Cum poţi să te aperi de abuzurile Fiscului şi ale creditorilor privaţi în situaţiile de forţă majoră
0
În ultima perioadă, forţa majoră a devenit o obişnuinţă şi în sistemul juridic românesc, după ce, decenii la rând, creditorul era suveran în relaţia cu debitorul, care era victimă sigură în cazul în care nu-şi putea onora obligaţiile, fie că vorbim despre datoriile comerciale, fie despre impozite şi taxe.
Este greu de crezut că există în România vreo firmă care, pe parcursul existenţei sale, să nu se confruntat măcar o dată cu o situaţie limită, în care, din motive care nu ţin de ea, să nu-şi poată onora la termen anumite obligaţii, fie că vorbim aici despre impozite şi taxe, fie despre datorii către diverşi creditori.
De altfel, statistica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) arată că ţara noastră se află printre ţările cu cea mai mare rată europeană a incapacităţii de plată şi a insolvenţei. Mai exact, media incidenţei insolvenţei în România a fost - în 2014 şi 2015 - de 45 de cazuri la 1.000 de firme active, de patru ori mai mare decât media în plan regional.
Având în vedere cifrele, este evident că „desubturile” juridice devin, în mediul de afaceri românesc, mult mai importante decât oriunde altundeva pe continent. Iar dacă până acum câţiva ani incapacitatea de plată şi insolvenţa aşezau firma în dificultate la cheremul creditorilor (mai ales a Fiscului, căruia îi plac la nebunie executările silite şi vânzarea de active), jurisprudenţa din ultima vreme schimbă radical datele problemei.
Este o realitate faptul că judecătorii români devin mult mai ancoraţi în realitatea economică şi se pronunţă pentru o reorganizare sănătoasă a firmelor în dificultate, temperând deseori elanul distructiv al celor de la Fisc sau al creditorilor, cărora nu le pasă de afacerea debitorului, ci de îndestularea creanţei proprii, chiar dacă asta înseamnă, deseori, distrugerea afacerii executate silit.
Ce e bine să ştii ca să-ţi protejezi afacerea
Profesorul de economie Radu Lungulescu este de părere că mediul de afaceri românesc suferă destul de mult din cauza necunoaşterii legislaţiei interne.
„Da, este sufoasă şi cu multe contradicţii. Însă tocmai acest lucru poate fi întors în favoarea lui de către managerul unei firme aflată în dificultate. Totul este să caute în lege ceea ce-i oferă dreptul de a nu-şi lăsa firma la cheremul creditorilor, care uneori pot deveni adevăraţi rechini”, spune profesorul.
De altfel, acesta a formulat şi un fel de cod am managerului precaut, care conţine cinci condiţii fundamentale pentru a-ţi ţine firma departe de necazuri. „Evident, un manager bun trebuie să ştie şi să facă mult mai mult decât spun aceste cinci reguli, însă plec de la premisa că pentru orice trebuie să fie un set de valori de bază, iar tocmai asta am încercat eu să formulez”, declară profesorul.
Dar iată ce recomandă Radu Lungulescu oamenilor de afaceri: asigură-te că nu cheltuieşti mai mult decât ai venituri, verifică tot timpul bonitatea celor de la care cumperi şi celor cărora le vinzi, protejează-ţi afacerea (poliţe de asigurare, sisteme de pază, protecţia datelor informatice), planifică totul (pe termen scurt mediu şi lung) şi, nu în ultimul rând, nu semna niciun contract care nu conţine o clauză de forţă majoră care să te apere în caz de evenimente neprevăzute.
Forţa majoră, îngerul păzitor al firmelor
Potrivit amintitului cadru didactic, una dintre cele mai frecvente greşeli pe care le fac firmele este aceea că nu insistă ca în contracte (orice fel de contracte) să existe o clauză de forţă majoră, care să le ajute la exonerarea de răspundere în cazul producerii unor evenimente neprevăzute (aşa cum sunt ele definite de Codul Civil, dar şi de legislaţia europeană), care pot determina o incapacitate de îndeplinire a obligaţiilor contractuale.
Pentru a înţelege conceptul, exemple foarte la îndemână sunt recentele procese câştigate de societatea Hidroelectrica în faţa partenerilor contractuali Alpiq şi Alro Slatina. Aceştia acţionaseră în instanţă societatea de producerea a energiei electrice pentru că aceasta nu le-a livrat, în 2011 şi 2012, cantitatea de energie contractată, motiv pentru care cereau daune toatale de peste 150 de milioane de euro.
Judecătorii de la Tribunalul Bucureşti au respins acţiunile celor două firme, argumentând că Hidroelectrica a procedat corect activând clauza de forţă majoră, pe fondul secteri prelungite din amintitul interval de timp.
Dacă respectiva clauză n-ar fi fost explicit formulată în contracte, fără îndoială că Hidroelectrica ar fi fost bună de plată şi ar fi ajuns în faliment.
Clauza de forţă majoră i se aplică şi Fiscului
Profesorul Lungulescu crede că foarte mulţi dintre agenţii economici au numai de pierdut pentru că nu ştiu că forţa majoră se aplică şi în cazul creanţelor bugetare.
„În termeni juridici, creanţele Fiscului nu sunt mai importante decât forţa majoră. Dacă o firmă este lovită de o castrofă dovedită conform procedurilor legale, Fiscul trebuie să-şi suspende toate acţiunile îndreptate asupra debitorului. Nu-i poate executa banii din cont, nu-i poate vinde activele. Evident, pentru asta este nevoie ca forţa majoră să fie demonstrată în faţa unei instanţe”, spune profesorul.
De altfel, instanţele româneşti au început în ultimii ani să respingă destul de des acţiunile Fiscului în ceea ce priveşte executarea silită a firmelor care activează clauza de forţă majoră. Din păcate, însă, procedura nu este, cel puţin deocamdată, unitară, aşa că încă mai apar situaţii aberante.
Un exemplu relevat este cel al societăţii Agromec Berheci (judeţul Galaţi), care se chinuieşte de câţiva ani să-şi recâştige dreptatea , după ce Finanţele i-au cerut insolvenţa şi i-au executat activele pentru acoperirea unor debite calculate abuziv, pentru perioada în care firma se afla în forţă majoră (constatată prin decizie judecătorească definitivă şi irevocabilă).
Se încarcă comentariile...
