Judecătorul Cristi Danileţ, despre libertatea de exprimare: „Conceputul de «privacy» este necunoscut la noi“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

După ce în urmă cu o săptămână el însuşi a câştigat, din postura de reclamant, procesul cu un ziar care a publicat fotografii cu el şi fiica sa, sugerând că alături i-ar fi o femeie cu care acesta ar fi avut o relaţie, judecătorul Cristi Danileţ, membru CSM, vorbeşte, într-un interviu acordat ziarului Adevărul, despre cum este şi cum ar trebui înţeleasă libertatea de exprimare.

După un proces care s-a desfăşurat pe parcursul a doi ani, pe 27 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a decis, definitiv, că nu pot fi difuzate fotografii din viaţa privată a unei persoane, fără acordul său, chiar dacă aceasta este o figură publică şi este surprinsă într-un loc public.

"Viaţa privată este considerată un drept al omului. Asta înseamnă că doar persoana în cauză poate decide cum pot fi utilizate datele cu şi despre ea: datele cu caracter personal, aspectele legate de familia sa, de locurile pe care le frecventează, numele, chipul său etc. La fel a fost în cazul meu: nişte indivizi m-au fotografiat pe ascuns, au dat aceste fotografii unui ziar şi fără acceptul meu au fost publicate. Jurnaliştii s-au apărat spunând că eu sunt o persoană publică şi eram într-un spaţiu public. Însă instanţa a considerat că, atât timp cât eram pe stradă, cu membrii din familia mea şi nu desfăşuram o activitate publică sau care să aibă legătură cu profesia mea, eram în timpul vieţii mele private sociale. Soluţia este conformă cu Noul Cod Civil care, începând cu anul 2011, consacră drept încălcare a drepturilor unor persoane utilizarea numelor lor în batjocură, urmărirea unei persoane sau difuzarea fotografiilor care o înfăţişează", explică, pentru Adevărul, judecătorul dr. Cristi Danileţ, membru CSM.

După ce prima instanţă, Tribunalul Bucureşti, stabilise ca fiind ilegală publicarea şi difuzarea fotografiilor, întrucât ţineau de viaţa de familie, cea de-a doua instanţă, care a fost de acord cu prima, a obligat pârâţii la plata 1.000 euro cu titlu de daune morale.

"Vreau să se înţeleagă foarte clar că prin această decizie definitivă, prima de acest gen din România, nu înseamnă că presa pierde nişte drepturi: nicicând presa nu a avut dreptul de a publica fără acord fotografii sau filme privind viaţa privată a unei persoane, fie ea şi persoană publică, dacă nu justifică vreun interes public sau nu are acceptul persoanei în cauză. Cine nu respectă această cerinţă este pasibil de plata unor sume de bani ca daune morale", mai spune, pentru Adevărul, Cristi Danileţ.

Judecătorul explică ce are şi ce nu are dreptul să ştie opinia publică despre o persoană publică şi de unde începe latura privată a acesteia.

"Persoana publică este una care îndeplineşte o demnitate (cum sunt preşedintele ţării, parlamentarii, miniştrii sau magistraţii), o funcţie publică (cum sunt funcţionarii sau primarii) sau care desfăşoară activităţi de interes public (cum sunt actorii). Cât priveşte activităţile lui de la locul de muncă sau în legătură cu acesta, este normal ca ele să fie reflectate de mass-media. Dar alte activităţi nu pot fi dezvăluite fără acceptul persoanei în cauză: de exemplu, ce fel de mâncare îi place, cu cine a vorbit la telefon, cum e îmbrăcată sau cum arată, ori cu cine iese la plimbare. Vă dau un exemplu: publicul are dreptul să ştie cât plăteşte statul pentru abonamentul lunar al unui funcţionar public pentru telefonul de serviciu, dar nu are dreptul să ştie cu cine a vorbit sau conţinutul convorbirilor. Tot astfel, un judecător poate fi fotografiat în sediul instanţei de judecată, cu respectarea regulilor special alcătuite de CSM în acest sens, dar nu poate fi fotografiat când se plimbă în parc cu familia", explică judecătorul.

Magistratul explică de ce aspectele de viaţă privată trebuie protejate şi până unde ar trebui să ţină dreptul presei de a publica fotografii cu o persoană publică aflată într-un loc public, în ipostaze care nu ţin de activitatea sa profesională.

"E adevărat că, în cazul meu, înainte de publicare, cineva din redacţie m-a întrebat cine era persoana cu care eram. Le-am spus că este fiica mea şi că le interzic să publice fotografiile. Cu toate acestea au făcut-o, singura «concesie» fiind blurarea feţei copilului. Cu sau fără această discuţie, jurnaliştii tot nu au voie să publice fotografiile de viaţă privată – aceasta pentru că art. 74 lif. f) Codul civil spune în mod clar că „este atingere a vieţii private difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză”. Cu alte cuvinte, se presupune că acest acord nu există şi, deci, cel care publică ştirea sau fotografia trebuie să demonstreze că are acel acord. Aşadar, orice eroare jurnalistică aici este exclusă", mai spune, pentru Adevărul, judecătorul Cristi Danileţ.

