Râmnicu Vâlcea: Ecaterina Grigoroiu coase carpete olteneşti
0
A reuşit să surprindă în cusăturile sale farmecul unei zone olteneşti. Consideră tradiţia populară un mod de a arăta lumii întregi frumuseţea satului românesc de odinioară.
A copilărit într-o familie numeroasă, cu opt fraţi şi surori şi încă de mică a îndrăgit lucrul cu acul şi aţa de cusut. „Eu am prins altfel de vremuri, în care fetele erau învăţate de mici să lucreze, să coasă şi să ţeasă. Eu îmi confecţionam singură hainele şi îmi coseam modelele de pe ii. Uşor, uşor am deprins această artă a cusutului şi nu m-am mai putut dezobişnui. Ajunsesem să lucrez până noaptea târziu, coseam şi covoare sau carpete şi ştergare”, povesteşte mamaia Catrina.
„Nu mâncam până nu se întorcea tata de la muncă, seara”
Bătrâna spune că a prins vremuri cumplite, sărăcie şi multe neajunsuri. „Tata pleca în fiecare dimineaţă la muncă, iar noi, copiii aveam bine trasate îndeletnicirile pe care trebuia să le facem în ziua respectivă. Îmi amintesc de respectul pe care îl aveam pentru tata şi faptul că niciodată nu mâncam seara, până nu se întorcea el acasă”, completează bătrâna. Femeia povesteşte cum pentru a mai câştiga nişte bani, părinţii au dat-o când a împlinit 14 ani să aibă grijă de un copil al unei familii mai înstărite de la ei din comună. „Am crescut copilaşul până ce a împlinit doi anişori şi îmi era foarte mare drag de el pentru că era o mândreţe de copil. Ţin minte că în acea perioadă am trăit nişte vremuri atât de grele, încât uneori nu aveam altceva ca să îi dau de mâncare, decât pâine neagră înmuiată în apă dulce”, îşi aminteşte mamaia Catrina Grigoroiu.
Cusăturile surprind farmecul unor altfel de vremuri
Pentru a reuşi să îşi facă un rost în viaţă, femeia a ales să meargă să muncească la munte. „Aşa era pe atunci, muntele era o sursă de venit, pentru oamenii de aici din zonă, iar eu alături de soţul meu, am muncit ani de zile ca bucătăreasă pentru muncitorii care lucrau la exploatarea lemnului”, mai spune Ecaterina Grigoroiu. Niciodată însă nu a renunţat la pasiunea sa pentru arta cusutului. „Îmi cumpăram tot felul de aţe, toate nuanţele pe care le îmbinam în tot felul de modele şi motive. După o săptămână de muncă la munte, aceasta era cea mai mare bucurie a mea: să vin acasă şi să mă apuc de cusut”, mai spune femeia. Niciodată însă nu i-a trecut prin minte să îşi vândă munca pentru a mai scoate un ban în plus. „De-a lungul timpului am cumpărat pământ, am construit două case şi mi-am ajutat fiica şi nepoţii pentru ca ei să nu fie nevoiţi să treacă prin ce am trecut eu. Însă, niciodată nu m-am gândit să îmi vând cusăturile. Ele reprezintă un loc aparte în inima mea şi chiar dacă astăzi nu se mai poartă, eu le păstrez pentru că ele reprezintă tinereţea mea şi farmecul unor altfel de vremuri, cu bune şi cu rele”, mai spune Ecaterina Grigoroiu.
Întrebări şi răspunsuri
Ce modele preferaţi să coaseţi ?
E.G.: „Îmi plac foarte mult motivele florale şi culorile pastelate, în general culorile calde pe care le-am folosit în majoritatea cusăturilor mele. De asemenea, am mai încercat să redau şi figuri de animale sau păsări şi peisaje”.
Cum vedeţi lumea şi tinerii din zilele noastre?
E.G.: „Trăim nişte vremuri foarte grele, în care valoarea banului nu prea mai există. Un alt lucru care mă nemulţumeşte este că tinerii nu mai muncesc, au pretenţia să obţină totul gratis şi cât mai uşor. Respectul pentru ce mai în vârstă, practic nu mai există”.
ce-i place
Mâncarea bună, bine gătită, tradiţională din zona Olteniei. Îmi plac foarte mult florile şi grădinăritul. De asemenea ascult mare plăcere muzica populară şi urmăresc majoritatea programelor TV.
Ce nu-i place
Nu suportă oamenii care nu îşi respectă promisiunile. Nu-i place circul politic din ultima perioadă şi faptul că bătrânii au ajuns o categorie socială dată uitării.
Profil
NĂSCUTĂ. 29 iunie 1937, în comuna Pietrari, judeţul Vâlcea.
STUDII. Şapte clase primare la şcoala din localitate.
FAMILIE. Căsătorită, are o fiică, doi nepoţi şi doi strănepoţi.
Se încarcă comentariile...
