Statutul femeii în România comunistă: emancipată şi eliberată prin muncă după război, producătoare, mamă şi soţie în timpul perioadei pronataliste severe
0Rolul şi statutul femeii în societatea comunistă au fost dezbătute în cadrul unei conferinţe organizate cu ocazia zilei de 8 martie la Universitatea "Petre Andrei" Iaşi.
Dezbaterea de la Iaşi a avut loc în cadrul proiectului "După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est", iniţiat de oficialii Universităţii "Petre Andrei".
Participanţii la întâlnire au identificat două etape distincte în perioada regimului comunist pentru evidenţierea statutului femeii: Politicile de emancipare (debuturile comunismului...1948-1965) şi Politicile pronataliste agresive (după decretul antiavort...1966 – 1989).
”După război, a fost nevoie acută de munca femeilor şi, corespunzător, a început o intensă propagandă care promova «femeia stahanovistă», emancipată şi eliberată prin muncă. Femeile au putut contribui la îndeplinirea şi depăşirea planului, la înflorirea socialismului şi patriei, în tripla lor calitate de: producător, mamă şi soţie. Munca salarizată a devenit soluţia emancipării şi unica modalitate de a demonstra egalitatea cu bărbaţii”, a precizat lect. univ. dr. Alina Hurubean, moderatorul conferinţei.
Cea de-a doua perioada, corespondentă Epocii de Aur, se poate sintetiza prin politica pronatalistă severă. Practic, decretul anti-avort din 1966 a reprezentat o nouă etapă în normarea brutală a statutului femeii.
”Femeile au început să fie substanţial percepute ca fiinţe reproducătoare. A fost instituit astfel controlul ginecologic periodic forţat (o data la 3 luni), mai ales pentru femeile din fabrici. Decretul prevedea un minimum de patru copii pentru fiecare femeie fertilă mai tânără de 45 de ani, după care o femeie avea dreptul legal la avort. Cazul României este fără precedent, celelalte state comuniste au fost mult mai permisive în privinţa avortului”, a conchis Alina Hurubean.
Conf.univ.dr. Sorin Bocancea, blogger Adevărul, coordonatorul proiectului ”După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est”, a declarat, în legătură cu decretul din 1966, că Ceauşescu n-a urmărit strict creşterea natalităţii.
”Decretul din 1966 privind avorturile a implicat multe dispute între Nicolae Ceuşescu şi ceilalţi lideri. Elena Ceauşescu este cea care a avut ideea decretului pentru că avea o problemă cu femeile mai frumoase, era invidioasă şi geloasă”, a completat Sorin Bocancea.
În cadrul conferinţei a avut loc şi proiecţia filmului ”Născuţi la comandă – Decreţeii”, în regia lui Florin Iepan, care pune accent pe decretul lui Ceauşescu din 1966 care a interzis avorturile, perioadă în care s-au născut peste două milioane de români.
”După ce am văzut filmul lui Cristian Mungiu, «432», pot să spun că pelicula este parfum pe lângă ce trebuia să suporte o femeie în perioada regimului comunist. Mama mea mi-a spus că şi-a dorit să mă aibe şi că a trebuit să facă tratament timp de trei ani de zile. Femeia în comunism a fost urcată şi coborâtă, asuprită şi emancipată. Nu cred că suntem foarte departe nici astăzi de acea perioadă, iar soluţia pentru noi femeile este implicarea, să fim mai responsabile, şi cred că nimeni nu ne poate pune piedici. Să credem că suntem parte la schimbare”, a declarat Cristina Nichita, deputat PSD de Iaşi, una dintre femeile invitate la dezbatere.
Mai puteţi citi:
Pe 26 ianuarie, Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 96 de ani. Viaţa şi moartea dictatorului, dezbătute la Iaşi de Lavinia Betea şi Grigore Cartianu
Se încarcă comentariile...
