23 august la Pitești - între amar și nostalgie
0Înainte de 1990, la 23 august, festivităţile închinate “conducătorului iubit” mobilizau la defălări tot Piteștiul. Cu toate neajunsurile comunismului, oamenii gustau într-un fel sau altul sărbătoarea, mai ales că după defilare urmau chefurile
N-au uitat nici repetițiile lungi si istoivitoare, nici sloganurile închinate lui Ceușescu și nici micii și berea de după parade. 23 august, “Ziua revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă și Ziua Naţională a ţării înainte de 1990, se sărbătoarea la Pitești ca-n toată Republica Socialistă România, cu mare fast. Un eveniment de anvergură, în care șeful de sindicat sau liderul UTC-ist din fiecare fabrică sau instituție scotea la paradă toată muncitorimea.
“Ne puneau să scoatem de la naftalină lozincile, să le curățăm, să le reparăm dacă e cazul și cu ele ne duceau la defilare M-am ferit toată viața mea să iau în mână o lozincă, dar de defilare n-am scăpat. Ne strângeam cu toții în piața din fața Prefecturii și porneam pe B-dul IC Brătianu, pe Calea București sau pe B-dul Republicii, scandând “Ceaușescu PCR”, “Ceaușescu și poporul, patria, conducătorul”, chestii din astea. Lumea era puhoi, că nu ne adunam doar din Pitești. ci din tot județul. Era o doză de umilință dar toată defilarea asta se termina cu-n mic și-o bere și parcă ne mai încălzea sufletul”, își amintește Ion Nicuță, 77 de ani, fost angajat al Trustului de Construcții Pitești, unul dintre miile de piteșteni are n-au ”ratat” nicio defilările pentru că toate veneau cu ordin de sus.
“Orit ieșeai la defilare, ori erai terminat! Dar parada aia avea și ceva frumos pentru că era multă organizare în ea. Ceva fabulous, ceva ce n-am mai văzut niciodată după 1990, Străzile erau pline, se scanda, se cânta, odă conducătorului, bineînțeles! Apoi ne-adunam cu toții în ștrand sau în Pădurea Trivale, la un grătar, pe care ni-l plăteam singuri, dar eram cu colegii, cu amicii, era plăcut!”, spune Mircea Gotvald, 77 de ani, fost cadru militar.
Detaşamente de UTC-iști, pionieri sau șoimi ai patriei se alăturau cărând pancarte și tablouri cu chipul “conducătorului iubit”, până spre stadion, unde puneau în scenă nelipsitul spectacol cu stegulețe tricolore și cravate fluturânde.
“ Cu două-trei săptămâni înainte de practica agricolă eram chemați din vacanță pentru repetiții, pe stadion. Fiecare clasă forma câte o literă dintr-un slogan. Era o coregrafie complexă, din care noi, amărâții de “pionieri cutezători”, nu pricepeam mare lucru. Ne ghemuiam cuminți, la semnalul profesorului nădușit ca și noi, în timp ce în difuzoare răsuna “Partidul, Ceaușescu. România”, cântecul pe care, obligat-forțat, trebuia să-l știi! Nu tu o sticlă cu apă, nu tu un suc sau o-nghețată. Dar nu se plângea nimeni că eram îndoctrinați de mici!, spune Andreea Dobre, 36 de ani.
Născut pe 23 august
Printre miile de piteșteni scoși, la comandă, în stradă se număra și Constantin Miu. Bătrânul care, astăzi, împlinește 78 de ani, s-a născut pe 23 august 1933, cu mult înainte de „Ziua revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”.
“Așa a fost să fie, să mă nasc pe 23 august, cu 11 ani mai devreme de evenimentele din ’44. Ziua asta, asupra căreia nici istoricii n-au un punct de vedere comun, nu mi-a adus, însă, niciun beneficiu. Ba mai mult, nu puteam niciodată să–mi sărbătoresc aniversarea pentru că eram la defilare. Am îndrăznit să-i cer, odată, o învoire șefului de sindicat. M-antrebat: <<Da’, convocatorul din ‘44 l-ai semnat?>>. Și-am ieșit din nou în stadă, cu tot detașamentul de oameni ai muncii”, povestește fostul technician topograf de la Institutul de Proiectări.
Nu este un nostalgic al epocii de aur pentru că i-a cunoscut neajunsurile, cenzura și cozile interminabile, dar îi recunoaște unele merite.
“Toți aveam serviciu pe vremea aceea, însă nu toți cei cuprinși în câmpul muncii, munceu. Asta nu era echitabil, deși comunismul promova egalitate pentru toți! ”
CASETA: "Sub conducerea Președintelui Nicolae Ceaușescu am avut cele mai mari realizări din întreaga noastră istorie. Sunt voci care spun că Tovarășul Nicolae Ceaușescu a a “confiscat” ziua de 23 august. N-a confiscat nimic, a dat importanța cuvenită tuturor sărbătorilor istorice, inclusiv zilei de 23 august, când țara noastră a întrat în altă alianță, alături de armata sovietică”, precizează prof. Ghorghe Ungureanu, liderul Partidului Comuniștilor Nepeceriști.