Frescele sovietice unice neşterse din Gara Hunedoara. Turiştii vin curioşi să admire mostra rară de realism-socialist
0
Două tablouri impresionante, vechi de peste şase decenii, dar foarte degradate, împodobesc gara Hunedoarei şi o transformă într-un monument unic. Frescele atrag turişti în gara în care călătorii sunt număraţi pe degete, tocmai prin imaginile idilice ale socialismului din anii 1950, pe care le înfăţişează. În ultimii ani, tablourile au fost lăsate însă de izbelişte, deşi sunt incluse pe lista atracţiilor turistice ale oraşului.
Privită de la intrarea pe peron, dinspre Simeria, gara Hunedoarei seamănă cu o biserică ortodoxă veche, din Ţinutul Pădurenilor, însă clădirea ciudată, veche de şase decenii, nu are nicio legătură cu Biserica. Dimpotrivă, gara a rămas un adevărat simbol al vremurilor de glorie a Uniunii Sovietice, în care a fost înfiinţată. De la începutul anilor 1950, gara poartă în vârful turnului ei steaua roşie a URSS, iar clădirea ei adăposteşte două fresce unice, zugrăvite în aceaşi perioadă, în stilul realist-socialist.
Unul dintre tablourile imense înfăţişează o scenă din vechile uzine ale oraşului, menită să aducă omagii constructorilor şi oţelarilor din combinatul siderurgic. Cel de-al doilea tablou oferă detalii despre modul în care hunedorenii petreceau în acei ani la iarbă verde, pe dealurile oraşului, înconjuraţi de decorul din care fac parte primele cartiere de blocuri ale Hunedoarei şi furnalele din anii 1950 ale oraşului. În ambele fresce care ocupă zeci de metri pătraţi din pereţii gării, oamenii pictaţi seamănă, cel puţin după îmbrăcăminte, cu personajele ilustraţiilor şi filmelor vechi din Uniunea Sovietică. Pionierii şi şoimii patriei dau şi ei culoare peisajelor care îi întâmpină pe vizitatori în gara aproape tot timpul pustie a Hunedoarei.
După 1990, nicio autoritate nu s-a mai implicat în restaurarea frescelor „sovietice” din gara Hunedoarei. Nu au fost şterse, aşa cum s-a întâmplat în cazul altor picturi care amintesc de comunism, iar reprezentanţii CFR nu au mai întreprins niciun demers pentru a le conserva. Primarul Dan Bobouţanu susţine că primăria nu poate lua măsuri privind situaţia gării sau a picturilor ei ciudate, iar angajaţii staţiei CFR spun, la rândul lor, că nu pot nici ei mai nimic în privinţa lor, fiind mai degrabă îngrijoraţi faţă de soarta companiei.
Călători mai puţini, turişti mai mulţi
Doar câteva zeci de călători mai ajung, zilnici, cu trenul în gara din Hunedoara, singura rută feroviară pe care se află staţia CFR fiind Hunedoara – Simeria (18 kilometri). În ultimii ani, însă gara a devenit o atracţie tot mai căutată de turişti. A fost promovată ca o atracţie a oraşului, datorită celor două tablouri din anii 1950.
„Am pus gara pe lista obiectivelor turistice ale Hunedoarei, în cadrul unui proiect prin care vrem să includem Hunedoara pe ruta culturală ATRIUM, care promovează vizitele în oraşele cu arhitectură totalitară din 11 ţări europene. Deşi nu este un monument istoric, gara, care impresionează prin arhitectura ei şi prin cele două fresce realist-socialiste, este un loc care merită vizitat”, spune Dan Bera, iniţiator al proiectului privind includerea Hunedoarei pe ruta culturală a oraşelor totalitare.
Nikita Hruşciov, primit la gară
Cel mai important moment din istoria gării s-a petrecut în iunie 1962, când Hunedoara a fost vizitată de conducătorului Uniunii Sovietice, Nikita Hruşciov. Însoţit de şeful de stat Gheorghe Gheorghiu Dej, Hruşciov a coborât din trenul special cu care călătorise în uralele a mii de hunedoreni, mobilizaţi pe peronul şi în faţa gării, pentru a participa la întâmpinarea liderului URSS. Vizita istorică a liderului URSS a fost precedată de o mobilizare de forţe impresionantă.
Gara aproape părăsită din Hunedoara
„Întreaga populaţie de 55.000 de locuitori ai Hunedoarei a ieşit în stradă, înfruntând cu steguleţe roşii fluturate energic căldura tropicală, pentru a-i aduce onoruri liderului sovietic şi oficialităţilor guvernului comunist.Încă înainte cu mult de sosirea lui Hruşciov cu trenul special, mulţimi mari de oameni au fost aduse la gară pentru a repeta lozincile de întâmpinare. Hruşciov călătorise întreaga noapte spre Hunedoara, după ce vizitase rafinăriile de petrol din Oneşti. Urma să plece din Hunedoara spre Lupeni, unde se află cele mai importante mine de cărbune din România”, relatau reporterii Associated Press, într-un reportaj publicat în presa occidentală.
Nikita Hruşciov a vizitat centrul industrial, a văzut Castelul Corvinilor, a cinat la Restaurantul Corvin şi a ţinut un discurs celor peste 30.000 de oameni care s-au strâns pe stadionul Hunedoarei.
Vă recomandăm şi:
O imagine rară, veche de peste cinci decenii, reconstituie unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Hunedoarei. În vara anului 1962, liderul URSS de la acea vreme, Nikita Hruşciov, a vizitat oraşul, iar aproape întreaga populaţie a fost mobilizată pentru a-i ura „bun venit”.
Peste 200 de oameni au solicitat în ultimii ani Tribunalului Hunedoara daune pentru suferinţele îndurate în timpul regimului comunist. În majoritatea cazurilor, instanţa a constatat caracterul politic al condamnărilor, dar nu a dispus acordarea unor compensaţii. Relatările consemnate în dosarele de despăgubiri prezintă o imagine mai puţin ştiută, terifiantă, a sistemului de opresiune.
Aproape 700 de prizonieri sovietici au murit în iarna anului 1941 în lagărul de la Crăciuneşti, judeţul Hunedoara. Cei mai mulţi dintre ei au sfârşit în urma deciziilor luate de comandantul Nicolae Stavrescu. Povestea celui prezentat ca un „torţionar de ruşi“ a fost expusă în notele informative păstrate la Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara. Alte note informative arată însă mărinimia localnicilor faţă de prizonieri.
Se încarcă comentariile...
