Sfaturile unui medic pediatru care îngrijeşte copii supraponderali sau obezi: „Nu avem voie şi nu este corect să punem copilul pe diete restrictive“

Sfaturile unui medic pediatru care îngrijeşte copii supraponderali sau obezi: „Nu avem voie şi nu este corect să punem copilul pe diete restrictive“

Dr. Laura Trandafir, medic primar pediatru FOTO Facebook/Laura Trandafir

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi a pus în urmă cu aproape doi ani bazele unui proiect-pilot de consiliere şi tratament al copiilor supraponderali din regiunea Moldovei. Coordonatorul centrului, medicul Laura Trandafir, a explicat pe larg, pentru „Weekend Adevărul“, care sunt riscurile obezităţii la copii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Potrivit medicului Laura Trandafir, medic primar pediatru şi medic specialist gastroenterolog, excesul ponderal la copii poate fi identificat la trei categorii de vârstă. Sugarii, preşcolarii şi adolescenţii pot avea probleme cu greutatea din cauze diferite, motiv pentru care ei trebuie să fie atent monitorizaţi de medicii de familie şi de pediatri. Dr. Trandafir, coordonatorul „Centrului regional de diagnostic, consiliere şi monitorizare a copiilor cu exces ponderal şi obezitate din regiunea Moldovei“, a subliniat în răspunsurile de mai jos care sunt recomandările pentru părinţii ai căror copii au fost diagnosticaţi cu obezitate.
 
„Weekend Adevărul“: Care este rolul „Centrului regional de diagnostic, consiliere şi monitorizare a copiilor cu exces ponderal şi obezitate din regiunea Moldovei“? 
 
Dr. Laura Mihaela Trandafir: Centrul se află în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi pentru că ne-am dorit, în primul rând, ca toţi copiii care ajung aici să nu se simtă pacienţi. Intenţia noastră a fost să reuşim să consiliem copiii şi familia, atât pe cei cu suprapondere, deci înainte de a ajunge la obezitate, cât şi pe cei cu obezitate, din punct de vedere nutriţional, psihologic şi kinetoterapeutic.
 

CV

S-a specializat în studiul obezităţii

Numele: Laura Mihaela Trandafir

Data naşterii: 20 martie 1974

Studiile şi cariera: 

A absolvit Facultatea de Medicină Generală de la UMF Iaşi în 1998.

În 2005 a devenit doctor în ştiinţe medicale, iar în 2009 – medic primar pediatru. În 2014 şi-a luat specializarea în gastroenterologie.

În 2015 a finalizat masterul „Nutriţie şi dietetică profilactică şi curativă“.

În 2017 a urmat cursul Societăţii Europene pentru Studiul Obezităţii „Train the Trainers“.

Din 2000, este medic pediatru la Spitalul de Copii „Sfânta Maria“ din Iaşi.

Din 2015, este şef de lucrări în cadrul Facultăţii de Medicină din cadrul UMF Iaşi.

Din 2015 este coordonatorul Centrului regional de diagnostic, consiliere şi monitorizare a copiilor cu exces ponderal şi obezitate din regiunea Moldovei.

Locuieşte în: Iaşi.

Tratamentul pentru suprapondere şi obezitate este o muncă în echipă. Copiii sunt investigaţi clinic, biologic, în spitale. În clinica de nutriţie de la Spitalul de Copii „Sfânta Maria“ din Iaşi vin cu trimitere de la medicul de familie şi, ulterior, pentru a le asigura tratamentul, vin în acest centru. Sediul final al centrului va fi într-o altă clădire a universităţii, care momentan este în amenajare. Acum suntem găzduiţi de Facultatea de Bioinginerie Medicală de la UMF Iaşi, acolo unde copiii merg şi execută procedurile. Măcar o oră pe săptămână se văd cu doamnele kinetoterapeut şi, sub supraveghere medicală strictă, fac 30 de minute de kinetoterapie şi alte 30 de minute de exerciţii fizice: cardio, bandă, bicicletă. Centrul a fost înfiinţat în decembrie 2015 şi activitatea propriu-zisă cu toată echipa am început-o la 1 august 2016. Eu, personal, mă văd cu copiii de două ori pe săptămână. Cât copilul execută programul de exerciţii fizice în sală, noi discutăm cu părinţii probleme legate de dietă. 
 
