Viaţa şi moartea lui Gheorghe Alexianu, guvernator al Transnistriei, condamnat la moarte de comunişti pentru crime de război şi executat alături de Antonescu
0Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnistriei între 1941 şi 1946, executat prin împuşcare de comunişti, în lotul mareşalului Antonescu, rămâne un personaj controversat pentru istoricii români.
Gheorghe Alexianu s-a născut în anul 1897, în oraşul Panciu, într-o familie de comercianţi. Pe mama sa o chema Adela, iar pe tatăl său Ovanes Alecsan, român de religie gregoriană, deţinător al unei moşii de aproape 100 de hectare de teren în comuna Străoane.
Din grijă pentru educaţia fiilor săi, liceeni la „Unirea”, între anii 1911 şi 1913 Ovanes Alecsan şi-a amanetat moşia către Societatea „Economia din Focşani”, pentru a face rost de bani să-şi ţină copiii la şcoală. Moşia este însă confiscată de bancă în anul 1916, pentru neplata datoriei.
Ca elev al Liceului „Unirea” din Focşani, între 1907 şi 1915, fostul mare politician Gheorghe Alexianu avea rezultate de excepţie la limba română şi drept constituţional, materie la modă în licee pe acea vreme, dar slab la sport, după cum relevă notele din catalog, din cauza condiţiei fizice precare.
FOTO: Notele de la şcoală ale elevului Ghweorghe Alexianu (Arhivele Vrancea)

Istoricii spun că fostul guvernator al Transnistriei şi-a schimbat numele din Alecsan în Alexianu după anul 1916, când s-a înrolat în armata română.
După sfârşitul războiului, Gheorghe Alexianu a revenit în Panciu cu gândul răscumpărării moşiei regretatului său tată.
FOTO: Cererea de răscupărare a moşiei pierdute (Arhivele Vrancea)

„Oferă 30.000 de lei pentru răscumpărarea acestei moşii, pierdută de tatăl său, dar Societatea Economia refuză, cerând dublul acestei sume. Neputând suporta o astfel de pretenţie, Alexianu încetează să se mai lupte pentru moşie şi întrerupe orice contact cu ţinutul în care s-a născut, a copilărit şi s-a format”, ne spune istoricul focşănean Florin Dîrdală.
Ulterior, moşia Muncelul intră în tăvălugul exproprierilor pentru reforma agrară din 1921 şi ajunge după numeroase lupte în justiţie din proprietatea Băncii Economia în mâinile localnicilor din Străoane şi apoi în patrimoniul Cooperativei de Producţie Locală.
Eminent profesor universitar, coautor al Constituţiilor din 1923 şi 1938
Resemnat cu pierderea averii, Gheorghe Alexianu se concentrează pe studii şi urmează cursurile Universităţii de Drept din Bucureşti, la Facultatea de Drept, devenind doctor în ştiinţe juridice, un eminent profesor universitar. Timp de 11 ani, între 1927 şi 1938, a fost conferenţiar de drept public la Universitatea din Cernăuţi.
„Un om de o înaltă ţinută morală şi spirituală, cu o vastă cultură, atât profesională, cât şi generală, care l-a ajutată să străbată ierarhic toate treptele consacrării, ajungând în materia dreptului constituţional un savant de talie internaţională”, spune fiul său, Şerban, într-o carte biografică în memoria părintelui său.
Alexianu a fost coautor al celebrelor Constituţii ale României din anul 1923 şi 1938. Tocmai datorită calităţilor sale profesionale de excepţie este remarcat de regele Carol al II-lea, care în 1938 îl trimite ca rezident regal al Ţinutului Suceava, cu sediul la Cernăuţi.
Guvernator controversat al Transnistriei
Alexianu rămâne în istorie prin faptul că timp de aproape doi ani şi jumătate a reuşit să administreze un teritoriu de aproape 40 000 km pătraţi, respectiv Transnistria, teritoriul dintre Nistru si Bug, un teritoriu cât Moldova noastră de azi. Ghoerghe Alexianu a fost numit în această funcţie de mareşalul Ion Antonescu, când s-a decis declararea războiului împotriva Uniunii Sovietice. Istoria consemnează că în calitate de reprezentant al Guvernului, Alexianu a ordonat masacrul din noiembrie 1941 asupra evreilor.

