Sibiu: Victoria Robu: ”Şi eu vreau să aud!”
0
A fost abandonată de mamă dar Victoria Robu s-a încăpăţânat să trăiască. Şi-a pierdut auzul de mică dar are şansa ei de a-şi croi un drum în viaţă.
Este o fetiţă gingaşă a cărei privire te sfredeleşte cu inocenţa unui copil. Analizează tot şi observă chiar şi cele mai mici detalii, cum ar fi un şiret mai lung sau nişte nasturi coloraţi. Nu-i este teamă să te atingă, ba chiar este una din formele ei de comunicare. Victoria „Vichi” Aurelia Robu are zece ani şi n-a auzit niciodată. S-a născut prematur, la şapte luni, şi cea care i-a dat viaţă a abandonat-o în maternitate. Mică de 900 de grame şi nedezvoltată suficient, Victoria s-a zbătut să supravieţuiască.
Ca să o scape de o urâtă infecţie, doctorii i-au dat antibiotice puternice. Aşa, copilul a surzit, înainte să poată cunoaşte trilul de primăvară al păsărelelor sau vocea melodioasă a omului. De atunci, trăieşte la Centrul de Plasament din Băbeni, Vâlcea şi până la vârsta de patru ani când a fost adusă la Şcoala Specială nr.2 din Sibiu, nimeni n-a înţeles-o. Sau n-a încercat. Nici măcar familiile care au făcut demersurile de a o lua în adopţie. Şi care au renunţat la ea. Surditatea a fost luată drept retard. Ar fi fost cu adevărat un copil retardat dacă nu era stimulată intelectual.
În ciuda faptului că tot ce s-a întâmplat copilei a fost greşit, Vichi a întâlnit la şcoala pentru deficienţe de auz oameni cu suflet care s-au apropiat de ea şi au adus-o pe un drum bun. Este în clasa a III-a, vorbeşte limbajul semnelor, citeşte pe buze, scrie, face socoteli şi este foarte sociabilă, cu copiii şi cu tot personalul şcolii. „Cel mai mult îmi place Oana, pentru că este frumoasă, deşteptă şi cea mai bună din clasa ei. Este în clasa a V-a dar este cea mai bună prietenă a mea. În fiecare pauză de jucăm împreună”, spune Vichi prin semne şi educatoarea care a muncit cel mai mult pentru integrarea Victoriei traduce. Victoriei îi plac bijuteriile şi gablonţurile pentru că au forme frumoase şi lucesc într-un mod jucăuş. „Cu cercei sunt frumoasă, de aceea îmi plac”, declară copila. Îi mai place să deseneze flori, să decupeze inimioare şi să scrie bileţele învăţătorilor şi educatorilor.
Are nevoie de o proteză auditivă digitală
Pentru că n-a avut şansa să se nască într-o familie, Victoria nu are implant pentru auz. Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde să recepţioneze sunete. Ar fi costat foarte mult şi bani n-au fost niciodată. Nu are nici proteză digitală. Tot ce are pentru auzul ei este un aparat vechi şi ineficient, pe care oricum nu-l poartă. Prin urmare, trăieşte într-o lume liniştită, prea liniştită. Şi-ar dori să poată auzi muzica, ca să danseze că simte dansul nu că a învăţat nişte paşi. Ar vrea să audă pălăvrăgeala oamenilor mari sau vocea personajelor ei preferate de la televizor. Dacă oamenii cu suflet şi ceva bani ar pune mână de la mână, Vichi ar cunoaşte toate minunăţiile pe care noi le considerăm normalitate.
Ce-i place
Vichi adoră serialul de televiziune Hannah Montana şi chiar ştie celebrul dans al lui Miley Cyrus. „Îmi mai plac şi desenele animate cu sirenele Cleo, Emma şi Riki”, precizează copila. Victoria participă şi la activităţi gospodăreşti, cum ar fi gătitul, iar cartofii îi curăţă în doi timpi şi trei mişcări.
Ce nu-i place
Dacă este vorba de şcoală, matematica nu-i prea place. Când vine vorba de dulciuri, ciocolata amăruie nu-i pe gustul ei. Mănâncă, în schimb, cu drag, ciocolată cu lapte şi prăjituri însiropate.
Întrebări şi răspunsuri
Care-i visul tău cel mai mare?
Să am o familie. Vreau ca mama mea să nu mai fie supărată pe mine şi să vină să mă ia.
Ce vrei să te faci când vei fi mare?
Vreau să coafez fetele şi să le fac unghiile frumoase cu ojă. Doamna educatoare m-a învăţat să tund şi îmi place.
Unde ai fost în excursie şi ţi-a plăcut cel mai mult?
La Ocnele de Vâlcea a fost frumos, m-am bălăcit în apă.
Se încarcă comentariile...
