Portret/ Bogdan-Mihai Creţu, criticul literar pasionat de pictură

Bogdan-Mihai Creţu

Premiile obţinute şi cărţile publicate fac din Bogdan Creţu un nume sonor al noului val de scriitori din Iaşi. Tânărul cochetează şi cu şevaletul. A început să citească înainte de a merge la şcoală.

Pentru că părinţii lui s-au îngrijit să aibă cărţi în casă, asta a devenit „joaca preferată“ a lui Bogdan Creţu. Dumas, Mark Twain, Ostrovski, poveşti nemuritoare, romane poliţiste, sunt doar câteva dintre lecturile pe care le-a făcut în copilărie.

Primii ani din viaţă i-a petrecut la Cobadin „o comună foarte frumoasă, în care s-a născut şi poetul Virgil Teodorescu“, mărturiseşte lectorul universitar de azi. Pe atunci visa să se facă fotbalist. Apoi, în adolescenţă, voia să devină chitarist. Cumva „s-a trezit critic literar. Lucrurile au venit de la sine în această direcţie, după lecturi numeroase şi dorinţa de a-mi exprima părerea“, crede Bogdan Creţu.

Un critic important în noul val de scriitori

A debutat în 1997, în „Convorbiri literare“, când era student în anul I. A continuat să publice, iar astăzi numărul articolelor atinge cifra de 500. Între revistele de cultură, cotidienele locale şi naţionale în care a publicat, „Ziarul de duminică“, „Ziarul de Iaşi“, „Viaţa românească“ şi „Contrafort“ sunt cele în care Bogdan Creţu întreţine şi câte o rubrică.

Prima carte i-a apărut în 2005, an în care de fapt a debutul a fost dublu. „Matei Vişniec – un optzecist atipic“ şi „Arpegii critice“, au fost publicate la scurt timp una de alta. Au urmat, în timp, alte două volume. Cărţile sale nu au rămas deloc indiferente. Cele mai importante distincţii pe care le-a primit au fost Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, în 2006, şi Premiul de excelenţă al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, aflată sub egida Academiei Române, în 2009.

Din februarie 2002 a intrat şi preparator la Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza“, iar actualmente este lector în cadrul aceleiaşi instituţii. Este deopotrivă membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată. A susţinut şi peste 30 de comunicări în cadrul unor simpozioane naţionale şi internaţionale.

Este critic din întâmplare

Bogdan Creţu, alături de alţi tineri de la catedra de Literatură Română a Facultăţii de Litere din Iaşi, este deja foarte cunoscut între criticii literari din ţară. Totuşi, pentru el, lucrurile mărunte, care alcătuiesc viaţa de zi cu zi a unui om, sunt mai importante decât statutul şi celebritatea. „Ipostaza aceasta de critic nu mă reprezintă decât în mică proporţie. Întâmplarea face că mi-a plăcut de mic să citesc şi, de la o vreme, cred că merită să împărtăşesc şi altora impresiile mele de lectură. Atâta tot“, afirmă criticul.

Îşi face meseria cu sinceritate şi onestitate, nu are prejudecăţi şi discerne valorile, dar nu uită că e doar o profesie, cum e şi cea de profesor, o manifestare publică, iar în rest e un om ca toţi ceilalţi şi ţine să rămână astfel. „Banalităţile mă definesc mai bine decât eticheta de critic literar. Criticul este şi el om, să ştiţi…“, completează lectorul universitar.

Nici identificarea cu un loc nu-i este pe plac. Nu vrea să fie numit „critic ieşean“, pentru că vocea critică nu este dependentă de un loc anume, nici în funcţie de un spaţiu. „De locuri mă pot rupe oricând, mai greu ar fi să mă rup de Cobadinul copilăriei mele“, încheie Bogdan Creţu.

Profil

Născut: 21 ianuarie 1978, Medgidia.
Studii: Doctor în Litere al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.
Familie: Căsătorit, are un copil.

Întrebări şi răspunsuri

La ce lucraţi?
Deocamdată lucrez la o carte despre bestiarul din opera lui Cantemir, pe care sper să o termin în vara asta.

Se poate vorbi de un nou val de critici şi la Iaşi?
O vreme, critica literară de aici a fost reprezentată doar de cea universitară. În ultimii ani, s-a constituit un grup de tineri critici, recunoscuţi la nivel naţional, toţi de la catedra de Literatură Română „G. Ibrăileanu“. E o grupare puternică, chiar prin comparaţie cu Bucureştiul. Din punctul acesta de vedere, Moldova stă foarte bine.

Ce-i place
Bogdan Creţu este un împătimit al lecturii şi al călătoriilor în oraşe vechi, în care îl atrag catedralele gotice şi cartierele medievale în bună stare. Conduce cu plăcere, asta îl linişteşte. După cum, înotul în mare, alpinismul, speologia, întâlnirile cu prietenii, muzica, se numără între bucuriile personale.

Ce nu-i place
Criticul se simte deranjat de neseriozitate, de nesimţire şi de impostura agresivă. Nu-i este pe plac nici rigiditatea celor care cred că doar ei au dreptate. De asemenea, nu-i iubeşte pe frustraţii care bârfesc şi nici pe cei care fac rău gratuit.