Slatina: Mihaela Pirnă, un director pasionat de scoala sa

Timp de 5 ani a fost profesoară de religie, iar acum le predă elevilor de la Şcoala Ştefan Protopopescu din Slatina limba franceză. Ca director al şcolii îşi doreşte să crească numărul de elevi dar şi a rezultatelor şcolare.

De mică visa să fie dascăl, iar modelul său a fost profesoara sa de limba franceză din liceu. Imediat după terminarea şcolii s-a înscris la facultate, şi pentru că avea o înclinaţie către religie a ales să studieze Teologie-Litere. „Îmi doream să devin profesoară de chimie pentru că îmi placea foarte mult chimia, dar nu-mi plăcea matematica, aşadar am renunţat. Mi-a plăcut foarte mult profesoara mea din liceu, Dana Cârjan, care mi-a insuflat dragostea pentru franceză“, povesteşte Mihaela Pirnă, directoarea Şcolii Ştefan Protopopescu din Slatina. Iubeşte ceea ce face şi nu se vede lucrând într-un alt domeniu, dar asta nu o împiedică să recunoască că munca de profesor este dificilă. „Munca la catedră este grea, pentru că lucrăm cu omul. Copiii sunt în formare, nu pot discerne ce e bine şi ce e rău, iar avalanşa de informaţii îi derutează. În general copiii urmează modele iar noi trebuie să ne comportăm exemplar. Cred că e o muncă grea dar dacă reuşeşti să devii un model pentru elevii tăi este o muncă frumoasă“, explică Mihaela.

Vrea să crească numărul elevilor

Funcţia de director al şcolii în care lucrase mai mult de 10 ani a venit ca o provocare pentru doamna profesoară. „Îmi cunosc limitele şi am considerat atunci când mi s-a propus să fiu director că pot face ceva pentru şcoală. A venit şi ca un cadou, pentru că am devenit director al şcolii cu o zi înainte de ziua mea de naştere“, spune Mihaela. Ca orice meserie, funcţia de director implică multe responsabilităţi, mai puţin timp pentru familie dar şi satisfacţii, iar Mihaela Pirnă ştie asta cel mai bine. „Nu-mi rămâne timp suficient pentru copiii mei, dar nu văd asta ca pe o problemă pentru că aşa îi responsabilizez de mici. Iubesc şcoala asta şi orice altă oportunitate aş avea, nu aş renunţa la ceea ce fac acum, pentru că aici mă simt ca acasă“, mărturiseşte profesoara.
De când este la conducerea unităţii şcolare, Mihaela şi-a dorit să implice mai mult cadrele didactice şi elevii în activităţi extra curriculare, dar cel mai mare proiect al său este să crescă prestigiul şcolii. „Îmi doresc o creştere a numărului de elevi şi a rezultatelor şcolare, dar şi a prestigiului şcolii. Cred că s-a neglijat popularizarea rezultatelor oamenilor acestei şcoli şi din acest motiv nu suntem suficient de cunoscuţi. Şi sunt convinsă că o să reuşim pentru că am găsit aici un colectiv minunat, cu oameni care pot lucra şi nu se plâng“, încheie Mihaela Pirnă.



Profil
NĂSCUTĂ. 12 decembrie 1973, Slatina
STUDII. Facultatea Teologie-Litere din cadrul Universităţii Craiova
FAMILIE. Divorţată, are doi băieţi


Ce-i place
•• „Să fac prăjituri. Iubesc drumeţiile la munte. La oameni apreciez onestitatea, capacitatea lor de a se adapta în diferite situaţii şi de a căuta soluţii. Îmi plac oamenii activi, implicaţi în ceea ce fac şi cei care nu se vaită. Ador activităţile în aer liber“.

Ce nu-i place
•• „Să fac curat prin casă. Nu-mi plac oamenii care se vaită şi cei negativişti, care văd o problemă în orice pentru că transmit energie negativă. Urăsc bârfa, nu-mi place nici să bârfesc dar nici să fiu bârfită“.

Întrebări şi răspunsuri
•• Ce îi sfătuţi pe tinerii profesori care au intrat de curând în învăţământ?
M.P.: Să se analizeze foarte bine, să-şi dea seama dacă fac faţă pentru că un tâmplar dacă strică ceva ia un alt material şi o face din nou, dar un profesor dacă strică un caracter, nimeni nu-l mai poate îndrepta. Munca de dascăl implică foarte multe responsabilităţi dar dacă îţi place ceea ce faci nimic nu ţi se pare greu.

•• Aveţi o amintire plăcută din activitatea de cadru didactic?
M.P.: Da. Predam religie la Radu Greceanu, la o clasă a XI-a şi nu reuşeam să găsesc o cale de comunicare cu elevii mei. Am organizat de Pşate o acţiune, am strâns fonduri şi le-am oferit cadouri copiilor amărâţi de la casa de copii. Surpriza a fost că m-au însoţit câţiva băieţi de la acea clasă, şi s-au purtat exemplar cu acei copii. De atunci relaţia mea cu ei s-a schimbat radical.