FOTO VIDEO Cel mai înfocat fan Al Bano, o contabilă din Focşani. „Atunci când cântă, am impresia că ar fredona special pentru mine“
0O „iubire” de-o viaţă s-ar traduce pasiunea de peste 35 de ani a Cristinei Iliescu pentru muzica lui Al Bano şi a Rominei Power. Fie că ar cânta împreună sau separat, dragostea ei pentru el sau ei nu se diminuează. Un fan fidel, care nu a fost influenţat nici de invazia de artişti sau stiluri muzicale din ultima vreme, nici de can can-uri sau alte influenţe negative, nici de piedicile financiare pentru a merge la un concert.
Mai ţineţi minte primul concert al lui Michael Jackson la Bucureşti? Fireşte că cei care nu erau născuţi pe atunci, nu au cum să ţină minte, dar pot consulta arhiva. Atunci am văzut pentru prima dată fete plângând şi leşinând de emoţie, bucurie şi alte sentimente de extaz (!) şi nu prea întelegeam de ce.
Mereu m-am întrebat care este diferenţa dintre „a plăcea” şi „a fi fan”. Fanatismul, desigur, l-am vazut şi pe stadioane sau în discuţii politice sau pe teme religioase, la casele de pariuri şi în diverse situaţii. Cred că este un sentiment destul de complex, pe care personal nu-l cunosc. Cunosc doar bucurie, durere sau indiferenţă, dar nu pe o singură direcţie.
De când cu internetul şi anumite platforme media sau reţele de socializare orice om normal are fanii săi. Nu mai trebuie să fii artist consacrat să ai fani. Te îmbeţi cu apă rece zilnic şi te bucuri că ai câştigat un fan, un like, regreţi că unii au fugit şi te întrebi de ce şi tot aşa. Dar fanii aceştia nu sunt adevăraţi.
Adevăratul fan pe care un artist trebuie să fie mândru că-l are este Cristina Iliescu şi toţi cei asemeni ei. De la prima audiţie a melodiei „Felicita” (melodie câştigătoare a locului II la Festivalul „San Remo” în aul 1982) s-a „îndrăgostit” iremediabil de muzica cuplului Al Bano&Romina Power. Era doar o adolescentă, prin clasa a X-a pe vremea când era un singur ziar, un singur canal TV cu câteva ore de program, nici vorbă de internet, corespondenţa se făcea prin scrisori, dar care era puternic cenzurată oricum.
Atunci, Cristina a avut ambiţia să iasă din tiparul vremurilor. La început a învăţat italiana, singurică, să poată înţelege versurile cântecelor care o răscoleau. Nu numai că a reuşit să le înţeleagă, dar şi-a dat seama că ea însăşi le trăieşte în fiecare zi. Iubea muzica, iubea filmele, arta şi poezia, dar colegii săi nu îi înţelegeau pasiunile şi atunci a trecut la pasul al doilea.
A scris prima scrisoare unui artist. Era prin anul 1984, iar scrisoarea nu numai că a ajuns, dar a primit şi răspunsul după câteva luni. Fericirea ei era acea primă melodie ascultată: „Felicità è tenersi per mano/andare lontano la felicità./E il tuo squardo/innocente/in mezzo alla gente la felicità.E restare vicini come bambini/la felicità/felicità.”
De atunci, corespondenţa a fost neîntreruptă. Primea răspuns la toate scrisorile şi la toate întrebările, chiar felicitări cu ocazia zilei sale de naştere.
Cristina ştie absolut orice despre cuplul Al Bano şi Romina. Care le sunt zilele de naştere, când s-au căsătorit, când au divorţat, când s-a născut fiecare copil, cum îi cheamă, toate concertele susţinute, trofeele San Remo, are toate vinilurile, casetele şi discurile celor doi.
„Atunci când m-am căsătorit, soţul meu a trebuit să mă ia la pachet cu pasiunile mele, iar când am plătit primul bilet la concert a oftat că nu va mai avea cu ce să-şi cumpere drujbă”, spune Cristina zâmbind şi copleşită de amintiri.