Aleşii care ne reprezintă la nivel de aurorităţi centrale, judeţene sau locale, spre exemplu, pot face excepţie de la regulă, după cum explică magistratul.

"Am o observaţie: viaţa privată a politicienilor nu se bucură de o protecţie atât de mare ca a celorlalţi funcţionari sau cetăţeni ordinari, pentru că ei se bazează pe vot public şi interacţiune majoră cu publicul. Cu privire la aceasta, însă, trebuie citite câteva decizii fundamentale emise de Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg", spune judecătorul.

"Libertatea de exprimare nu este absolută"

Articolul 10 paragraful 1 din CEDO arată că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie iar art. 74 lit. f) din Codul Civil precizează că pot fi considerate atingeri aduse vieţii private difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză. De altfel, cu invocarea acestor articole, şi nu numai, a şi fost câştigat procesul amintit.

"Eu sunt pentru o presă sănătoasă, corectă, care face parte din mecanismul de protecţie a drepturilor omului, nu care încalcă ea însăşi aceste drepturi. Presa este esenţială într-o democraţie. Iar ea trebuie să funcţioneze potrivit libertăţii de exprimare, nu potrivit arbitrariului. Or, libertatea de exprimare nu este absolută, ci este limitată. Astfel, art. 30 alin.(6) din Constituţia României prevede clar că <<Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine>>", arată Cristi Danileţ.

"Conceputul de <<privacy>> este necunoscut la noi"

Judecătorul mai spune că se poate vorbi de o presă corectă numai cu respectarea acestor limite, altfel, explică magistratul, ea poate deveni un instrument periculos care încalcă drepturile omului.

"Nu sunt puţine cazurile în care jurnaliştii au plătit bani grei pentru aceasta. Dar de aceste reguli trebuie să ţină seama orice cetăţean. De exemplu, dacă te afli la mare, pe plajă şi pozezi o persoană ieşind din mare, nu ai voie să distribui fără acceptul ei fotografia pe Facebook sau să o pui pe un blog; dacă mergi într-un bar, nu ai voie să distribui pozele făcute acolo care se focusează pe alte persoane şi nu pe tine. Aşadar, doar persoana în cauză are dreptul să decidă cine şi cum să îi folosească chipul", explică judecătorul.

Cristi Danileţ arată cât de puţin este asimilat în România, comparativ cu alte state, conceptul „privacy” , cu referire la jurisprudenţă internaţională.

"Conceputul de <<privacy>> este necunoscut la noi. Au fost câteva procese celebre cu vedete fotografiate în casa lor din stradă sau aflate într-un restaurant şi am văzut că jurnaliştii se apărau invocând că au fotografiat persoana din loc public. Această apărare, cum că <<sunteţi într-un loc public, deci vă pot filma sau fotografia>> nu poate fi primită. Pe stradă sau în alte locuri poţi să desfăşori activităţi publice (de exemplu, un politician aflat în campanie sau un poliţişt dirijând circulaţia) sau activităţi private (de exemplu, un actor care merge la un spital să se interneze, un funcţionar care îşi plimbă căţelul sau un profesor care se întâlneşte cu iubita pe pod). Există o largă jurisprudenţă internaţională care spune că în orice loc public ai dreptul de a fi anonim, chiar dacă eşti o figură cunoscută sau care prezintă interes", explică, pentru Adevărul, judecătorul Cristi Danileţ.

Banii primiti drept daune morale vor fi folosţi de Cristi Danileţ în proiectul EDUIURIS de educaţie juridică pentru adolescenţi, care vor învăţa câte ceva şi despre limitele libertăţii de exprimare.

"În cazul meu s-au acordat 1.000 euro cu titlu de daune morale. Aceşti bani îi voi folosi pentru tipărirea unui ghid adresat adolescenţilor – este primul manual complet de educaţie juridică din România, redactat în luna ianuarie 2016 şi disponibil deja online. Aici explic pe înţelesul tinerilor care sunt drepturile de care ei se bucură în România şi care sunt îndatoririle pe care le au, în diverse împrejurări: acasă, pe stradă, la şcoală sau pe internet. Le explicăm cât este de important să nu aducă rău altora, inclusiv să nu le vorbească urât sau să nu le distribuie pozele private. Eu şi alţi colegi de ai mei suntem implicaţi într-un proiect naţional, pe care l-am intitulat EDUIURIS, în cadrul căruia mergem în mod voluntar în şcoli să promovăm aspecte legate de legi şi justiţie, în speranţa că vom avea o nouă generaţie mai responsabilă. Bănuţii ne vor prinde foarte bine", încheie judecătorul Cristi Danileţ.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite