Obsesiile sexuale ale lui Avram Iancu: o unguroaică de 15 ani i-a sucit minţile, dar crăişorul i-a jurat iubire şi unei românce

Obsesiile sexuale ale lui Avram Iancu: o unguroaică de 15 ani i-a sucit minţile, dar crăişorul i-a jurat iubire şi unei românce

Avram Iancu şi Hani.

O serie de controverse au fost legate de viaţa intimă a lui Avram Iancu, unul dintre cele mai importante personaje din Transilvania, la mijlocul secolului al XIX-lea. Cea mai cunoscută dintre iubitele conducătorului românilor, în timpul Revoluţiei de la 1848 - 1849, ar fi fost Johanna Farkas, o adolescentă unguroaică, în vârstă de 15 ani, care i-a salvat viaţa în 1849.

Iohanna Farkas, fiica unui avocat maghiar din Abrud, a fost iubita lui Avram Iancu şi cea care l-a salvat de la moarte, potrivit unor istorici din perioada interbelică. Idila dintre cei doi este relatată de istoricii Ioan Lupaş şi Enea Hodoş, în lucrările publicate în Anuarul Institutului de Istorie Naţională, volumele II (1924, Bucureşti) şi III (1926, Cluj).

Ioan Lupaş afirma că Johanna Farkas, cunoscută ca Háni, era o adolescentă maghiară din Abrud, mai tânără cu zece ani decât Avram Iancu. Hani a fost fiica unui avocat din Abrud. „Tatăl ei era advocatul ungur din Abrud, Toma Farkas de Alkosály, credincios al bisericii unitare, iar mamă-sa Ioana Boer, romano-cato]ică, era româncă de origine, nepoata lui Ciura (Tura) din Abrud. Iohana — născută în 1834 şi botezată în religia mamei sale — era frumuseţe vestită în întreg ţinutul Munţilor Apuseni, astfel încât numele ei de Farkas Hani era pe buzele tuturor candidaţilor de însurătoare”, afirma Ioan Lupaş, citat în Anuarul Institutului de Istorie Naţională (volumul II, 1924, Bucureşti).

L-a scăpat din mâinile soldaţilor

Potrivit unei mărturii orale consemnate de istoricul român, Hani a fost cea care l-a salvat pe Avram Iancu de la moarte. În luna mai a anului 1849, maiorul Emeric Hatvani intra în Abrud, însoţit de 1.400 de soldaţi şi trei tunuri, pentru a-l surprinde pe Iancu, care se afla în casa avocatului Tamás Farkas, tatăl Johannei. Aflând că trupele maghiare se apropie de oraş, Hani l-a înştiinţat pe Iancu, l-a rugat să plece pentru a-şi salva viaţa şi l-a condus prin grădina din spatele casei. Iancu a fugit spre tabăra sa din Câmpeni, în timp ce prefecţii Buteanu şi Dobra au rămas în Abrud. Dobra a fost arestat şi ucis, împreună cu alţi români fruntaşi, iar Buteanu, luat şi el prizonier, a fost spânzurat două săptămâni mai târziu.

„Dacă Iancu în aceste momente critice n-a împărtăşit soarta tragică a colegului său Dobra şi a celorlalte victime ale furiei lui Hatvani, meritul revine tinerei sale prietene Iohanna Farkas. Precum a mărturisit mai târziu însuşi Iancu unui bun prieten al său (Nicolae Henţiu), după ce a intrat Hatvani în Abrud, Iohanna l-ar fi vestit numai decât pe Iancu rugându-l să plece fără întârziere să-şi salveze viaţa; el a ieşit prin grădină, a încălecat pe calul său de coloarea porumbului şi a plecat spre tabăra de la Câmpeni”, afirma istoricul Ioan Lupaş, în lucrarea „Avram Iancu”, publicată în volumul III al Anuarului Institutului de Istorie Naţională.

S-a măritat cu un diplomat român

Potrivit cercetătorului, la trei ani de la evenimentele dramatice, Iohanna Farkaş s-a căsătorit cu omul politic Dimitrie Moldovan, secretar de guvern în Transilvania şi apoi consilier în Cancelaria Curţii de la Viena. “S-a stins ca văduvă, în vârstă de 88 de ani, la 22 Martie 1922, în Sibiu. Averea sa, moştenită de la Dimitrie Moldovan, a lăsat-o ca fundaţiune în scop cultural românesc (înfiinţarea unui internat în Cluj, pe seama studenţilor români). O fiică a ei Ioana Moldovan, născută în 1853, măritată după judecătorul din Sibiiu, Ion Bădilă, răposată în 1900, făcuse o fundaţiune în acelaş scop”, scria Ioan Lupaş.

O explicaţie a relaţiei dintre Avram Iancu şi frumoasa unguroaică era oferită de istoricul Enea Hodoş. “Farkas Háni era — cum s-a spus — străină de neamul românesc: tatăl ei a fost ungur unitar, mamă-sa romano-catolică maghiarizată. Raporturile sociale între intelectualii români — puţini câţi erau — şi între Unguri, deveniră, înainte de revoluţie, destul de prietenoase în oraşele Munţilor Apuseni. Viaţa din micile centre îndemna pe oameni să se apropie unii de alţii. Ungurii în atingerile lor cu masa de români, vorbeau cu toţii limba celor mulţi, — iar pentru aceştia nu era de nici un folos să înveţe limba ungurească, cât timp ca iobagi nu puteau aspira să ocupe funcţiuni în dregătoriile ţării de sub regimul politic de atunci. În acel mediu de mici oraşe trăia şi Iancu, împreună cu alţi tineri, în familiile intelectuale din Abrud, fără deosebire de naţionalitate”, afirma Enea Hodoş, în articolul “Din tinereţele lui Avram Iancu”, publicat în Anuarul Institutului de Istorie Naţională (volumul II, 1924, Bucureşti).

Avram Iancu şi poeziile de amor

Potrivit istoricului, în satele din Munţii Apuseni se cântau câteva versuri atribuite lui Iancu şi relaţiilor sale cu Farkas Hani. “E frumoasă ca o zână, dar, durere, nu-i română! De nu-mi place, ştiu de ce", era strofa de încheiere a unei poezii de dragoste atribuite lui Avram Iancu.  

Enea Hodoş relata că Avram Iancu ar mai fi avut două iubite unguroaice. “Între frumoasele Munţilor Apuseni se afla şi Tilda Oblateck, despre care Iancu obişnuia să vorbească adeseori. Nici aceasta nu era română. Tatăl ei a fost director la minele de acolo. Un frate al ei era coleg cu Iancu Ia Academia de drepturi din Cluj”, afirma Enea Hodoş. O altă iubită a lui Avram Iancu a fost Vida Fani, din Abrud, fiica unui căpitan al minelor. Ea ar fi fost cea care a destănuit relaţia cu “crăişorul munţilor”.

I-a cerut mâna unei românce

Avram Iancu ar fi promis unei românce de 15 ani că o va lua în căsătorie. “Un chip încântător de copilă română, la vârstă de 15 ani, a fost Epifania Şuluţ din Abrud, măritată mai târziu după marele comerciant braşovean Beldiceanu. Din graiul ei am aflat despre lancu următoarele: Când sosise vestea că se apropie Hatvani de Abrud, lancu, în trecerea sa spre lagărul de la Câmpeni, s-a abătut la casa familiei Epifaniei Şuluţ, a pus în degetul copilei un inel de aur şi i-a zis: Dacă voi scăpa cu bine, tu sau nimeni alta, vei fi mireasa mea! Revoluţia s-a sfârşit, dar nu cu bine, mai ales pentru lancu. O spunea însuşi, când zăcea dus pe gânduri: “Iancu a murit; eu sunt numai umbra lancului”, scria Enea Hodoş, în articolul publicat în “Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, (Vol II, Bucureşti, 1924).

Avram Iancu s-a născut şi a copilărit în Vidra de Sus, un sat din Munţii Apuseni, aflat în nordul-vestul judeţului Alba. Cel care urma să devină lider al moţilor provenea dintr-o familie înstărită, tatăl său fiind pădurar şi apoi jude domenial, iar bunicul său a fost preot. Unii istorici susţin că Iancu a fost nepot al celebrului Horea, unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti din 1784, din Transilvania. De el şi-au legat speranţele marea parte a moţilor implicaţi în acţiunile politice şi în luptele de apărare a comunităţilor de români din Transilvania acelor vremuri. Iancu a rămas în istorie ca un simbol al patriotismului, dar şi ca un personaj controversat, pentru că unele dintre acţiunile sale au fost mai puţin înţelese. Istoricii români l-au numit erou naţional, iar în prezent Avram Iancu unul dintre cele mai omagiate personaje din istoria Transilvaniei.


Vă recomandăm şi:

Cum erau vândute fetele de măritat în secolul XIX. Tradiţia fascinantă a Târgului de fete de pe Muntele Găina

Târgul de fete de pe Muntele Găina i-a fascinat dintotdeauna pe călătorii străini. Povestea a acestui obicei, aşa cum se desfăşura la sfârşitul secolului XIX, a fost relatată în detaliu de scriitorul Jokai Mor, în romanul „Sărmanii Bogaţi". Autorul se arăta impresionat de tradiţia din Apuseni, dar oferea şi o explicaţie pentru ea.

Avram Iancu, 10 mituri despre „crăişorul munţilor”: iubita unguroaică, luptele moţilor, depresia şi refuzul împăratului

Avram Iancu este unul dintre eroii de referinţă ai românilor. Conducătorul moţilor din timpul mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849 a rămas în istorie ca un simbol al patriotismului şi al jertfei pentru libertate. O serie de lucruri au rămas însă mai puţin cunoscute publicului care se raportează astfel la eroul naţional.

Atrocităţile Răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan: copii despicaţi cu toporul, aruncaţi în furci, femei îngropate de vii. Cum au fost pedepsiţi capii revoltelor

Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan a fost considerată un moment crucial din istoria Transilvaniei. Mărturiile păstrate din timpul evenimentelor petrecute în toamna târzie a anului 1784 vorbesc despre momente cumplite şi crime inimaginabile, săvârşite atât de iobagii participanţi la răscoală, cât şi de către cei care au reprimat-o.


 

citeste totul despre: