Hunedoara: PORTRET / Cornel Petricaş, pustnicul din Defileul Jiului
0
După ce a primit mai multe lovituri, de la viaţă, un fost miner şi-a găsit refugiul în pustietatea din Defileul Jiului.
Profil:
Născut. Născut 12 martie 1947.
Studii. Studii medii.
Experienţă. Maistru CFR timp de 15 ani, miner timp de 5 ani
Familie. Divorţat.
Cornel Petricaş este originar din localitatea Tăşnada, judeţul Bihor, şi a muncit mai mulţi ani ca maistru în cadrul CFR însă, la începutul anilor `90, atras de salariile mari pe care minerii din Valea Jiului le primeau, a mers să muncească în minele de huilă pentru bunăstarea familiei. La scurt timp, soţia lui l-a părăsit şi a rămas şi fără loc de muncă la marea disponibilizare din 1997. Nu a mai putut să-şi facă un rost pentru că locuri de muncă nu erau şi a decis că este nedemn pentru el să stea cu mâna întinsă.
A luat viaţa de la capăt în pustietate, iar de nouă ani trăieşte în Defileul Jiului la fel ca un pustnic. Şi-a construit o colibă în mijlocul pădurii, pe care o consideră casă. Munceşte zi de zi pe timp de vară ca să-şi strângă bani cu care să-şi facă provizii în sezonul rece. „Strâng afine, mure, zmeură, ciuperci şi le predau la centrul de colectare. Cu banii adunaţi îmi cumpăr provizii pentru iarnă”, spune Cornel Petricaş.
A inventat un generator ecologic
Pentru a nu pierde contactul cu lumea, bărbatul şi-a construit un generator de curent electric ecologic. Dintr-o roată de bicicletă şi un motor electric la care a adus modificări îşi alimentează un aparat de radio şi un bec care-i face lumină în adăpost. „Domne, meciurile astea mi-au făcut zile fripte. Am un aparat de radio care merge pe baterii, dar se consumă foarte iute. De unde bani să tot cumperi în fiecare săptămână şi să stau ca mutul nu-mi prea place. Mai auzi o ştire la aparat, mai ai contact cu ce se întâmplă în lume, mai auzi ce face România. Aşa că mi-am făcut singur curent. Folosesc apa de la pârâul care curge pe lângă mine”, spune Cornel, mândru de creaţia lui. Iarna este cel mai greu pentru bărbat, deoarece nu prea are de unde să facă rost de bani pentru hrană, iar frigul îl ţintuieşte în colibă. În Defileul Jiului se ating uşor -20 de grade Celsius, însă fostul ortac este sănătos tun de când trăieşte practic sub cerul liber.
Ghid pentru turişti
Cornel Petricaş spune că singurătatea şi locuinţa neobişnuită îi provoacă din când în când o stare de nelinişte: „Mă întoarce la origini. Simt că mă sălbăticesc”. Bărbatul cunoaşte toate cotloanele Defileului, iar în sezonul estival aproape tot timpul este solicitat să-i ghideze pe turişti. „De aici de la mine cam pleacă toţi. Este o parcare mare de unde se pleacă la rafting pe Jiu sau în drumeţii. Mă bucur când îi văd adunaţi jos şi le spun dacă au căzut stânci pe traseu”, povesteşte Cornel Petricaş.
Întrebări şi răspunsuri
Nu vă mai tentează viaţa de la oraş?
Mă tentează uneori, dar îmi trece. Când îmi amintesc cât de greu se trăieşte şi câte griji ai, nu-mi mai trebuie. Nu e corect să munceşti pentru a plăti şi să nu te poţi bucura de viaţă. În Valea Jiului încă se munceşte doar pentru a supravieţui, iar oamenii se sfârşesc din cauza grijilor.
Ce vă lipseşte cel mai mult în pustietate?
Compania. De aceea sunt prieten cu toţi oamenii care stau în defileu. Sunt puţini, dar cu ei îmi petrec timpul. Sunt muncitorii care lucrează la construcţia hidrocentralei pe Jiu. Mai sunt ceferiştii care lucrează în gara de la Strâmbuţa şi cu care am de discutat pentru că am muncit în domeniu.
Ce-i place
Liniştea şi frumuseţea naturii. Îmi place să-i conduc pe turiştii care vin în excursie aici şi-mi cer să le fiu călăuză. Îi duc în locuri unde nu ar fi bănuit că pot ajunge şi expresia de pe feţele lor mă face să mă simt mândru şi folositor.
Ce nu-i place
Nu-mi place deloc când oamenii cred că eşti nebun dacă ai ales să trăieşti ca un pustnic în vârful muntelui. De ce trebuie să te judece cineva fără să te cunoască?
Se încarcă comentariile...
