Istoria imnurilor marilor naţiuni. Autorii versurilor cântate la ceremoniile oficiale

Unele dintre cele mai uşor de recunoscut imnuri naţionale ale marilor state au la bază versuri scrise de autori mai puţin cunoscuţi.

SUA  - The Star-Spangled Banner este imnul naţional al Statelor Unite ale Americii. Versurile au fost scrise în 1814 de Francis Scott Key, un poet amator, sub forma unei poezii numite „Defense of Fort McHenry” şi a fost pusă pe melodia unui cântec foarte popular britanic numit „The Anacreontic Song”. A fost recunoscut oficial de Marina Americană în 1889, de Preşedinte în (1916), şi printr-un act oficial de către Congres la 3 martie 1931. 

Germania - cântecul germanilor (în germană Das Lied der Deutschen) este imnul naţional al Germaniei. Versurile sunt scrise de către August Heinrich Hoffmann von Fallersleben în 1841, pe o melodie de Franz Joseph Haydn.

Melodia a fost compusă în 1797, ca parte dintr-un cvartet de coarde. Iniţial acest cântec a fost folosit drept imnul împăratului Francisc II, "Gott erhalte Franz den Kaiser" ("Domnul să-l aibă în pază pe împăratul Franz"). Cântecul a devenit imn naţional oficial german abia în 1922. După 1952 el redevine imn naţional, dar numai de-facto. La ocazii oficiale se cântă numai strofa a treia. Aceasta este situaţia şi până în ziua de azi în Germania reunită.

Fallersleben a scris textul pe vremea când încă nu exista un stat unit german, ci doar o mulţime de regate şi principate. El a vrut să-şi exprime dorinţa pentru o Germanie unită şi puternică. Pe acest fundal, primul vers "Deutschland, Deutschland über alles, über alles in der Welt" trebuie înţeles la origine ca un apel la populaţia şi suveranii germani de a crea o Germanie unificată.

Franţa - La Marseillaise (Marseieza) - Versurile şi muzica imnului naţional al Franţei sunt opera lui Rouget de Lisle (1760 - 1836), un fost un ofiţer genist francez, poet şi dramaturg. 

Rouget de Lisle a compus textul şi muzica imnului La Marseillaise, la Strasbourg, în noaptea de 25 / 26 aprilie 1792, imediat după declararea războiului cu Austria. Titlul iniţial era Chant de guerre pour l'armée du Rhin („Cântecul de război al armatei de pe Rin”). 

Rouget de Lisle

La 30 iulie 1792, melodia a fost cântată de voluntarii republicani din Marsilia, la intrarea lor în Paris, de aici provenind numele La Marseillaise. Mai târziu, la 14 iulie 1795, La Marseillaise a devenit în mod oficial imnul naţional al Franţei.

Il Canto degli Italiani („Cântecul italienilor”) este imnul naţional al Italiei, ale cărui versuri au fost compuse de către Goffredo Mameli, pe muzica lui Michele Novaro. Imnul este cunoscut şi sub numele Fratelli d'Italia („Fraţi italieni”).

Goffredo Mameli (1827 - 1849) a fost un poet italian şi o personalitate a mişcării de unificare a Italiei (Risorgimento). Fiul unui amiral din Sardinia, Mameli s-a născut la Genova, iar la vârsta de 7 ani a fost trimis în Sardinia, la bunici, pentru a scăpa de pericolul holerei. A revenit repede la Genova ca să-şi completeze studiile. A trăit doar 21 de ani, însă a devenit cunoscut pentru versurile care au devenit imnul naţional al Italiei. Acestea au fost folosite pentru prima dată în noiembrie 1847, în timpul celebrării vizitei Regelui Charles Albert de Sardinia la Genova. 

Goffredo Mameli

China  - „Marşul Voluntarilor”, Imnul naţional al Republicii Populare Chineze. Versurile au fost compuse de poetul şi dramaturgul Tian Han în 1934, după invazia japoneză din 1931, şi adaptat la muzica lui Nie Er. 

Tian Han a fost unul din liderii revoluţiei culturale din China, precum şi translator şi poet. A murit în închisoare în anul 1968, înainte de a fi reabilitat de autorităţile chineze în 1979.  

Marşul Voluntarilor a fost adoptat ca imn provizoriu al RPC în 1949, în locul Imnului naţional al Republicii Chineze şi Internaţionalei comuniste. Când Tian Han a fost întemniţat în timpul Revoluţiei culturale din anii 1960, marşul a fost înlocuit neoficial de „Estul este roşu”, intonat fără cuvinte, şi mai apoi cântat folosind versuri modificate. 

Readus la versiunea originală, Marşul voluntarilor a fost ridicat la statut oficial în 1982, adoptat de Hong Kong şi Macao după retrocedările acestora către China în 1997 şi 1999.

India - Jana Gana Mana („Minţile tuturor oamenilor”) este imnul naţional al Indiei. Scris în limba bengali, acesta face parte din primele cinci strofe ale unei poezii compuse de laureatul premiului Nobel pentru literatură, Rabindranath Tagore.

Muzica imnului a fost compusă de Ram Singh Thakur. 

Rabindranath Tagore, numele europenizat al lui Rabindranâth Thâkur (1861 - 1941) a fost un scriitor şi filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului şi Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913, primul scriitor din Asia care a primit acest premiu.

Tagore

Tagore a fost cel mai important scriitor indian din epoca colonială. Opera sa literară cea mai faimoasă este culegerea de poezii „Grădinarul“ sau „Ofranda lirică“ (1913). A fost pictor şi compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. În afară de imnul Indiei, şi cel al statului Bangladesh este compus  pe versurile unui poem scris de Rabindranath Tagore.  

Rusia - Muzica imnului Federaţiei Ruse a fost compusă de Alexander Alexandrov, iar versurile îi aparţin lui Serghei Vladimirovici Mihalkov (1913 - 2009), poet şi scriitor rus.

Serghei Vladimirovici Mihalkov

Autor a nenumărate poezii, poveşti şi fabule pentru copii, Mihalkov a  îndeplinit funcţii de conducere în ierarhia Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S., ajungând preşedintele acesteia. Serghei Mihalkov a fost tatăl regizorilor de film Andrei Mihalkov-Koncialovski şi Nikita Mihalkov.

Imnul a fost adoptat în anul 2000 de preşedintele Vladimir Putin şi înlocuia vechiul imn (Cântecul patriotic).