FOTO Român marcat după ce a vizitat Beijingul: „La intersecţii îţi faci cruce cu limba în gură înainte să treci strada“
0Un cunoscut scriitor român, participant cu o delegaţie la Târgul Internaţional de Carte din China, a rămas impresionat de viaţa cotidiană a capitalei şi de forfota turiştilor de la Marele Zid.
Liviu Ioan Stoiciu (poet, prozator şi scriitor optzecist român, redactor al revistei Viaţa Românească) a participat în perioada 21- 24 august la Târgul Internaţional de Carte (BIBF), de la Beijing. Alături de alţi 8 scriitori din ţară, Liviu Stoiciu a ajuns în capitala Chinei la invitaţia Institutului Cultural Român.
Realităţile Chinei, cu o capitală – Beijing, supraaglomerată, sau Marele Zid, simbolul secular al ţării, asaltat de turişti, l-au impresionat pe scriitorul român care a împărtăşit şi pe reţelele de socializare impresiile de călătorie.
„Bulevarde cu cinci benzi de circulaţie pe fiecare sens, supraaglomerate, automobile de ultimă generaţie, de lux, nici o <rablă> (prima bandă e dedicată exclusiv bicicletelor, motoretelor pe două şi trei roţi, zeci de mii), clădiri de birouri turn de o arhitectură uimitoare“, a fost prima imagine pe care a avut-o Liviu Ioan Stoiciu pe 21 august, la sosirea în Beijing.
Scriitorul a remarcat un miros persistent de mâncare, care se impregnează în haine şi un aer sufocant, cald, de nerespirat.
„Peste tot, aer condiţionat de mare eficienţă. Magazine alimentare cu produse exclusiv chinezeşti, specifice (nu găseşti apă minerală, caşcaval, muşchi de porc, să faci un sandviş, sau ciocolată). Trecători îmbrăcaţi lejer, toţi au telefoane mobile în mâini (cu ele plătesc orice produs sau serviciu). Mă îngrozeşte efectiv haosul din trafic, nu se respectă nimic, la intersecţii îţi faci cruce cu limba în gură înainte să treci strada“, mai observă scriitorul.
FOTO: Facebook/Liviu Ioan Stoiciu
Smogul citadin, combătut cu măşti de protecţie
În a doua zi a călătoriei, scriitorul a constatat că telefonul mobil nu-i mai foloseşte la nimic, iar adaptarea cu smogul metropolitan e o mare problemă pentru orice european:
„N-am Facebook, n-am acces pe Google, nu primesc e-mailuri. Resimt schimbarea fusului orar. Nu mă pot învăţa cu mirosul aerului de afară. Pe stradă, doamne cu umbrele, împotriva soarelui, doamne cu măşti pe faţă împotriva smogului (aveam asemenea măşti şi la hotel în inventarul camerei)“.
FOTO: Facebook/Liviu Ioan Stoiciu
Înainte să ajungă în Piaţa Tienanmen, scriitorul a trebuit să treacă de două filtre de securitate foarte stricte.
„Apropo, tot Beijingul e înţesat de camere video, în orice loc, e un control total. E o aglomeraţie de nedescris, venim în Oraşul Interzis (sau Palatul Imperial Chinezesc; e cel mai mare palat din lume), format din 980 de clădiri de patrimoniu, întins pe 72 de hectare (reşedinţă a împăraţilor Chinei). Intrăm apoi cu bilete în Palatul Culturii (Templul Regal Ancestral, a servit ca altar pentru sacrificii; azi e plin de mirese care se fotografiază aici)“, povesteşte Liviu Stoiciu.
FOTO: Facebook/Liviu Ioan Stoiciu
În drumul spre hotel, scriitorul însoţit de un confrate a vizitat Templul Lama, „cel mai mare templu al budismului tibetan”.
