig afară, nu prea i-au ieşit clienţii din casă.
„Ne-am bucura dacă i-ar speria poliţia şi ar intra în piaţă”
În interiorul pieţei, sectorul rezervat producătorilor persoane fizice e gol-goluţ. Nici legume, nici fructe autohtone, nimic. „Ce v-au spus, pentru ce i-am taxat? I-am taxat pentru lapte? Nu! Îi taxăm pentru verdeţurile pe care le vând. Vă garantez eu că şi dacă am avea sector de lapte, tot n-ar intra în piaţă, pentru că ei acolo-şi au vadul. Îi înţelegem şi pe ei, că au treabă acasă, vin şi-şi vând ce au în două ore, îi aşteaptă altele în gospodărie, nu pot să stea toată ziua în piaţă şi să plece poate fără să fi vândut!”, pare doamna încasator foarte împăciuitoare. De ce, atunci, mai sunt chemaţi în ajutor poliţiştii locali, rămâne un mister. Cert este că „Ne-am bucura dacă i-ar speria şi i-ar băga în piaţă, vă daţi seama, că e altceva să vândă în condiţii civilizate!”, încearcă doamna în continuare să ne convingă. Unde să-şi vândă laptele, dacă nu e sector de lapte?! În celelalte pieţe, vine răspunsul, unul pe care producătorii care vin în acest cartier nu-l vor accepta niciodată.
„Ce vedeţi acum, aici, e nimic! Să vedeţi duminica! E aleea plină de oameni cu lapte şi brânză.”, ne comunică în trecere unul dintre comercianţii din piaţă. Spusele sale trădează şi un pic de invidie. În piaţă te uiţi lung după clienţi. Oricum, trei sferturi dintre comercianţi vând îmbrăcăminte, papetărie, unelte de tot felul, adică orice altceva, mai puţin legume-fructe. „Ne-au omorât supermarket-urile, 13 pentru un oraş e rea mult”, e concluzia „pieţarilor”, chiar dacă fără legătură cu problema ţăranilor din afara pieţei.
Se încarcă comentariile...