În anul 1991 a fost şansa ei de a îi vedea live, pentru prima dată în concert la Bucureşti, pe Al Bano&Romina Power. Nu numai că a fost în public, dar a pătruns şi în cabina Rominei, ajutând-o pe aceasta să-şi schimbe rochia.
De atunci nu a mai lipsit la niciun concert din Bucureşti al lui Al Bano (nici în 2011, nici în 7 mai 2014), iar în 2011, cu ocazia unei călătorii în Italia, nu a ezitat să ajungă la „Tenute Al Bano Carrisi” din partea de sud a ţării, deschis publicului, şi unde a stat trei zile imaginându-şi orice, chiar şi faptul că toată viaţa şi-a dorit să fie regizor de film, dar a ajuns doar funcţionar pentru simplul motiv că s-a născut într-o altă perioadă, cu puţine perspective.
Am întâlnit-o pe Cristina Iliescu în seara de 26 octombrie 2014, emoţionată de faptul că artistul ei preferat de o viaţă cântă la Focşani cu ocazia Festivalului Viei şi Vinului, Bachus 2014. Dansa, trăia muzica ce răsuna în toată Piaţa Unirii şi îmi spunea că acea muzică o linişteşte şi are sentimentul că tot acel spectacol este special pentru ea: „Atunci când cântă am impresia că ar cânta special pentru mine”!
După momentul Focşani, Cristina a fost prezentă pe data de 5 noiembrie la concertul lui Al Bano şi Rominei Power de la Sala Palatului. Ea a fost cea care a cumpărat primele două bilete dintre cele oferite spre vânzare la Sala Palatului.
„A fost o seară magică aşteptată de 23 de ani, o seară în care am făcut un arc peste timp când cu inimă am unit cele două spectacole în sală susţinute în România de Al Bano Carrisi şi Romina Power, cel din 1991 cu cel din 2014.Am retrăit momentele tinereţii ascultând hit-urile lor ,dar totodată am descoperit-o pe noua Romina care a învăţat prin budism să înţeleagă că viaţa merge înainte şi timpul vindecă orice rană oricât de adâncă ar fi ea. Al Bano Carrisi a continuat în anii de după 1999, anul despărţirii celor doi, să rămână artistul care ne-a dăruit prin vocea sa melodii şi interpretări unice! Spectacolul a fost minunat, vocile celor doi protagonişti s-au armonizat poate cel mai bine acum, interpretările au fost impecabile, totul a decurs foarte corect, dar din păcate sclipirea din ochii lor s-a lăsat aşteptată, acea lucire unică pe care nu am văzut-o la alte cupluri artistice şi de aceea stau şi mă întreb cum e cu vorba aceea…..doar iubirea rămâne??? Oricum pentru mine ei rămân unici şi nu voi putea face niciodată diferenţa care îmi place mai mult şi care mai puţin fiecare are locul lui în inima mea şi acolo va rămâne pentru totdeauna”, ne-a spus Cristina.
Un adevărat fan, printre milioanele de fani şi care şi-ar dori să afle câţi mai sunt asemeni ei pentru a i se alătura într-un viitor proiect pentru un Fan Club.
După această poveste, mă întreb totuşi câţi dintre aceşti artişi cu fani fideli şi aproape să producă gelozii în propriul cuplu conştientizează câtă importanţă ar avea pentru sufletul de fan dacă i-ar ţine minte măcar chipul, atunci când le oferă un autograf?
Mai puteţi citi:
Gara din tavan, o pasiune de apartament
Ion Gătej (52 de ani), un taximetrist din Focşani, şi-a amenajat în apartamentul său o linie ferată suspendată cu o lungime de 40 de metri. Pe şinele amplasate imediat sub plafon, două trenuri în miniatură străbat camerele prin tuneluri „săpate“ în pereţi.
Silvicultorul din Focşani care şi-a făcut grădină botanică în faţa blocului
Nicolae Bogdan (87 de ani) îngrijeşte o grădină cu aproape 70 de specii de arbori, aflată în faţa blocului unde locuieşte. Aici pot fi admirate exemplare de Tisa, un arbore de esenţă tare din care dacii făceau săgeţi, dar şi de Ginkgo Biloba, cel mai vechi arbore de pe planetă.
Se încarcă comentariile...