Este vorba despre o dietă strictă?
 
Noi, practic, nu punem la dietă copilul cu suprapondere şi obezitate. Facem o anchetă alimentară, vedem ce aport caloric are copilul în 24 de ore şi cât de corectă este alimentaţia. Ne aşteptăm să găsim o alimentaţie nesănătoasă, cu exces de sucuri, de exemplu. Sucurile acidulate din comerţ nu ar trebui să se consume deloc la vârsta copilăriei, întrucât conţin foarte mult zahăr şi au un aport caloric foarte mare. De asemenea, discutăm cu părinţii despre corectitudinea dietei pe 24 de ore, cu trei mese şi două-trei gustări. Nu ronţăim între mese. În urma acestei anchete alimentare, de cele mai multe ori, când tragem linie seara, vedem că aportul caloric este mult mai mare decât cel fiziologic. Atunci, toată energia care vine în organism în plus şi pe care organismul nu o consumă se stochează şi aşa apare supraponderea. Dacă nu luăm măsuri în faza de suprapondere, ajungem la obezitate. Noi nu ne dorim să avem copii obezi, noi nu ne dorim să tratăm copii obezi. Ne dorim să le identificăm problema încă în faza de suprapondere, astfel încât ei să găsească în noi un prieten, un sprijin, şi să primească o consiliere atât nutriţională, cât şi psihologică. 
 

Cum se alcătuieşte dieta

În funcţie de ancheta alimentară stabiliţi un calendar pentru fiecare copil?
 
În momentul în care un copil vine la noi, cerem o anchetă alimentară. Ne trece într-un jurnal alimentele primite în ultimele şapte zile. Ulterior, calculăm porţiile pe care le-a primit şi numărul de calorii. De cele mai multe ori, obţinem un exces de calorii după care, pe formula 1.000 + vârsta x 100, îi explicăm mamei sau tatălui care este aportul caloric pe care ar trebui să-l primească copilul. Împărţim, conform formulei, caloriile pe prânzuri, gustări şi apoi, în funcţie de preferinţele copilului, încercăm să dăm câteva exemple de mic dejun, prânz, cină şi gustări.
 
Este foarte important să mâncăm puţin şi des, pentru că niciodată porţia copilului nu va fi egală cu porţia tatălui. Apoi, încercăm să explicăm de ce este obligatoriu să respectăm fiecare prânz al zilei. La carte spune că, dacă nu primeşti micul dejun în fiecare zi, rişti să fii candidat la obezitate pe termen lung. A mânca mai rar şi mai mult înseamnă automat risc de obezitate pentru că organismul, în momentul în care primeşte mâncare, creşte suprafaţa de absorbţie la nivelul intestinului şi înmagazinează tot. Pe când, dacă mâncăm puţin şi des, el îşi ia cât are nevoie. Nu avem voie şi nu este corect să punem copilul pe diete restrictive pentru că a coborî în jur de 800-1.000 de calorii s-ar putea să interfere cu creşterea şi dezvoltarea acestuia. 
 
 
Părinţii trebuie să plătească serviciile pe care le oferiţi?
 
Nu. Centrul de kinetoterapie unde suntem găzduiţi şi cu care colaborăm are contract cu Casa de Asigurări de Sănătate şi atunci, pe baza unui bilet de trimitere, copilul beneficiază de zece şedinţe. Aceste şedinţe înseamnă două luni şi ceva, la finalul cărora se mai poate obţine un nou bilet. Consilierea nutriţională şi psihologică este voluntară, din partea colectivului, pentru că noi am vrut să începem.
 
