FOTO Cum se sărbătorea 1 Mai pe vremuri. Parada muncitorească şi distracţia la picnic, nelipsite din program
0
Mult iubitul conducător era ovaţionat prin parade ale muncitorilor, dar oamenii se distrau apoi la iarbă verde, cu mici şi bere.
Crângul Petreşti, aflat la 4 km de Focşani, a reprezentat dintotdeauna un loc de refugiu pentru localnici de a petrece în zile de sărbătoare într-un cadru natural plăcut. O făceau înaintaşii noştri şi în urmă cu un secol.
O fotografie aflată în arhivele Muzeului de Istorie ne arată cum sărbătoreau oamenii muncii ziua de 1 Mai 1920, în straie de sărbătoare.
Se pare că cei aflaţi în fotografie făceau parte dintr-un grup politic socialist, în colţul din stânga fotografiei fiind prezentat ziarul „Socialismul”.
Însă, în perioada comunistă, Ziua de 1 Mai era una aşteptată cu sufletul la gură de tot poporul, mai ales că era considerată o zi a sărbătorii marcată prin mult fast.
Propagandistic, sărbătoarea era pregătită cu mult timp în presa locală, care prezenta pe largi coloane, în cinstea Zilei de 1 Mai, un „însufleţitor raport muncitoresc”.
Astfel, răsfoind ziarul aveam să aflăm că Societatea de Producere a Cărnii şi Preparatelor din Carne a realizat planul cincinal la producţia de carne, cu depăşiri ale programului, asta în condiţiile în care vitrinele magazinelor alimentare erau la acea vreme goale.
„Lucrătorii SCPCP Focşani au raportat în preajma zilei muncii că au realizat prevederile la principalii trei indicatori, producţie marfă, carne de porc livrată şi beneficii, iar până la sfârşitul anului şi-au propus să realizeze o producţie marfă suplimentară de 45 milioane de lei, 980 de tone de carne de porc şi peste 5 milioane de lei beneficii”, anunţau în paginile ziarului conducătorii unităţii.
Astfel de realizări ale oamenilor muncii acopereau pagini întregi de ziar, sub egida „Munca la temelia vieţii şi bunăstării noastre”.
Revenind la sărbătoarea în sine, ziua oamenilor muncii debuta conform zicalei „mai întâi munca şi după aceea distracţia”, cu paradele coloanelor de muncitori plecaţi de la întreprinderi, „înarmaţi” cu portretele lui Nicolae Ceauşescu, steagurile PCR şi tricolor, pancarte cu slogane de preamărire a fiului statului.
Coloana se oprea în centrul civic al oraşului, unde avea loc mitingul. Trebuie spus că în ultimii ani ai comunismului s-a renunţat la aceste parade, din motive de reducere a cheltuielilor, aşa cum s-a întâmplat după 1985 şi cu Ziua Naţională a României, sărbătorită pe 23 august.
De la megafoanele instalate în Piaţa Unirii, răsuna Imnul Muncii, compus şi scris de Ciprian Porumbescu, ale cărui versuri au fost transformate după 1946, pentru că era necesar să aibă un conţinut ideologic.
1 Mai Muncitoresc
Râde iară primăvara,
Peste câmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întâi de Mai!
Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.
După programul care ţinea de cultul personalităţii tovarăşului Ceauşescu, focşănenii se îndreptau, de data asta neîncolonaţi, în pădurea de la Crângul Petreşti sau în alte locuri de agrement, unde deja îi aşteptau tarabele cu mici, bere şi sucuri.
Fastul manifestărilor de atunci a dispărut după 1990, chiar dacă românii au continuat să respecte această tradiţie a ieşirii la iarbă verde cu familia şi cu prietenii. Este drept, nici conducătorii urbei nu s-au preocupat să facă ceva în acest sens, nu în sensul organizării de "paranghelii", ci a organizării unor locuri de picnic pentru familiile care ar fi dorit să petreacă Ziua Muncii
Începuturile sărbătoririi zilei de 1 Mai
Dacă ne întoarcem în timp în anul 1889, vom afla că totul a început la Congresul Internaţionalei Socialiste, care a decretat ziua de 1 Mai ca fiind Ziua Internaţională a Muncii. Decretul a fost dat în memoria victimelor grevei generale ce a avut loc în Chicago.
În ţara noastră, Ziua Internaţională a Muncii a fost sărbătorită prima dată în anul 1890 de mişcarea socialistă.
Dar, la originea semnificaţiei Zilei Internaţionale a Muncii este reducerea normei orare zilnice. În anul 1872, 100.000 de lucrători din marele New York, cei mai mulţi fiind din industria construcţiilor, au ieşit la demonstraţii, cerând cu toţii într-un glas să se reducă timpul zilnic de lucru la 8 ore.
La 1 mai 1886, pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii, sute de mii de manifestanţi, muncitori desigur, au protestat. 90.000 de oameni au mărşăluit la Chicago, unde a avut loc de altfel cea mai mare demonstraţie.
După lungi demonstraţii, în jur de 35 de mii de muncitori au câştigat dreptul de a lucra 8 ore zilnic, asta în condiţiile în care salariul nu le-a fost redus.
Se încarcă comentariile...
