Sibiu: Lavinia Creţu respiră prin pictură
0
Lavinia a făcut din pictură un stil de viaţă, o punte de legătură între ea şi ceilalţi. Este mai mult decât mesaj, dialog şi confesiune
Lavinia este profesor de pictură şi grafică în cadrul Şcolii populare de arte şi meserii „Ilie Micu“ din Sibiu şi în mod evident pictează, asta a făcut dintotdeauna, iar îndeletnicirea aceasta i-a intrat, într-un fel firesc în ritualul zilei. Crede că şi mediul în care s-a născut a ajutat-o, pentru că acasă pictau mama şi unchiul ei. Îşi aminteşte că încă nu rostea cuvinte, dar se simţea „îndreptăţită“ să intervină cu tuşe în lucrările unchiului, care uneori o ţinea în braţe în timp ce picta. Mai mult de atât „mama mă învăţa să desenez ţinâdu-mi mâna într-a ei. Îmi făcea desene cu gem de măceşe pe feliile de pâine cu unt sau în grişul cu lapte“ spune pictoriţa.
Pictură în sânge
Petrecea
ore-n şir desenând sau mâzgălind pe tot ceea ce îi era permis. Le
făcea colegilor de şcoală sau grădiniţă desene şi era firesc să se
îndrepte spre studii în domeniul artei, dar abia în facultate a simţit
senzaţia că tot ceea ce făcea era un automatism, un exerciţiu şi de ce
nu instinctualitate. „Pictez pentru că în mine se află acest stimul,
sămânţă, nevoie, pornire de a picta, dar a face artă este este sarcina
pe care o am de îndeplinit, rostul pe care îl descopăr în sensul vieţii
mele“ spune Lavinia.
A urmat cursuri de ceramică, iar la
12-13 ani mama ei i-a sugerat să facă desene „mai serioase“, i-a pus în
braţe un album al lui Petrescu şi a pus-o să copieze naturi statice, cu
mere şi cărţi. Mama a pregătit-o şi pentru liceul de artă şi astfel
desena primele naturi statice după surse de inspiraţie: câteva cutii de
chibrituri răsturnate. La sugestia unui profesor din liceu, s-a
îndreptat apoi către studii universitare în domeniul graficii şi
recunoaşte că s-ar fi putut îndrepta spre meserii mai bine plătite. La
interviul pentru admitere, unul dintre profesori a întrebat-o de nu a a
les pictura şi „ Am bâiguit scurt şi nu prea convingărtor că pata mă
atrage în egală măsură, ca şi linia“ spune ea.
Mai târziu a
conştientizat că limbajul artei se modifică în funcţie de mesaj, de
idee sau atitudine, folosind asfel ca modalitate de exprimare desenul,
pictura şi fotografia. Lavinia recunoaşte că este greu a trăi din artă,
iar câştigurile ei sunt sporadice, dar nu îndeajunscât să se poată
întreţine în fiecare lună, acesta fiind motivul pentru care s-a angajat
ca profesor.
Pictură sub influenţa momentului
Lavinia
nu a căutat niciodată un stil anume sub care să pictează, ci a lucrat
sub impulsul preferinţelor dintr-un anume moment. Este de părere că
„nimeni nu ne impune să fim monotoni, să fim aceiaşi. Istoria artei
cunoaşte exemple strălucite de revigorare a stilului. Picasso a fost un
izvor nesecat de stiluri. Anselm Kiefer, Georg Baselitz, Enzo Cuchi şi
nu doar, după o lungă perioadă de conceptualism în care au experimentat
tehnici alternative celor tradiţionale s-au intors la pictura propunând
viziuni de mare forţă intelectuală şi expresivă“ spune artista. În
acelaşi timp, Lavinia nu a adoptat o anumită gamă cromatică. Nu există
o culoare pe care o foloseşte în mod obsesiv, pentru că în cazul ei,
tema dictează culorile.
Profil
Născută în 12 mai 1983, Sibiu
Studii: Universitatea Naţională de Artă Bucureşti, sectia grafică, master
Familie: Căsătorită
Ce-i place
Îmi
place muzica rock mai soft, biscuiţii cu unt, zăpada neatinsă şi
dealurile line din jurul Clujului, fotografiile lui Ansel Adams şi
munţii Fagaraş, lumina şi ltima rază de soare înaintea furtunii. Îmi
plac munţii şi marea în acelaşi loc, adică locul unde înălţimile şi
adâncimile se unesc. Îmi place mirosul picturii în ulei şi timpul
petrecut alături de cei dragi.
Ce nu-i place
Nu-mi plac întunericul şi bezna.
Aţi expus până acum? Câte tablouri aţi creat?
Nu ţin o evidenţă a numărului de lucrări facute! Nu numărul de lucrări demonstrează calitatea artistului. Prima expoziţie personală am avut-o într-un spaţiu mai puţin convenţional. Sala de bowling a clubului CFR, când încă abia mă aflam la început de drum. În ultimii ani am expus in mai multe oraşe: Sibiu, Bucureşti, Cluj Napoca, Sângeorz, Câmpina. Recent am participa! la Salonul Naţional Concurs de Artă Plastică, o ampla expoziţie de grup ce a prezentat un număr mare de lucrari în diferite oraşe: Deva, Hunedoara, Sibiu, Constanţa. Curtea de Argeş, Slobozia, Călăraşi, Bucureşti, Iaşi, Braşov...
Ce alte pasiuni mai aveţi?
Lectura. Doar astfel reusesc să-mi limpezesc multe dintre nelinişti, îndoieli.
Se încarcă comentariile...