Este o pagină neagră din istoria României, care a avut loc după cucerirea Odessei. Pe 22 octombrie 1941, sovieticii au aruncat în aer Comandamentul militar român din Odessa, iar zeci de ofiţeri germani şi români au murit atunci, printre care şi comandantul oraşului, generalul Ion Glogojanu.
Ca act de răzbunare, autorităţile au hotărât ca zeci de mii de localnici, majoritatea evrei, să fie împuşcaţi, spânzuraţi, arşi de vii.
În acest sens există şi o stenogramă a şedinţei Consiliului de Miniştri din 13 noiembrie 1941.
„Dl. mareşal Antonescu, conducătorul statului: (…)Rolul diviziei a X-a la Odesa este acela pe care l-am pus: este un organ la dispoziţia administraţiei. Cu Evreii de la Odesa ceea ce s’a întâmplat s’a întâmplat; de acum înainte să se pună regula. Represiunea a fost destul de severă?
Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: A fost, domnule mareşal.
Dl. mareşal Ion Antonescu, conducătorul statului: Ce înţelegi prin “destul de severă”? Dv. sunteţi cam miloşi cu alţii, nu cu neamul românesc.
Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: A fost foarte severă, domnule mareşal.
Dl. mareşal Ion Antonescu, conducătorul statului: Am spus să se împuşte câte 200 de Evrei pentru fiecare mort (respectiv 17 ofiţeri, 35 de soldaţi, 9 subofiţeri şi funcţionari civili români ucişi în urma unei explozii produse în clădirea Comandamentului Armatei Române din Odesa) şi 100 de Evrei pentru fiecare rănit. S’a făcut aşa?
Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: Au fost împuşcaţi şi spânzuraţi pe străzile Odesei", scrie în stenograma şedinţei Consiliului de Miniştri din 13 noiembrie 1941"
Condamnat pentru crime de război
La 23 august, este arestat în lotul mareşalului Ion Antonescu şi dus la Moscova şi apoi la Odesa, unde este judecat pentru crime de război, fiind găsit nevinovat.
FOTO: Alexianu a fost executat alături de mareşalul Ion Antonescu

Ulterior este predat autorităţilor române şi judecat de Tribunalul Poporului pentru crime de război, crime împotriva păcii şi crime împotriva umanităţii. După un simulacru de proces, este condamnat la moarte şi executat pe 1 iunie 1946, împreună cu mareşalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu şi generalul Constantin Piki Vasiliu.
De menţionat că fostul guvernator al Transnistriei a fost decorat în 1943 cu înalta distincţie papală „Orbis et Urbis”.
Alexianu a fost căsătorit cu Amaryllis Melania Ştefănescu, de care a divorţat în 1942, împreună cu care a avut trei copii, o fată şi doi băieţi.
Fiul său Şerban s-a străduit după Revoluţia din 1989 să repare nedreptatea comisă de comunişti asupra tatălui său, cerând revizuirea sentinţei din 1946. Nu a reuşit acest lucru, Alexianu fiind exonerat doar de culpa privind participarea României la războiul împotriva Uniunii Sovietice, magistraţii Înaltei Curţi de Justiţie menţinând celelalte condamnări.

„Nu-i vorbă, am ştiut întotdeauna, atât mama, cât şi noi, copiii profesorului Alexianu, că tata nu a săvârşit nici o crimă, nici o fărădelege, că, dimpotrivă, crimă este maniera în care el a fost cercetat, judecat şi condamnat de comuniştii de la Bucureşti. Nici o clipă nu ne-a fost ruşine de tata! Întotdeauna am întâlnit români care să ne strângă mâna solidari cu tragedia în care am fost târâţi!...Pentru Alexandru Şafran, marele rabin al evreilor din România acelor ani, tata este un om care, în mod dezinteresat, a făcut mult bine comunităţii evreieşti din România”, scrie Şerban Alexianu în cartea dedicată părintelui său.
Vă mai recomandăm:
„Generalul – ulterior mareşalul – Ion Antonescu a fost un patriot, un om integru, ca şef al unui stat intrat în război nu şi-a luat nicio garanţie diplomatică, iar ca tactician avea o bună pregătire, numai că a fost contrazis flagrant de desfăşurarea ca atare a războiului. Dar nu a fost şi nu este un erou”, scrie Adrian Cioroianu în „Historia”.
Propaganda guvernului antonescian a făcut din evreii basarabeni principalii vinovaţi pentru invazia Armatei Roşii în Basarabia şi ocuparea regiunii istorice pe 28 iunie 1940. Un an mai târziu, odată cu intrarea României în război, pe 22 iunie 1940, propaganda guvernului antonescian a vizat atragerea urii soldaţilor şi jandarmilor români pe populaţia mozaică.
Peste 100 de fotografii înfricoşătoare realizate la Iaşi în perioada 26 iunie – 2 iulie 1941 au fost adunate din arhive şi expuse public pe site-ul pogromuldelaiasi.ro, un portal dedicat recuperării memoriei celui mai mare masacru îndreptat împotriva evreilor din istoria României.