În centru avem două grupe de copii pe zi, în intervalul 14.00-15.00 şi 15.00-16.00, de luni până vineri. Copiii sunt împărţiţi pe grupe, în funcţie de vârstă şi sex: fetiţe separate de băieţi, fetiţe micuţe separate de adolescente, astfel încât să se simtă în largul lor. În total sunt opt copii pe zi, timp de cinci zile pe săptămână, deci în jur de 30 de copii pe serii. Centrul se adresează copiilor din toată Moldova. Momentan, pentru că noi nu putem asigura cazare, majoritatea celor care vin aici sunt din judeţul Iaşi. Am avut şi copii de la Brăila, dar au venit numai în spital, unde au fost consiliaţi şi unde au beneficat de kinetoterapie. Din păcate, nu au putut veni pentru continuarea terapiei în afara spitalizării. Noi primim cu drag copii, indifferent de judeţ, dacă ei reuşesc să-şi asigure cazarea. 
 
Cum intenţionaţi să dezvoltaţi centrul?
 
Acum, centrul este un proiect-pilot şi intenţionăm să-l extindem prin mai multe colaborări pe care le avem deja. De exemplu, împreună cu studenţii Facultăţii de Medicină de la UMF Iaşi şi în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi am început o activitate de screening nutriţional în şcoli.
 
Cu ajutorul studenţilor şi cu acordul domnilor directori şi profesori, am fost în câteva şcoli din Iaşi, grădiniţe şi licee unde am reuşit să cântărim şi să măsurăm copiii fie la ora de sport, fie la cea de biologie. Acum suntem în faza de interpretare a datelor. Intenţionăm să prelucrăm şi să furnizăm inspectoratului situaţia pe care am găsit-o. În etapa a doua a acestui proiect, vrem să organizăm întâlniri în şcoală cu părinţii, cu sprijinul medicilor de medicină şcolară. Dorim să venim în ajutorul dumnealor cu informaţii despre nutriţia sănătoasă şi despre unde ne găsesc, acolo unde sunt probleme. Dacă ne luăm după statisticile actuale, supraponderea şi obezitatea în România sunt undeva aliniate valorilor din Europa. La 25%-30%  supraponderea la copil şi la 15%-16% – obezitatea. Vom vedea dacă mergem spre 20% prin datele pe care le-am colectat acum. 
 

„Copiii cu peste 100 de kilograme sunt viitorii adulţi cu depresie“

 
Ce înseamnă un copil supraponderal?
 
În momentul în care medicul de familie sau medicul de medicină şcolară evaluează greutatea şi talia copilului şi află acel indice de masă corporală (n.r. – formula este: greutatea exprimată în kilograme împărţită la înălţimea exprimată în metri la pătrat). La copil nu avem o valoare exactă a indicelui de masă corporală, ca la adulţi. Dacă la adult fac IMC, mă duc în tabel şi văd dacă este vorba despre greutate mică, normală sau obezitate, la copil avem această particularitate a curbelor de creştere. 
 
Care sunt factorii principali care influenţează supraponderea şi obezitatea?
 
În primul rând, alimentaţia nesănătoasă, în al doilea rând, lipsa de mişcare. Noi, din punct de vedere genetic, nu suntem un popor obez, cum este cazul în statele din America Latină, unde, genetic, oamenii sunt predispuşi spre obezitate. În România, prevalenţa supraponderii şi a obezităţii a crescut în ultimii ani, odată cu tendinţa mondială. 
 
Care sunt principalele recomandări pe care le faceţi părinţilor?
 
Intenţionăm să realizăm broşuri despre alimentaţia sănătoasă, plecând de la recomandările Societăţii Americane de Pediatrie. Potrivit acesteia, pentru a avea o viaţă sănătoasă şi o nutriţie optimă, copilul trebuie să aibă opt ore de somn pe noapte. Lipsa somnului favorizează obezitatea mai ales în cazul copiilor. Apoi, societatea americană arată că trebuie consumate cinci fructe şi legume pe zi. În al treilea rând, copilul trebuie să facă măcar 30 de minute de sport pe zi – şi când spun sport nu mă refer la activităţi cum ar fi mersul pe scări sau mersul pe jos, ci spun activitate fizică intensă, precum mersul cu bicicleta, mersul la înot sau la tenis.
 
