Corbii de Piatră, cea mai veche mănăstire rupestră din România, se degradează pe zi ce trece

Corbii de Piatră,
cea mai veche mănăstire rupestră din România, se degradează pe zi ce trece

Mănăstirea Corbii de Piatră, o minune ce ar trebui inclusă în patrimoniul UNESCO FOTO: Denis Grigorescu

Corbii de Piatră, cea mai veche mănăstire rupestră din ţara noastră (datează din secolul XIV), ce găzduieşte şi cel mai vechi ansamblu de pictură, se află de ani de zile într-o stare avansată de degradare. În interior, din cauza umidităţii de 95%, pictura este deteriorată în procent de peste 80%. Niciun oficial de la Ministerul Culturii sau de la Autoritatea Naţională pentru Turism nu a călcat vreodată pe acolo.

Ştiri pe aceeaşi temă

La aproximativ 50 de kilometri de Piteşti şi 170 km de Bucureşti, într-una dintre cele mai frumoase comune din Argeş – Corbi, mai precis în satul Jgheaburi, se află o adevărată minune a artei într-o simbioză specială cu natura. Aţi auzit fără îndoială de Mănăstirea Corbii de Piatră, cunoscută peste tot ca „biserica din piatră”, lăcaşul de cult construit direct în stâncă, un loc special menţionat în mai toate ghidurile turistice, asta şi pentru că aici este şi cel mai vechi ansamblu de pictură din România, realizat undeva în secolul al XIV-lea, înaintea celui de la Biserica Domnească de la Curtea de Argeş. Ansamblul a fost reînfiinţat în perioada domnitorului Neagoe Basarab (1512 - 1521).

 

Singurul lăcaş de cult cu două altare funcţionale pe acelaşi naos

Mănăstirea rupestră de la Corbii de Piatră a fost săpată într-un perete masiv de stâncă, înalt de circa 30 m şi lung de 14,5 m. Corbii de Piatră este singurul lăcaş de cult din Romania care are două altare funcţionale pe acelaşi naos. A existat supoziţia că cele două altare ar fi fost construite pentru a servi atât cultului ortodox, cât şi celui catolic. Însă aspectul lor bizantin infirmă această supoziţie, împingând vechimea construcţiei în primul mileniu al erei creştine. Există voci între specialişti care plasează săparea acestui locaş chiar în vremea persecuţiilor împotriva creştinilor. Argumentul lor ar fi intrarea minusculă în biserică (sub 1 metru înălţime), care ar fi fost perfect adaptată acelor vremuri şi uşor de camuflat.

Mănăstirea-unicat este ignorată de către prea birocraţii şi nepăsătorii oficiali din Ministerul Culturii. Şi asta în condiţiile în care peste 80% din pictura interioară este afectată, iar fără un proiect care să înceapă cât mai repede, această mănăstire-minune riscă să ajungă o ruină.

 

„Gândiţi-vă ce de turişti ar veni aici dacă ar afla ce minuni avem”

Din centrul comunei până la mănăstire faci pe jos vreo 20 de minute, timp suficient ca să admiri peisajul superb, cu multă verdeaţă, case frumoase şi oameni gospodari.

Deşi drumul până la mănăstire a fost asfaltat acum câţiva ani, turiştii sunt din ce în ce mai mult… o raritate. În faţa porţii de la intrare, văzându-ne privirile curioase, un localnic ne abordează: „E păcat că nu vin mai mulţi oameni aici, să vadă bijuteria asta. Lipsa de promovare, asta ne mănâncă pe noi românii. Avem atâtea locuri frumoase, cum e şi biserica din piatră, şi nimeni nu face nimic. Gândiţi-vă ce de turişti ar veni aici dacă ar afla ce minuni avem. Au fost ani buni prin 2004-2006, veneau numeroase autocare, erau şi străini, şi japonezi, şi negri. Ba chiar am văzut şi un român care venise cu nevastă-sa, o negresă din Tanzania, şi cu cei patru copii ai lor”, ne spune cu amărăciune nea Marin. Nu vrea să fie fotografiat: „Nu mă pozaţi pe mine, pozaţi mai bine mănăstirea asta frumoasă. Ea trebuie promovată, să ştie lumea de ea”. 

Cele câteva zeci de trepte care duc până la biserica săpată în piatră sunt uzate de patina timpului şi fac urcarea o mică aventură. Însă priveliştea şi lăcaşul de cult merită orice efort. La intrare dăm peste trei turişti veniţi tocmai din Timişoara şi care fac o haltă de câteva ore la Corbi. Înainte au fost la Curtea de Argeş, dar le place mai mult la Corbi.

„Zona asta e pur şi simplu minunată, ca şi biserica, o adevărată binecuvântare de la Dumnezeu. Oamenii de aici sunt norocoşi să aibă asemenea privelişti şi monumente. Păcat că pictura din mănăstire s-a cam degradat. Ar trebui ca cei de la Bucureşti să facă ceva, e păcat să se distrugă picturile”, spune doamna Simona Andreescu. Urgenţa intervenţiilor specializate, destinate conservării sau restaurării monumentului istoric, este dată atât de posibilitatea pierderii picturii interioare, unicat, afectată de igrasie – pe fondul lipsei unei ventilaţii corecte sau a unui mijloc tehnic de îndepărtare a umidităţii. Stadiul precar de conservare a fost semnalat, în nenumărate rânduri, atât de specialişti locali în domeniu, cât şi de reprezentanţi ai instituţiilor de specialitate din ţară şi străinătate. Degeaba.

Studiu cu soluţii pentru restaurarea picturii, ignorat de autorităţi

80% din pictura de mare valoare este degradată FOTO: Denis Grigorescu

 

Într-adevăr, marea problemă este reprezentată de faptul că pictura din interior, de o valoare inestimabilă, se degradează pe zi ce trece. Trebuie spus că pictura de aici nu a fost niciodată restaurată. După cum ne-a declarat părintele ieromonah Ignatie Gorunescu, între 2007 şi 2010, o echipă de cercetători de la Bucureşti, condusă de prof. univ. dr. Dan Mohanu, a realizat un amplu studiu privind restaurarea picturii. Astfel, prin efortul Universităţii de Arte Bucureşti şi prin implicarea directă a prof. univ. dr. Ioana Gomoiu, în colaborare cu Institutul Naţional de Cercetare în Domeniul Conservării şi Restaurării, Universitatea Bucureşti şi cu ajutorul unei cunoscute firme din domeniul studiilor şi proiectării pentru Industria Materialelor de Construcţii, a fost întocmit un amplu studiu de specialitate, în urma cercetărilor realizate între anii 2007 – 2010, în care sunt prezentate soluţii tehnice viabile pentru conservarea schitului rupestru de la Corbii de Piatră.

Studiul cuprinde informaţii atât din punct de vedere al arhitecturii, cât şi al integrităţii structurale. Studiul a fost trimis autorităţilor, însă a rămas la naftalină. Birocraţia de la Bucureşti face ca lucrurile să treneze penibil de mult şi fără termene clare. Am solicitat puncte de vedere de la Institutul Naţional al Patrimoniului, inclusiv de un potenţial proiect de restaurare, însă nu am primit niciun răspuns până la ora publicării acestui material.

„De la Bucureşti ni s-a spus că restaurarea mănăstirii nu e o prioritate”

Din cauza umidităţii foarte ridicate din interior – 95% - pentru restaurare ar trebuie tehnologie avansată, iar costurile s-ar ridica la multe miliarde. Ar fi nevoie de un efort financiar susţinut, însă din păcate nepăsarea e teribil de mare. Niciun oficial de la ministerul Culturii şi de la Autoritatea Naţională pentru Turism nu a călcat vreodată pe aici. Restaurarea rămâne deocamdată doar la stadiul declarativ.

„Pictura interioară este grav afectată. Trebuie investit aici cât mai rapid, cu oameni specializaţi. Am făcut demersurile necesare, domnul primar Virgil Baciu se implică foarte mult, nădăjduim să atragem fonduri europene pentru restaurare. În ultimii ani am făcut mai multe solicitări la Bucureşti la Ministerul Culturii, dar ni s-a spus că nu sunt fonduri, că nu e o prioritate restaurarea mănăstirii. Nimeni dintre oficialii de la Bucureşti nu a venit vreodată pe aici”, spune părintele ieromonah Ignatie.

Oamenii din Corbi nu şi-au pierdut însă speranţa că undeva, cândva, se vor trezi conştiinţe şi la nivel înalt şi vor aloca bani pentru refacerea acestei mănăstiri.

 

 

citeste totul despre: