VIDEO FOTO Casa Creaţiei Populare Vâlcene îşi desfăşoară activitatea în WC-urile unui internat
0
După jumătate de secol de existenţă, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea n-a reuşit să aibă un sediu propriu pentru a-şi desfăşura activitatea. Mai mult, aceasta se desfăşoară în condiţii greu de imaginat, în fosturile WC-uri ale internatului unui liceu pe cale de dispariţie.
Studierea antropologică a resturilor unui trecut ce se cere conservat se face în condiţii greu de imaginat la Vâlcea. De 50 de ani, o instituţie îşi face doar pe jumătate datoria, fiindcă nu este lăsată, sprijinită şi ajutată să se desfăşoare normal.
Vorbim despre o instituţie care se ocupă doar de promovare - a culturii tradiţionale, pentru că de conservare nu putem vorbi atât timp cât condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea sunt nedemne de secolul în care trăim, neadecvate, insalubre şi până la urmă inumane, în spaţii unde până nu demult erau băi, duşuri, wc-uri, unde igrasia, rugina, mucegaiul, cimentul, ţevile ruginite, conductele mascate de tablă şi placaj sunt realitatea de zi cu zi.
Activitatea Centrului de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale Vâlcene (CJCPCT), cu 34 de angajaţi şi 7 birouri, se desfăşoară de 7 ani în câteva camere închiriate în internatul Liceului Oltchim din Râmnicu Vâlcea. De ceva vreme, instituţia a fost somată în repetate rânduri să părăsească aceste spaţii. În plus, i s-a imputat să plătească 50.000 de lei – cheltuieli pentru utilităţi.
În două şedinţe de Consiliu Judeţean (CJ), în subordinea căruia funcţionează „Casa Creaţiei Populare”, cum s-a numit centrul la început, conducerea CJ Vâlcea a propus mutarea instituţiei în clădirea Centrului Militar Judeţean, aflată tot în subordinea administraţiei judeţene.
Numai că de fiecare dată s-au opus acestei propuneri consilierii liberali, fără o justificare bine întemeiată. S-a motivat doar că noile spaţii sunt la un etaj superior, ceea ce i-ar împiedica pe angajaţi să-şi care instrumentele voluminoase pe scări.
Realitatea este însă alta, expusă de preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Constantin Rădulescu şi confirmată pentru Adevărul de angajaţii de la Creaţie.
„Orchestra îşi desfăşoară, şi-şi va desfăşura şi pe viitor, activitatea unde şi-a desfăşurat-o şi până acum - în Sala Mare a Consiliului Judeţean, unde are şi instrumentele, căci şi de aceea avem acest spaţiu”, a ţinut să precizeze şeful administraţiei judeţene.
„De când sunt la conducerea instituţiei am tot primit somaţii să părăsim spaţiul. Numai că situaţia este un pic neclară cu acea clădire, legată de avizele de schimbare a destinaţiei ei, motiv pentru care nu s-a putut încheia un contract de predare - primire. Ultimul s-a făcut în 2011, pe cinci ani. Este posibil să ajungem în instanţă. Speram să găsim înţelegere la consilierii judeţeni, pentru a ne desfăşura activitatea în bune condiţii. Atitudinea consilierilor PNL mă mâhneşte şi mă determină să cred că se opun îmbunătăţirii activităţii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea. Este păcat că la Vâlcea centrele pentru promovarea culturii tradiţionale şi ansamblurile folclorice nu sunt tratate ca în alte judeţe, unde instituţiile similare se bucură de aprecierea şi sprijinul autorităţilor care le asigură finanţarea”, ne-a declarat directorul instituţiei, Alin Pavelescu.
În schimb, liberalii au solicitat ca centrul să se mute în fostul sediu al Băncii Naţionale a României, din Râmnicu Vâlcea, unde în acest moment funcţionează Serviciul Judeţean de Evidenţă a Populaţiei, fără să explice unde ar trebui să fie mutat acesta din urmă.
S-au formulat şi acuze legate de subvenţionarea unui taraf care ar prefaţa petrecerile oficiale şi semioficiale ale diverşilor potentaţi administrativi.
„În 2018 să stai pe ciment, nu tu scândură, nu tu parchet, pe lângă ce vedeţi şi dumneavoastră, nu prea este normal”, a recunoscut administratorul instituţiei, domnul Octavian Dincă. Biroul în care îşi desfăşoară activitatea a găzduit până acum şapte ani cabinele de duşuri de la parterul internatului.
Au rămas amintire: faianţa de pe pereţi, găurile de aerisire, o tablă veche ruginită şi conductele care au fost mascate chiar de către „chiriaş” cu placaj şi tablă. Între timp, s-au scorojit pereţii, a apărut igrasia şi mucegaiul. Biroul pare mai degrabă un depozit unde s-au adunat, claie peste grămadă, de-a lungul timpului - costume populare, cărţi, CD-uri, documente, materiale de promovare şi multe altele.
Camera vecină este ocupată de responsabilul de artă teatrală interpretativă, Bogdan Popian. Şi aici aceeaşi faianţă albă pe pereţi şi, deşi încăperea nu este sufocată de materiale ca la administraţie, igrasia şi mucegaiul de pe pereţi fac aerul greu respirabil.
Camera a adăpostit, până nu demult, chiuvetele şi oglinzile de la baia internatului, încă se mai văd găurile din faianţă. Locatarul se amuză şi spune că s-a obişnuit, după şapte ani, să lucreze în fosta toaletă. Între cele două birouri se află wc-ul propriu zis. Numai că şi această încăpere are dublă întrebuinţare: magazie şi toaletă. Şi ca un făcut, deşi au existat la început două wc-uri, între timp unul s-a stricat. Din cauza mirosului, geamul, fie vară, fie iarnă, este ţinut întredeschis în permanenţă.
Spuneam că administraţia găzduieşte, printre altele, o serie de costume populare care aparţin rapsozilor centrului: „Constant, după o anumită perioadă de timp, le dau cu spray anti-molie, le scutur, apoi le pun naftalină”, ne explică administratorul Dincă modul în care conservă portul popular.
„În mod normal, nu ar avea voie să stea în umezeală. Iar aici, vedeţi şi dumneavoastră cum este. Gurile acelea de aerisire (neasigurate cu grilaj - n.r.) vin direct de la subsol. Două camere folosite pentru birouri sunt improprii. Aici, unde este acum administraţia, au fost înainte cabine de duş, iar unde are birou domnul Popian au fost chiuvete, spălătoare de internat. Aşa funcţionăm de 7 ani”, recunoaşte administratorul.
„Soluţii, dacă nu s-au găsit în 50 de ani, pentru a avea propriul sediu, credeţi că se vor mai găsi acum?”, întreabă sceptic domnul Dincă.
„Spaţiu există, spaţiu gol, care aparţine Consiliului Judeţean, în subordinea căruia noi funcţionăm, cel de la Centrul Militar Judeţean. Între aici şi acolo, acolo este foarte bine. Este spaţiu amenajat. Ar fi cea mai bună soluţie temporară, dar pe termen lung cel mai bun lucru ar fi un sediu propriu. Ce să vă spun, că am prins aici doi şobolani?”, întreabă retoric administratorul.
„Ce conservăm aici? Nu tradiţia. Nu cultura. Mai am un coleg care lucrează în aceleaşi condiţii. Căldura e singurul lux”, recunoaşte învins de realitate domnul Octavian Dincă.
Bogdan Popian, celălalt angajat care lucrează în condiţii de neimaginat, se amuză de uimirea noastră la vederea biroului său: „De ce este incredibil? A fost şi mai rău”, ne spune acesta.
I-am întrebat pe angajaţi dacă vreo autoritate locală sau judeţeană i-a vizitat vreodată, ca să vadă pe viu condiţiile în care muncesc, căci declaraţii fac toţi, care pe unde apucă, fără să facă ceva concret: „Toată lumea a trecut. A văzut şi s-a dus”, recunosc aceştia.
Deşi toată lumea este conştientă că astfel de spaţii de muncă ar fi trebuit demult închise, nici patrimoniul centrului nu este conservat în mod corespunzător. Aflăm chiar că unul dintre foştii directori era muzeograf de meserie, deci cunoştea foarte bine legislaţia şi modul în care trebuie să se protejeze cultura: costume, cărţi, fonotecă, instrumente etc.
„Centrul deţine mai multe costume populare, toate pentru membrii grupului „Rapsozii Oltului” şi orchestra profesionistă „Rapsodia Vâlceană”. În urmă cu mai mulţi ani, cu ajutorul Consiliului Judeţean, s-au făcut două rânduri de costume pentru Rapsozii Oltului. Un rând de costume specific portului oltenesc compus din pantaloni, poale, brâu, cămaşă, cojoc, opinici, folosite la spectacole. Alt rând de costume după portul ardelenesc – clop, vestă, cămaşă, ie, pantaloni. Pe lângă cele două rânduri de costume, destinate Rapsozilor Oltului, mai există nişte costume ale celor din Orchestra Rapsodia Vâlceană, care se folosesc în continuare. Nu avem costume vechi colecţionate spre păstrare, tradiţionale, pentru că nu am avea nici condiţii de conservare a acestora”, mai recunoaşte administratorul centrului.
Domnul Dincă ne-a mărturisit şi că: „Teoretic, ar trebui să avem o astfel de colecţie. Am dorit să colecţionăm o serie de costume şi obiecte populare, ceramică, de la cei cu care am colaborat de-a lungul timpului, dar, din cauza spaţiului inadecvat şi a condiţiilor improprii, am renunţat. Avem în bibliotecă cărţi de etnografie, de cultură, de folclor, avem înregistrări audio-video de la diverse spectacole şi şezători organizate de centru, fotografii, dar cum o să vedeţi nici unele dintre acestea nu sunt ţinute în condiţii corecte, speciale, normale”, a mai declarat pentru Adevărul administratorul de la Creaţie.
L-am întrebat dacă are cunoştinţă despre vreo altă „casă a creaţiei populare”, din ţară, care să-şi desfăşoare activitatea în condiţii similare celor de la Vâlcea şi ne-a declarat: „Nu cred, dar nici n-am auzit”.
Între timp, de la Rapsozii Oltului, deşi grupul nu s-a desfiinţat, încă, în mare parte membrii au plecat, unii chiar din ţară. Au rămas doar 6 – 7, care ocazional mai ţin legătura cu centrul, chiar dacă au avut o activitate de succes. De-a lungul timpului, au scos cinci CD-uri – unul cu repertoriul lui Gheorghe Bobei, altul cu cântecele domnului Todeci, de la Vaideeni, al treilea cu o serie de colinde din Ţara Loviştei, al patrulea cu cântece din repertoriul domnului Brânaru de la Drăgăşani, iar ultimul cu melodii din repertoriul rapsodului popular Zugrăvescu.
Înainte de a fi găzduit de actuala clădire, Centrul de Conservare şi Promovarea a Culturii Vâlcene a activat în clădirea de vizavi, aflată în aceeaşi curte: „Nici în clădirea vecină nu erau condiţiile mai bune. Doar că în loc de ciment era parchetul acela vechi, tot camere de internet erau şi acolo. Acum şapte ani s-a schimbat conducerea şi toată lumea a fost evacuată, inclusiv Inspectoratul Şcolar”, mai aflăm de la angajaţi.
De-a lungul timpului, mai spun angajaţii, toţi directorii s-au zbătut să obţină un sediu propriu pentru centru, dar niciodată nu s-au găsit fonduri pentru „Casa Creaţiei Populare”. S-au tot căutat soluţii – de la Centrul de Afaceri Flandra, din nordul oraşului până la Casa de Cultură a Sindicatelor, odată cu plecarea teatrului care între timp a reuşit să-şi facă un sediu nou. Condiţii ar fi fost, dar nu şi bani pentru chirii.
Actualul lăcaş a fost primit cu titlu gratuit, până anul trecut, când centrul s-a trezit cu o factură de 50.000 de lei reprezentând cheltuielile pentru utilităţi şi i s-a pus în vedere să-şi caute alt sediu. „Ni s-au cerut dintr-o dată. N-a existat un contract. Noi am primit spaţiu cu titlu gratuit. Le mulţumim, n-avem nimic să le reproşăm, dar nu a existat ceva scris în care să ni se ceară ca lunar să plătim aceste servicii. Solicitarea a venit anul trecut, în vară”, ne mai lămureşte administratorul.
Când vine vorba despre taraful pentru potenţaţii oraşului, Octavian Dincă mai spune: „În primul rând, la centru nu există taraf, ci o orchestră de oameni profesionişti. În timpul liber, oamenii pot să facă ce vor. Dacă ar fi fost ca orchestra să participe la sindrofia vreunui partid, fiind vorba despre 17 instrumentişti, nu cred că şi-ar fi permis cineva să-i angajeze. Poate or merge 3 – 4 în timpul liber, dar repet - este strict treaba lor”.
Ca la toate instituţiile de profil cultural din ţară şi activitatea CJCPCT Vâlcea are în vedere iniţierea şi sprijinirea proiectelor şi programelor de promovare a obiceiurilor şi tradiţiilor populare, efectuarea de studii şi cercetări privind obiceiurile, tradiţiile şi meşteşugurile tradiţionale. Nu sunt omise nici arta vizuală, arta spectacolului, culturii scrise şi a educaţiei permanente, care urmăresc să atragă spre actul de cultură toate categoriile socio-profesionale, indiferent de vârstă ori apartenenţă etnică.
În urmă cu două decenii, instituţiei i s-au adăugat Editura „Patrimoniu”, iar ulterior orchestra profesionistă „Rapsodia vâlceană” şi apoi în anul 2000 s-a constituit grupul folcloric „Rapsozii Oltului”.
De curând, CJCPCT Vâlcea a serbat jumătate de secol de existenţă, marcat prin organizarea unor evenimente culturale, dar nu cu fastul de altădată.
„Prin cercetare şi promovare, reuşim să transmitem din trecut spre viitor, mesaje ale diferitelor forme de expresie ale culturii populare, tinerii preluând direct de la sursă acest patrimoniu imaterial. Identificând fiecare vatră folclorică, selectând elementele edificatoare pentru zona etnofolclorică a Vâlcei, reuşim să păstrăm legătura între trecut şi prezent, integrand-o în spaţiul naţional şi european.”, se arată în prezentarea de pe site-ul instituţiei.
Numai că de la an la an, activitatea centrului se desfăşoară din ce în ce mai dificil, în condiţii greu de închipuit pentru secolul în care trăim. Iar dacă nu se vor găsi cât mai curând soluţii, în scurtă vreme, autorităţile nu vor mai avea ce să salveze.
Activitatea CJCPCT Vâlcea a fost cooordonată de-a lungul timpului de prof. dr. Gheorghe Deaconu (1968 -2001), prof. Elena Stoica (2001-2016), drd. Sabin Lungoci (2016-2017) şi prof. Alin Pavelescu – actualul manager.
Se încarcă comentariile...