De asemenea, societatea mai recomandă ca, în cazul copiilor, să permitem maximum două ore pe zi expunerea la calculator, televizor, telefon, tabletă etc. Nu putem interzice astfel de gadgeturi, pentru că şi copiii au nevoie de informaţii, dar statul la calculator te fură şi de la două ore pe zi, la adolescent, poate să ajungă şi la patru-cinci ore. Mai mult decât atât, în cazul copiilor cu vârste sub 2 ani, Societatea Americană de Pediatrie recomandă evitarea expunerii la televizor. A cincea recomandare face referire la interzicerea sucurilor acidulate din comerţ. Avem voie să consumăm apă plată, băuturi neîndulcite, limonade şi trebuie să avem mare grijă la aportul de zahăr. Nu recomandăm sucul de fructe, nici măcar cel făcut în casă, pentru că într-un pahar de suc găsim măcar două-trei fructe şi, dacă facem un calcul al tuturor caloriilor, vom vedea că aportul caloric este foarte mare. Dacă vrem suc făcut în casă, îl putem înjumătăţi cu apă. Practic, în toate trebuie să existe o măsură. Încurajăm consumul de fructe crude pentru digestie, greutate şi pentru vitaminizarea organismului. 
 
„Alimentaţia la sân previne obezitatea“
 
Care este cea mai mică vârstă la care se poate pune diagnosticul: supraponderal?
 
Încă din perioada de sugar, avem copii supraponderali. În primul an de viaţă se numesc paratrofici. În acest caz, importantă este monitorizarea gravidei în timpul sarcinii. Gravida, sub atenta îngrijire a medicului de familie, nu trebuie să ia în greutate foarte mult. În momentul în care gravida ia mai mult de 15-20 de kilograme în greutate, obligatoriu trebuie îndreptată către clinica de nutriţie de adulţi. Acolo se poate stabili dacă este sau nu un diabet gestaţional care afectează fătul încă din perioada intrauterină.
 
Studiile arată că, dacă am avut un copil cu mama cu obezitate în timpul sarcinii şi dacă fătul a fost cu o greutate mare la naştere, în jur de 4.000 de grame, el îşi va menţine ritmul de creştere şi în primul an de viaţă. În acest caz, medicul de familie şi pediatrul trebuie să fie foarte atenţi în ceea ce priveşte consilierea mamei în legătură cu diversificarea şi alimentaţia din primul an de viaţă. Trebuie să promovăm cu toţii alimentaţia naturală: alimentaţia la sân previne obezitatea. De asemenea, trebuie atenţie la momentul la care se introduc alimentele semisolide şi solide în alimentaţia copilului: cel mai devreme la 4 luni, dacă copilul este cu greutate mică, sau mergem până la 6 luni, dacă copilul are o greutate bună.
 
La consiliere, le explicăm mamelor să înceapă diversificarea cu legume, şi nu cu fructe, să evite în primul an de viaţă aportul de făinoase, cerealele şi tot ce înseamnă biscuiţi. În plus, le sfătuim să respecte apetitul copilului. Sugarul va mânca atât cât îi este lui necesar şi va avea o creştere corespunzătoare – exclud aici problemele de nutriţie din extrema cealaltă. Un copil care are o creştere nutriţională corespunzătoare, o dezvoltare psihomotorie armonioasă, nu trebuie să fie forţat să mănânce. Copilul mănâncă atât cât îi trebuie şi, după ce depăşeşte vârsta de 1 an, nu mai mergem pe principiul: „nu te ridici de la masă până nu mănânci tot“. Îi respectăm micile capricii: dacă vedem că mănâncă trei sferturi din porţie şi-i sănătos, are energie, cu siguranţă la prânzul următor va compensa.
 
Care sunt vârstele critice pentru dezvoltarea obezităţii? 
 