„Sunt găzduiţi cei patru gardieni ai lumii care zdrobesc diavolii sub picioarele lor. În marile săli sunt statuile lui Buddha în diferite ipostaze, simbolistici şi mărimi (una are 26 metri; există şi două Buddha de sex feminin!). În acest spaţiu sfânt am avut parte de o criză de conştiinţă, fiindu-mi imposibil să mă închin lui Buddha, neştiind cum să mă comport (lasă că mi s-a părut o impietate să fac o cruce, eu fiind ortodox) - urmarea? A doua zi am fost <însemnat>”, descrie itinerariul scriitorul român.
FOTO: Facebook/Liviu Ioan Stoiciu
Marele Zid – cimitirul sfânt al chinezilor
Joi, pe 23 august, scriitorul a ajuns la Mutianyu, la 80 de kilometri de Beijing, pentru a vizita Marele Zid Chinezesc, iar impresiile au fost la fel de puternice şi la acest obiectiv.
„Te lasă cu gura căscată până aici infrastructura rutieră, cu autostrăzi cu cinci benzi pe sens, cu plată sau fără plată, cu bretele de ieşire şi poduri peste autostrăzi nesfârşite (cu siguranţă în China sunt mai multe autostrăzi decât are România drumuri naţionale şi judeţene la un loc)”, constată Liviu Ioan Stoiciu.
Aglomeraţia înseamnă inclusiv cozi la autobuzul care urcă pe munte, dar şi la telescaun, telecabină sau la toboganul care permite coborârea.
„Am mers pe jos pe drumul dintre crenelurile Marelui Zid, kilometri la rând, dus-întors pe caniculă, zid înalt de 12 metri şi lat de 8 metri (la bază are 10 metri), cu forturi, de la un turn înalt de apărare şi observare la altul, asudând din greu în pantele abrupte cu scări. Chinezii vin aici ca la un altar abstract (mirosul specific de mâncare chinezească nu m-a părăsit nici pe Zid) - conştienţi că sunt milioane de nefericiţi ai sorţii, strămoşi ai lor, îngropaţi în fundaţia zidului (aud că i se spune cimitir sfânt). Poate ar fi trebuit să mă reculeg”, mai spune scriitorul, care, la un moment dat, încercând să ajute o fetiţă care se dezechilibrase în faţa lui, a căzut pe ciment rănindu-se la genunchi, în palme şi în cap.
FOTO: Facebook/Liviu Ioan Stoiciu
„Am luat seama dintr-odată că o forţă necunoscută m-a trântit la pământ - să mă închin în stil lamaist (asemănător celui musulman, cu atingerea frunţii de pământ)? Pus pe rugăciune. Sigur, nu trebuie să exagerez, cu o zi înainte anunţam aici că la Templul Lama din Beijing am avut parte de un conflict interior, negăsind o modalitate să mă închin lui Buddha (fiind ortodox) şi că azi am fost <însemnat>. Am fost obligat natural să mă prosternez în faţa lui Buddha? Îi mulţumesc lui Buddha pentru lecţia dată…”, constata cu umor scriitorul.
Locuinţele, protejate cu gratii la balcoane şi la ferestre
Cea de-a patra zi a fost dedicată Târgului Internaţional de Carte Beijing (BIBF), eveniment organizat „China International Exhibition Center”.
FOTO: Facebook/Liviu Ioan Stoiciu
„La săli speciale de întâlnire, în faţa unui public avizat chinez, scriitorii români invitaţi din ţară de către ICR, la comanda sinologului Constantin Lupescu, ţin conferinţe sau au recital de poezie, cu actori care le citesc în chineză”, a povestiti Liviu Ioan Stoiciu.
În consemnările de final ale călătoriei, scriitorul român notează câteva elemente de decor ale Chinei de astăzi: la tarabele şi magazinele de suveniruri se poate negocia cu succes preţul, iar la blocurile de locatari, unde nu lipseşte aerul condiţionat, sunt gratii şi la etajele superioare atât la balcoane, cât şi la ferestre.
„La televizor (tip plasmă la hotel), programe la nesfârşit cu filme chinezeşti propagandistice, „patriotice”, de neînţeles (sunt o reminiscenţă a Revoluţiei culturale?)… Dar e şi CNN sau HBO (e numai un program de muzică, în franceză)”, mai spune scriitorul român.