FOTO Obştile din Vrancea au însemnat acum 100 de ani cea mai strălucită formă de democraţie sătească
0
Codul Silvic din anul 1910 încearcă să pună capăt jafului din Munţii Vrancei şi-i obligă pe obşteni să dea o formă oficială, riguroasă, organizaţiilor lor arhaice, întemeiate pe drepturi tradiţionale şi obiceiul pământului.
Despre Obştile din Vrancea, noi, cei de azi, ştim mai puţin decât ar trebui. Mai aflăm de câte un scandal prin Consiliile lor de Administraţie şi cam atât. Dar ce sunt şi ce au reprezentat pentru notorietatea locurilor noastre s-a scris mult mai puţin decât ar fi fost potrivit.
Conform studiilor unui mare sociolog, Henri Stahl şi ale unui jurist strălucit, judecătorul Aurel Sava, Obştile Devălmaşe de Răzeşi ale Vrancei au însemnat cea mai strălucită formă de democraţie sătească, cu mult timp înainte ca această idee să se aplice la nivelul tarilor Europei.
Chiar şi numele judeţului nostru provine de la aceasta entitate administrativ - economică, adică Vrancea, nume a cărui origine, potrivit lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, ar fi traco-dacică şi ar proveni de la cuvântul "vrana", care se traduce ca "pădure" sau "munte", ori poate de la cuvântul sanscrit "vran" („munte).
"Pe la începutul secolului al XIX- lea Comunitatea Vrancei iese biruitoare dintr-un greu şi costisitor proces cu un uzurpator, dar la debutul secolului următor obştile intră în afaceri păguboase cu mari societăţi străine de exploatare masă lemnoasă . Codul Silvic din anul 1910 încearcă să pună capăt jafului din Munţii Vrancei şi-i obligă pe obşteni să dea o formă oficială, riguroasă, organizaţiilor lor arhaice, întemeiate pe drepturi tradiţionale şi obiceiul pământului. Practic se dorea prin acest cod silvic ca toate hotărârile obştenilor, pronunţate prin glasurile Consiliilor de Administraţie, să fie avizate de către persoane deasupra oricăror bănuieli şi influenţe, adică judecătorii vechilor ocoale rurale Năruja, Vidra şi Tulnici şi la nevoie supervizate de Judecătorii Tribunalului Putna", spune Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Filiala Vrancea.
Teoria aceasta, perfectă pe hârtie, s-a dovedit mai greu de pus în practică, avutul obştilor, pădurile, scăzând an de an ca suprafaţă, fără ca obştenii, deşi egali între ei, să se îmbogăţească cu toţii, la fel şi proporţional cu exploatările forestiere pe care, în definitiv, le votau şi le acceptau.
Cu puţin timp înainte de declanşarea celui de al Doilea Război Mondial, câţiva ingineri silvici din regiune au întocmit o hartă a munţilor Vrancei şi un raport, ambele sugestive pentru o zonă geografică, altădată prosperă, dar, chiar şi în aceste condiţii, de mare potenţial pentru viitor. Aflăm de aici că suprafaţa totală a Vrancei arhaice era de 135.000 hectare, din care obştile, 27 la număr, stăpâneau 61.519 hectare, iar aproape întreg fondul forestier disponibil pentru exploatare era epuizat în anul 1939 .
"Inginerii au lansat atunci câteva sugestii pentru ca Vrancea să revină la vitalitatea ei forestiera de altădată, dintre care amintim-federalizarea pe bazine a obştilor existente;separarea definitivă a categoriilor de folosinţă -pădure, păşune, teren agricol; asigurarea fondurilor băneşti pentru opera de reîmpădurire; încurajarea culturii pomicole şi apicole ale Regiunii Vrancea şi organizarea aprovizionării şi valorificării tuturor produselor din Vrancea muntoasă", mai psune istoricul Florin Dîrdală.
Aceste idei sunt, ar fi, cu siguranţă, potrivite şi pentru vremurile actuale.
Mai puteţi citi:
Vrancea sau „Ţara Corbilor Negri”
VIDEO Obştile din Vrancea, chemate la Prefectură să dea raportul
Se încarcă comentariile...