Vârstele critice pentru dezoltarea obezităţii pe termen lung sunt perioada neonatală – de aia spun că este importantă urmărirea gravidei în perioada de sarcină, perioada de preşcolar şi adolescenţa. Copilaşii au un ritm de viaţă accelerat în primul an de viaţă, după care îşi temporizează ritmul de creştere în greutate. După vârsta de 5 ani, încep iarăşi să ia în greutate până când intră la şcoală. Aici trebuie să fim atenţi ca această creştere să nu fie foarte bruscă sau să fie precoce, în jurul vârstei de 3-4 ani. Când copilul începe să ia mult în greutate, atunci părinţii trebuie să se adreseze medicului de familie, respectiv nutriţionistului.
 
Care sunt riscurile de obezitate la vârsta adolescenţei?
 
Dacă nu se iau măsuri, un copil care a fost cu greutate mare la o vârstă mică, de preşcolar, va avea complicaţii în perioada de adolescenţă. Vorbim despre complicaţii cardiovasculare la adolescenţi cu hipertensiune arterială, care prezintă cardiomiopatii dilatative (n.r. – mărirea cordului) din cauza excesului ponderal. Avem adolescenţi la care, la ecografie, observăm aspectul de steato-hepatită – încărcarea grasă a ficatului – şi la care analizele de sânge vin să confirme acest lucru prin probe hepatice modificate. Atunci, pe lângă dietă, recomandăm şi tratament pentru problemele hepatice.
 
De asemenea, la copiii cu exces ponderal apar probleme respiratorii: aşa-numitul fenomen de apnee în somn, adică somnul întrerupt în cursul nopţii, cu perioade de hipoxie, când nu mai pot să respire. În acest caz suferă creierul, iar lipsa de oxigenare duce, a doua zi, la apariţia nervozităţii, a lipsei de concentrare la şcoală, la disconfort psihic. Toate au punct de plecare excesul ponderal şi obezitatea. Mai sunt, de asemenea, modificări la nivelul coloanei. Adolescenţi de 100 de kilograme şi peste ajung la noi cu dureri de spate. Îi consultăm, le facem radiografii şi după aceea ei intră la regim şi program de kinetoterapie supravegheată. Fiecare copil îşi face exerciţiul propriu supravegheat îndeaproape, pentru că exerciţiile nesupravegheate pot agrava problema coloanei. Pe de altă parte, viaţa socială a copiilor cu peste 100 de kilograme este profund afectată. În timp, ei devin retraşi, stigmatizaţi, şi sunt viitorii adulţi cu depresie. De aceea este foarte important să luăm măsuri de la o vârstă fragedă. Avem adolescente care sunt primele din clasă, dar care, atunci când le întrebăm de viaţa socială, prieteni cu care îşi petrec timpul liber, refuză să dezvolte acest subiect. 
   
 
Citeşte şi:
 
 

Eugen Târcoveanu, medic chirurg: „Cancerul are mai multe cauze. Mâncarea de azi e ultrachimizată şi oamenii mănâncă mai mult decât au nevoie“

Preşedintele Societăţii Române de Pediatrie: „Cine este împotriva vaccinării nu este normal la cap. Toată lumea să-şi vaccineze copiii“

INTERVIU Lucian Miron, oncolog: „Am pierdut războiul cu cancerul. Ratele de supravieţuire au rămas foarte reduse“

Ruşinile românilor în capitalism. Gabriel Crumpei, medic psihiatru: „Sunt oameni care ascund faptul că au intrat în şomaj“

Verdictul grav al preşedintelui Societăţii Române de Neurochirurgie: „Tumorile cerebrale sunt din ce în ce mai frecvente“

INTERVIU Profesorul Maria Stamatin, neonatolog: „Sunt fetiţe de 14-16 ani care vin pur şi simplu să nască“

Medic specialist în îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni incurabile aflaţi în ultimele faze: „Pentru pacienţi contează foarte mult să-i ţii de mână când mor“

citeste totul despre: